10,476 matches
-
și să le primească pe cele ale lui Fabius referitoare la scrierile lui... Și aici (I, V) se afirmă același lucru, printr-o litotă retorică: "nu ocupa ultimul loc printre prietenii săi". Poetul continuă să scrie, dar nu mai are răbdare să corecteze, să cizeleze versurile. Măcar de-ar fi avut ceva de câștigat de pe urma unor asemenea versuri. Dar deocamdată nicio operă nu i-a adus vreun profit. Atât doar că nu-i dăunaseră!371 Și atunci de ce să scrie? Ca să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ROLUL PĂRINȚILOR îN EDUCAȚIA COPIILOR Prof. Margareta-Iulia Dima Școala Gimnazială Ion Simionescu” Iași Din punctul meu de vedere, a fi părinte necesită înțelegere, imaginație, energie, cunoștințe, răbdare și, foarte important, foarte mult ajutor... Trebuie să acceptăm că a fi părinte e o meserie cu suișuri și coborâșuri, care vin normal și firesc, de multe ori imprevizibil. Este foarte important să ne iubim necondiționat copii, așa cum sunt ei
ARTA DE A FI PĂRINTE by Margareta-Iulia Dima () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93082]
-
simt, pînă la disperare, insuficiențele limbii? Eseul de față (suita de eseuri) Încearcă să descopere aceste semne În niște texte care, repet, Își depășesc mereu tema și se exprimă Într-un limbaj ce poate părea desuet spiritului modern. Cine are răbdare și le citește cu atenție descoperă Însă versuri admirabile la primii stihuitori români și, mai mult decît atît, are surpriza de a descoperi un mod propriu de a gîndi poezia. De a gîndi și de a scrie poezia. Scrisul implică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simțitor și pătimaș nu stăruie În jertfă și amărăciune. Nu vrea să se „primejduiască”, cum zice Într-un vers citat Înainte. Caută simpatia, și „glasul de cuget” se arată a fi mai puternic decît glasul simțurilor. Recomandă, În toate, „tarea răbdare” și, Într-un Răspuns la plîngerea unui Înșelat de o femeie, se arată sceptic privitor la femei: „Eu știu că ele și adormite Izdovesc lucruri mai negîndite... .................................................... Din multe pătimi eu am știință, Ș-aș zice multe de-a lor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
osteni, a lucra, a Îndrepta, a preface sînt verbe ce se repetă În artele lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării și a sterilității (prin frînarea posibilităților de invenție În poezie). Alexandrescu crede că „osteneala și răbdarea pot orice dobîndi”. El pune stilul Înaintea talentului. Nu este, din această pricină, neliniștit cu adevărat În fața foii albe, n-are crize de disperare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării și a sterilității (prin frînarea posibilităților de invenție În poezie). Alexandrescu crede că „osteneala și răbdarea pot orice dobîndi”. El pune stilul Înaintea talentului. Nu este, din această pricină, neliniștit cu adevărat În fața foii albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
găsi cuvîntul corect și măsura (cadența) rîndurilor. Talentul este un foc (un dar sacru), Însă pentru ca focul să persiste el trebuie hrănit („că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit”), cu ce altceva dacă nu cu vreascurile răbdării, cu energia muncii migăloase?... De aceea grija cea dintîi a moralistului este să scape de tirania muzelor, de capriciile inspirației. Inspirația poate veni sau nu, soarta poemului nu poate depinde de această necunoscută. Sincer sau complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o norocire mică În norocirea cea mare Suie pe om lîngă Îngeri și lîngă dumnezeire Și-l face trăind să guste a raiului fericire...”. Însă pînă a ajunge la „stepîna acea mare”, cît efort, ce chin, cîtă durere, ce lungă răbdare!... Conachi este un martir fericit, muncile lui l-au dus la izbîndă: nenorocita Zulnie este, În fine, a lui, dar, Încă o dată, pînă să ajungă aici: „CÎte munci, cîte năcazuri și cît plîns cu suspinare!” Conachi concentrează, aici, romanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le exprimă literatura occidentală. Conachi nu vede prăpastia dintre datorie și sentiment. Datoria lui este sentimentul, necazul lui vine din altă parte: În orice caz nu dinspre partea moralei. Inima găsește totdeauna justificarea necesară, și Însușirea ei cea dintîi este răbdarea. Așteaptă, plînge, suspină, dar nu fuge niciodată. Și răbdarea este, de obicei, răsplătită. Poezia română nu mai cunoaște un caz asemănător de tenacitate. Dublu record: În durată (Conachi nu Încetează să scrie versuri erotice nici la bătrînețe) și În intensitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
datorie și sentiment. Datoria lui este sentimentul, necazul lui vine din altă parte: În orice caz nu dinspre partea moralei. Inima găsește totdeauna justificarea necesară, și Însușirea ei cea dintîi este răbdarea. Așteaptă, plînge, suspină, dar nu fuge niciodată. Și răbdarea este, de obicei, răsplătită. Poezia română nu mai cunoaște un caz asemănător de tenacitate. Dublu record: În durată (Conachi nu Încetează să scrie versuri erotice nici la bătrînețe) și În intensitate: pasiunea trăiește intr-o perpetuă stare de delir. Curios
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
promite o robie necondiționată pînă la moarte. Marioara, stăpîna, primește semnele de supunere desăvîrșită și durabilitate În amor: „Mă duc, stăpînă, de-acum și nu știu de-oi mai veni. Ah, ascultă, să-ți grăiesc, pînă n-apuc a muri. Răbdare Îți zic să faci și răbdînd să nu urăști Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpînești. Ori În ce stare voi fi, să știi că m-or Îngropa Amanet cu viața mea numai la dragostea ta. Rob
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după un moment de paroxism, oftatul reprezintă o Împăcare cu soarta . O Împăcare și o acumulare pînă la o nouă criză. Așadar: „Să petrec tot cu oftări” (Peirea) e o petrecere de lungă durată și ca se bizuie pe virtutea răbdării. Vaietul, plînsul reprezintă un moment de derută interioară. Temeliile ființei se clatină și atunci ochii varsă pîraie de lacrimi, gura scoate țipete lungi și Înalte. CÎnd și aceste supape nu mai funcționează, Îndrăgostitul Ieșitul. Leșinul este o moarte provizorie, o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
semn de iubire și slavă: „Primești a mea moarte?”... CÎnd, În fine, Catinca se arată milostivă, cerurile se deschid, universul strălucește și omul Îndrăgostit uită să mai moară: „Puteri cerești, Îngeri, soare ............................................... Ce-arătați ca strălucire...” De la Casandra așteaptă cu răbdare aceeași decizie de milostivire (Nume). Altei femei, nenumite, Îi recomandă: „...ori te schimbă În fire Ori fii cu milostivire”.... Însă de regulă femeia arată neîndurare, plecăciunile rămîn fără ecou și, forțînd nota, Îndrăgostitul flutură steagul negru al morții: „Moarte, moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de asfixie În durere. Deosebirea față de figura clasică a catastrofei sentimentale e că poetul român trăiește permanent Într-o stare de criză violentă, se află mereu la capătul puterilor. Tot Barthes definește admirabil acest regim al Îndrăgostitului: acela al unei „răbdări a nerăbdării”: a hrăni o nenorocire ce nu se uzează niciodată, a constata insuportabilul și, prin chiar această descoperire, a instala În eu (eul omului Îndrăgostit) „teatrul marțial al Deciziei, Acțiunii, al Ieșirii”... Decizia lui Conachi este de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dulcei violențe inițiale. Priceputul logofăt Îl notează: „O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește spre ibovnic cu frică și cu sfială.” Răbdarea, pîrjolirea, lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii): „Avînd numai bucurie Că pei În statornicie’’... Am analizat mai Înainte scamatoria acestei suferințe. Conachi dezvăluie el Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt, Încă o dală, glisante. Amorul are, În fond, un timp unic și acela amestecă nuanțele, planurile, ce a fost va mai fi, suferința, ca și bucuria, este o curgere continuă. Îndrăgostitul trăiește Într-un prezent dilatat, posesiv, nerăbdător În răbdare... Dar să ne Întoarcem la celălalt timp, cosmic. CÎnd iubesc primii noștri poeți, care este ora favorabilă, minutul lor fericit? Heliade, CÎrlova, Grigore Alexandrescu au predilecție, am văzut, pentru seară. Cu cît Înaintăm În romantism, cu atît ora se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mal, sans éveiller mon ressentiment”, ceea ce În limbajul poeților români de la 1800-1830 se traduce prin „rabdă inimă și taci”. Adorația nu ține seama, s-a văzut, de timp și spațiu. Conachi suspină noaptea și ziua, iarna și primăvara. Perseverența și răbdarea Îl recomandă pentru categoria, restrînsă, a adevăraților amanți, așa cum o descrie În secolul al XII-lea Bernard Marti: nu este un adevărat amant cel care disprețuiește anumite luni ale anului, căci ianuarie nu valorează mai puțin decît aprilie sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
creatoare ("femeia nu există în realitate, ci e proiecția fiecăruia din noi" de aceea, "cu cât sunt mai lipsite și mai biciuite, cu atât simțurile o creează mai frumoasă"). Încercările de apropiere eșuează mereu, și Bizu începe să-și piardă răbdarea văzând că fata nu-l încurajează deloc, cum s-ar fi așteptat ("vasul sufletului i se stricase din pricina coclelii"). Diana reacționează identic în toate împrejurările, cu o luciditate care ucide pasiunea din fașă. Și fiindcă "nu-i plăcea pateticul și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
De respecți ce-ai învățat Drumul tău e minunat. N-avea grijă dragă mama N-avea grijă dragă mama, Mai cu seamă n-avea teamă, Traversez cum se cuvine, Eu țin minte foarte bine Poezia ceea care Mă-nvățase cu răbdare, Să trec stradă, cum, când, unde Despre mingile rotunde, Fiecare o culoare: De bujor, de portocala Și de frunză, ce-mpreună, Ne arată calea bună. Îndemn de Gh. Zarafu Băiețaș ce sări hop, hop, Si pe stradă și prin piața
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
celor din jur; motivația dominant extrinsecă, are nevoie de Întăriri și aprecieri frecvente. Voința: nehotărâtă, ia greu decizii; abandonează cu ușurință o sarcină dată, fără a se strădui să o finalizeze. Temperamentul: introvertit; slabă reactivitate afectivă, calmă, lentă, caracterizată prin răbdare naturală; Înclinație spre rutină, refractară la schimbare, rezistență la efort, dar lipsită de tenacitate Aptitudinile: predomină aptitudinile fizice, predispoziție spre activități sportive, de abilități practice și educație plastică. Caracterul: manifestă atitudini de colaborare În cadrul jocului, dar este evitată de colegi
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
atentat. Je suis Charlie! au strigat cu toții. Puțini au avut curajul să spună: Je ne suis pas Charlie. De ce? Pentru că oamenii reacționează emoțional, contagios. Reacția lor colectivă este amplificată prin mijloacele magiei moderne: televiziune, radio, Internet, Facebook etc. Nu au răbdarea să studieze fenomenul în profunzimea lui, să judece echidistant, să reacționeze echilibrat și responsabil. Ar mai fi strigat atât de mulți creștini europeni ,,Je suis Charlie!" dacă, de exemplu, ar fi cunoscut monstruoasa și oribila caricatură la adresa creștinismului în care
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sunt controlate nu numai de ereditate ci și de diferite reacții chimice. Suntem cu toții, mai mult decât am fi pregătiți să o recunoaștem, produsul indirect al dascălilor, al acelor oameni mai întotdeauna sacrificați pe altarul dăruirii, uitării de sine, îngăduinței, răbdării, toleranței. A trăi înseamnă a ști, a fi conștient, iar aceasta înseamnă a te afla sau a te fi aflat în școală, în bancă sau la catedră. Profesor dr. Tătaru Vasile, 2009 Doamna Toma Agripina Adesea mă gândesc la d-
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
această cale care, viața a dovedit că, cu cât era mai Îngustă cu atât prolifera ascuns, În subsidiar, pe căi laterale; se-nțelege, În timp. Hazul este că, În cazul mascaradei literare din 1948 Încoace - pe care o cercetez cu răbdarea ajunsă demult la limită și numai neaflarea răspunsului la Întrebări „până unde” și „cât” și „de mai cine” și „peste mai ce” se va lăți inepția Îmi ține Încă trează mintea - așadar, credința mea este că impresia de circ, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt printre pamfletele lirice realizate ale tinerei noastre poezii. Iată o reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane În capitala Franței dolarizate: «Scuzați deranjul, Mister Acheson! - Se-ntâmplă că răbdarea-și umple sacul. Ce mai scandal, ce lipsă de bon ton; poporul Franței v-a trimis la dracu! Doar ați venit cu surle de războiă poporul Însă - naiba să-l mai știe - nu vrea măcel! Ei! Dacă nu vrea el
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]