10,767 matches
-
Alexandr Baranov, care era președintele Companiei, a consolidat posesia companiei asupra comerțului cu blană din America, urmat de Victoria să cu clanul local Tlingit în Bătălia de la Sitka. Ĩn ciuda eforturilor lor, rușii nu au colonizat niciodată complet Alaska. Monopolul rusesc asupra comerțului era, de asemenea, slăbit de Compania Golfului Hudson, care a înființat un post în capul sudic al Americii Ruse în 1833. Compania ruso-americană a avut de suferit din cauza modificărilor statutului său, care s-a transformat prin gestionarea marinei
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
comerțului era, de asemenea, slăbit de Compania Golfului Hudson, care a înființat un post în capul sudic al Americii Ruse în 1833. Compania ruso-americană a avut de suferit din cauza modificărilor statutului său, care s-a transformat prin gestionarea marinei imperial rusești și a interzis străinilor participarea la economia Alaskăi. A intrat curând în convenția Anglo-Rusă de la 1825, care permitea comercianților britanici să facă comerț în Alaska. Dificultățile financiare din Rusia, dorința de a menține Alaska în afara mâinilor Mării Britanii, profitul scăzut
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
polari a lui Andrew Johanson), pentru că era o țară rece, care conținea numai urși polari și răcoare și era nepopulara la acea vreme, desi descoperirea ulterioară de aur și petrol vor dovedi că investiția a fost de valoare. După ce America Rusească a fost vândută Statelor Unite, toate posesiile Companiei Ruso-americane au fost lichidate. Steagul Statelor unite a fost ridicat în 18 Octombrie 1867, (actuala zi a Alaskăi). Ĩn coincidență cu schimbarea ‘proprietarului’, Alaska a schimbat Calendarul Iulian cu cel Gregorian. Așadar, pentru
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
prevederilor sociale. În 1958 se naște primul lor copil, Dan. Zece ani mai târziu va urma o fiică, Anca. Între 1961-1964, a urmat cursurile doctorale la Institutul de Stat de Artă teatrală A.V. Lunacerski, susținând doctoratul cu lucrarea « Dramaturgia rusească pe scena românească», la Moscova, în 8 iunie 1964. Conducătorul lucrării a fost G.N. Boiadjiev. Pas cu pas, Ileana Berlogea a urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent, la lector în 1963, profesor asociat în 1966 și profesor titular în
Ileana Berlogea () [Corola-website/Science/322199_a_323528]
-
de Fräulein Unbekannt (Dra Necunoscută) la un azil de boli mintale din Dalldorf (acum Wittenau, în Reinickendorf), unde a rămas timp de 2 ani. Avea cicatrici pe cap și pe corp și vorbea germana cu un accent descris ca fiind „rusesc”. La începutul lui 1922, Clara Peuthert, pacientă a azilului, a susținut că femeia necunoscută era Marea Ducesă Tatiana a Rusiei, una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea. Ieșită din azil, Peuthert i-a povestit căpitanului rus Nicolas von Schwabe
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
și Tolstoi au devenit convinși că femeia este Anastasia, chiar dacă baroneasa Buxhoeveden susținea că nu seamănă. Femeia a fost scoasă din azil și găzduită la Berlin de baronul Arthur von Kleist, emigrant rus care fusese șef al poliției în partea rusească a Poloniei înaintea căderii țarului. Tânăra a început atunci să se prezinte drept Anna Ceaikovski, spunând că Anna vine de la Anastasia. Ceaikovski a locuit pe la diverse cunoștințe, printre care Kleist, Peuthert, o familie de muncitori săraci numită Bachmann și inspectorul
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
crucial. Sub asediul armatei republicane maghiare, garnizoana a bombardat orașul zi de zi timp de nouă luni. În vara lui 1849, armata revoluționară maghiară a reușit să ocupe cetatea timp de 46 de zile, până ce a fost încercuită de armatele rusești și austriece și obligată să se predea. După revoluție, revoluționarul pașoptist Eftimie Murgu a fost închis în 1849. Trupele habsburgice au mai încarcerat 500 de luptători ai armatei revoluționare între anii 1849 - 1857, majoritatea fiind condamnați la moarte. Printre ei
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
oferta președintelui american James K. Polk de a stabili frontiera pe paralela de 49 de grade latitudine nordică, expansioniștii democrați au început să militeze pentru anexarea întregii regiuni de până la paralela de 54°40′ latitudine nordică, limita sudică a Americii Rusești stabilită prin tratate bilaterale semnate de Imperiul Rus cu SUA (1824) și Regatul Unit (1825). După ce, însă, izbucnirea războiului americano-mexican în aprilie 1846 a distras atenția și resursele militare ale Statelor Unite, s-a ajuns la un compromis în negocierile de la
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
rezultatele tuturor dezbaterilor din politica internă a Poloniei, cum a fost cazul cu Seimul lui Repnin, denumit astfel după ambasadorul rus care i-a prezidat neoficial lucrările. Prima împărțire a avut loc după modificarea echilibrului puterilor în Europa, în urma victoriilor rusești împotriva otomanilor în Războiul Ruso-Turc din 1768-1774 care a întărit Rusia și a pus în pericol interesele Habsburgilor în regiune (în special în Moldova și Țara Românească). În acel moment, Austria Habsburgică a început să ia în calcul perspectiva declanșării
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
fost de acord. Deși timp de câteva decenii (de pe vremea Seimului Tăcut), Rusia considera Polonia ca fiind protectoratul său, Polonia fusese devastată și de un război civil în care forțele Confederației de la Bar au încercat să scoată Polonia de sub controlul rusesc. Recenta răscoală Koliivșcina și alte răscoale ale cazacilor din Ucraina slăbiseră și ele poziția Poloniei. Mai mult, regele polon, susținut de Rusia, Stanisław August Poniatowski, era considerat a fi prea slab și prea independent în gândire; în cele din urmă
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
și Prusia încorporând Lauenburg și Bütow. La 19 februarie 1772, acordul de divizare a fost semnat la Viena. Un alt acord anterior între Prusia și Rusia se semnase la Sankt Petersburg la 6 februarie 1772. La începutul lui august, armate rusești, prusace și austriece au pătruns simultan pe teritoriul Uniunii și au ocupat provinciile convenite. La 5 august, cele trei părți au semnat fiecare tratatul privind propriile cuceriri teritoriale pe seama Uniunii. Regimentele Confederației de la Bar, ai căror conducători fuseseră obligați să
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
iar Nicolae Iorga constata o realitate atunci când aprecia că „"Armata și‑a găsit un șef adevărat în calma siguranță a generalului Prezan"”. Constantin Prezan „"prin firea sa blajină, prin temperamentul său conciliant, prin lealitatea sa, a reușit să impună comandamentului rusesc respectul cuvenit și să evite ciocniri inutile și violente. Mai târziu, cu generalul Scerbacev, raporturile au devenit chiar cordiale"”. Primele obiective și realizări ale generalului Prezan în noua funcție au fost reprezentate de: redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
2013. Acestora le-a fost alocat un loc în Liga Campionilor, campioana locală din sezonul 2013-14, Lincoln Red Imps, fiind echipa delegată să participe din partea asociației. Pe 17 iulie 2014, tabloul de urgențe UEFA a anunțat că echipele ucrainiene și rusești nu vor putea să joace meciuri între ele "până la notificări viitoare", din cauza tensiunilor politice dintre cele două țări. Un alt anunț de urgență luat de UEFA a fost acela că echipele din Israel nu vor putea găzdui vreun meci din cauza
Liga Campionilor 2014-2015 () [Corola-website/Science/329748_a_331077]
-
Numeroase articole și lucrări din preajma anului 2013 dar și povestiri rusești mai vechi susțin că în Marea Neagră ar exista un triunghi al morții, asemănător Triunghiului Bermudelor. Triunghiul morții din Marea Neagră ar avea o suprafață de cca. 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele teritoriale românești. În Marea Neagră
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
cca. 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele teritoriale românești. În Marea Neagră, de-a lungul timpului, au avut loc dispariții misterioase de nave, avioane și oameni. Întâmplări în această zonă sunt descrise și în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în mărturii mai recente ale unor martori sau supraviețuitori. Povestirile rusești relatate de martori descriu un fel "vârtej alb" care ducea la fundul mării păsări, nave și mici insule
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
loc dispariții misterioase de nave, avioane și oameni. Întâmplări în această zonă sunt descrise și în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în mărturii mai recente ale unor martori sau supraviețuitori. Povestirile rusești relatate de martori descriu un fel "vârtej alb" care ducea la fundul mării păsări, nave și mici insule. Fenomenele sunt puse pe seama anomaliilor magnetice din Marea Neagră. Potrivit lui Emil Străinu, o altă explicație ar fi că în adâncul Mării Negre este un
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
În mai 1944, în plină zi, nava "Țiolkovski" (Циолковский) a dispărut la sud de Crimeea (la 70 km în larg). La 5 decembrie 1945, în perioada când l5 bombardiere americane Grumnan TBM-3 Avenger dispăreau în Triunghiului Bermudelor, 5 avioane militare rusești ar fi dispărut în aceeași zi în interiorul Triunghiului Morții aflat atunci lângă Crimeea (la 70 km de țărm). În 1990, un mic aparat de zbor grecesc a dispărut la 30-40 km de țărmul românesc. În 1991, au dispărut 80 de
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
Triunghiului Morții aflat atunci lângă Crimeea (la 70 km de țărm). În 1990, un mic aparat de zbor grecesc a dispărut la 30-40 km de țărmul românesc. În 1991, au dispărut 80 de oameni care lucrau pe o platformă marină rusească de extracție a petrolului. Platforma comunica zilnic prin stație cu baza de la țărm pentru ca brusc, într-o zi, fără niciun SOS, platforma a rămas mută. Peste câteva ore, o escadrilă militară a găsit platforma în derivă, fără nici un om la
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
un grup etnic care a populat nordul Moldovei la răsărit și sud de principatul Galiției, în nord până la Jîtomîr, în est până la jumătatea distanței dintre Bug și Kiev, iar în sud cuprinzând ținutul Sorocăi. Despre există informații doar în cronicile rusești dintre anii 1150-1257. Originea lor este disputată: istoricii români A. V. Boldur, G. Popa Lisseanu și moldoveanul Ion Țurcanu, îi socotesc români ținând cont de similitudinea numelui cu termenul de "Bолохи" ("Volohi", adică Vlahi în limbile slave de răsărit) atribuit
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
pentru publicul american, s-a luat decizia ca opera să fie în limba franceză, Prokofiev fiind ajutat pentru adaptare de soprana Vera Janacopoulos. Opera a avut premiera pe 30 decembrie 1921 la Teatrul Auditorium din Chicago sub bagheta compozitorului. Premiera rusească a avut loc în Petrograd (acum Sankt Petersburg) în 1926 și de atunci a intrat în repertoriul numeroaselor companii de operă. Poate cea mai cunoscută piesă din operă este Marșul, folosit de CBS pentru seria "The FBI in Peace and
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
și 1958. Prokofiev citează acest marș și în actul II al baletului "Cenușăreasa" (Op. 87). Critica a inițială a premierei din Chicago a fost dură: "A lasat pe mulți dintre cei mai buni dintre noi zăpăciți și nelămuriți" sau "Jazz rusesc cu garnitură de bolșevism". Opera nu a mai fost jucată în Statele Unite până în 1949 când Opera din New York a readus-o la viață. Pusă pe scenă de Vladimir Rosing și dirijată de Laszlo Halasz, producția a avut un succes răsunător
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
de lectură numita Taras Șevcenko, iar în 1903 primul ziar în limba ucraineană din Canada, “Fermierul Canadian”. Deși el însuși nu era religios , Genik era convins că ar trebui să existe o confesiune creștină,independentă de normele Ortodoxe grecești și rusești, și a fondat “Biserica Greacă Independentă”, în colaborare cu preoții Bisericii Prezbiteriene din Winnipeg în 1903-1904. În 1911, în urma alegerilor generale din acel an, în care Partidul Liberal, favorizat de Genik, a pierdut alegerile,iar Genik pierzând slujba, și-a
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
se vor califica automat pentru sezonul următor de Liga Campionilor UEFA. Deci, câștigătora turneului se va califica pentru Liga Campionilor 2015-2016 (cel puțin în faza play-off). Pe 17 iulie 2014, tabloul de urgențe UEFA a anunțat că echipele ucrainiene și rusești nu vor putea să joace meciuri între ele "până la notificări viitoare", din cauza tensiunilor politice dintre cele două țări. Un alt anunț de urgență luat de UEFA a fost acela că echipele din Israel nu vor putea găzdui vreun meci din cauza
UEFA Europa League 2014-2015 () [Corola-website/Science/329932_a_331261]
-
din Rusia, lăsând militarii și personalul de securitate ca ținte legitime primare. Între anii 2006 și 2007, Umarov a fost președenite ilegal al Republici Icikeria, care însă e nerecunoscută oficial. Ulterior el a devenit Emir autoproclamat al Caucazului de Nord rusesc, declarându-l stat islamic al Emiratului Caucaz. Până la decesul său a fost căutat intens de Rusia pentru infracțiuni de răpire, crime și trădare de patrie. El a fost unul dintre principalii lideri rebeli din Rusia și și-a asumat responsabilitatea
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
denumită și Zilele din Iunie, a fost o revoltă a muncitorilor polonezi din Łódź împotriva Imperiului Rus, ce a avut loc între 21-25 iunie 1905. Evenimentul a făcut parte dintr-o serie de frământări din Polonia Congresului, aflată sub control rusesc, în contextul Revoluției Ruse din 1905. Polonia, ca parte integrantă a Imperiului Rus, a fost un regat plin de efervescență revoluționară împotriva acestuia în perioada 1905-1907, iar insurecția de la Łódź a constituit un incident-cheie în aceste evenimente. Timp de mai
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]