19,447 matches
-
mai bun ca să-i urmărească pe ceilalți deținuți cărându-și pumni. După ce și-a pierdut iubirea vieții ei, Cevriye a vândut casa În care stăteau și a revenit la domiciliul familiei Kazanci, o profesoară de istorie veșnic nemulțumită, cu un simț spartan al disciplinei și autocontrolului. La fel cum la școală ducea un război Înverșunat Împotriva copiatului, acasă a luat asupra ei sarcina de a purta o cruciadă Împotriva impulsivității, dezbinării și spontaneității. Apoi mai era Sabahattin, soțul drăguț și amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult carbohidrații, În special pâinea, Însă nimănui nu-i trecuse vreodată prin cap că ar putea supraviețui doar cu pâine. Surorile ei au făcut tot ce le-a stat În putință pentru a o ispiti să se lase În voia simțurilor, gătind multe feluri, umplând Întreaga casă cu aromele deserturilor dulci, ale peștelui prăjit și fripturilor, adesea unse cu unt pentru a răspândi un miros divin. Mătușa Banu a rămas neclintită În hotărârea ei. Ba chiar s-a agățat cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a făcut menajul nici măcar o singură zi. Orice i-ar fi cerut nevasta lui cea veselă, Riza Selim Kazanci se supunea fără să crâcnească. De obicei era un om liniștit, care avea un mare respect pentru ceilalți și un profund simț al justiției. Totuși, ca mulți alții turnați după același tipar, nu putea fi reparat odată ce se spărsese. Prin urmare, exista un subiect care scotea latura sa Întunecată la iveală: prima soție. Chiar mulți ani mai târziu, când Petite-Ma Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mâncare pe care chelnerii le așezau pe masă. Clienții continuau să sosească În cupluri sau grupuri și, În mai puțin de zece minute, cârciuma s-a umplut. În mijlocul acestor fețe, sunete și mirosuri la fel de nefamiliare, Armanoush și-a pierdut simțul orientării În spațiu. I se părea că putea fi oriunde În Europa sau În Orientul Mijlociu sau În Rusia. Mătușa Zeliha și Aram beau raki, Asya și Armanoush Își luaseră niște vin alb. Mătușa Zeliha fuma țigări, Aram trăgea din trabucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi spusese pe stradă, cu adorabilul ei accent, exact cum ar fi cerut cuiva care se duce la cumpărături să-i aducă o surpriză: „N-ai vrea să mi-o tragi?“. Că doar nu degeaba lucra Catriona În publicitate. Avea simțul formulei concise. Faptul că o femeie tînără cum era Catriona dorise să-i spună unui bărbat cum era el preocupat, hirsut, extenuat - fraza aia un pic puerilă, o frază care nu l-ar fi luat prin surprindere În Alice În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu să devin preot? E mai bine că a visat asta pentru fiul lui decît pentru sine, altfel eu nu m-aș fi născut. Situația pe care o descrie este următoarea: eu sînt mic, sînt foarte bolnav, o să mor - mereu simțul lui acut de dramatizare - iar el acceptă moartea mea iminentă din moment ce Domnul Dumnezeul lui o cere! Nu doar că o acceptă, dar mai și scrie despre ea! Scrie și tipărește, astfel ca asupra tuturor acelora care o vor citi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În străfundul sufletului. Nu eram lipsit de un anume simț al bricolajului - știam să tai sticlă groasă În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din comun care nu putea fi confundată cu acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De tutun mă lipsesc ușor cînd sînt la țară sau pe malul mării, dar, cum nu-mi place să trăiesc decît În oraș, sînt pur și simplu silit să continui să fumez. Doar țigara reușește să creeze un ecran Între simțul mirosului și duhoarea țevilor de eșapament. A bea alcool, chiar dacă e o eroare dietetică evidentă, constituie dovada că nu mai am nevoie de calmante. Alcoolul le Înlocuiește, iar eu Îmi hăituiesc amintirile În compania sortimentelor mele de whisky de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o pace aparentă. Se uita uneori la tata cu ochii unui vulcanolog care se Întreabă dacă vulcanul dă semne că o să intre În activitate. Nu era lipsită de experiență, nici În ce privește vulcanii care se trezesc la viață, nici În ce privește avîntul simțurilor. Înainte de măritiș, Își consacrase o bună parte din energie și din adolescență Încercării de a face În așa fel Încît mama ei să-și dea cît mai puțin seama că era Înșelată. Bunicul meu avea o legătură cu sora mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
anunțînd că o să cînte Pianistul din Varșovia! Încă un pic și Zscharnack Începea să aplaude. Îl auzeam În spatele meu Împăturindu-și ziarele și reaprinzîndu-și țigara de foi. Avea o adevărată slăbiciune pentru cele petrecute În ziua căsătoriei, dar avea și simțul suspansului și, ca unui copil, Îi plăcea să Încep cu Începutul, reamintind de prima proiecție a scurtmetrajului meu despre Provența care avusese loc În casa părinților Tinei, o casă comandată În 1911 de un magnat al finanțelor belgiene lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ce? De la ce? Și să salvez, pe deasupra, numele meu de familie? Atîta vreme cît eram elevul unor preoți care citeau operele tatei și Îi citau numele cu respect, Într-o perioadă În care eu Încă nu știam că poți avea simțul sacrului fără să aderi la o religie, totul mergea bine. Tatăl meu era un om important. Mai apoi el mă dezamăgise publicînd cărți cu care eu nu eram de acord, cărți În care acest om care nu mințise pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adevăruri dintotdeauna?... Tineretul din ziua de azi... să-i vezi cum umblă pe stradă... cum se îmbracă și cum se comportă... chiar și fetele... ies pe stradă cu buricul gol și înzorzonate ca vitrinele... nu mai au pic de bun simț... iar băieții, niște golani, niște derbedei... să nu cumva să le ieși în cale... Chiar așa o fi, în ziua de azi?... Așa o fi... Tinerii nu mai au respect... E chiar mai mult decît probabil că nu mai au
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
tot ne-am prezentat ca personaje, să trecem la altceva. * Elevii din ziua de azi... E dezastru în școlile din ziua de azi. După ce că se îmbracă ostentativ și cu îndrăzneală mai ales fetele - și nu mai au pic de bun simț la ore - mai ales băieții - vin cu telefoanele mobile la școală, nuși mai fac temele și înfruntă profesorii după cum au ei chef... Elevii în prezent nu mai respectă școala. Nici noi n-am respectat școala la vremea noastră, îmi spun
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
seama dacă stăm așa în aceste infinite secunde, încă despărțiți de un spațiu insignifiant, aproape inexistent, sau chiar am întins mîna și am tras-o spre mine, am luat-o de fapt în brațe și acum îi simt căldura invadîndu-mi simțurile... nu știu care din aceste variante e adevărată... și totuși, iată cum totuși ea e în continuare pe scaunul din fața mea, încă nu a ajuns în brațele mele... oare de ce? oare cum se face că e încă acolo?... e ceva ce nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că imposibilul ajunge să fie posibil, mai ales așa... într-o clipă. Cum e cînd te îndrăgostești, știi? Și cum știi dacă îți place întradevăr cineva? Atunci cînd vrei să-i dai telefon? Cînd ai impresia că ți se intensifică simțurile ca un vîrtej și parcă ai fi înghițit căldură?... Cînd ți se strecoară un fior în vîrful degetelor de la picioare numai la gîndul că te apropii de acea persoană? Sau cînd rămîi cu gura căscată și nu mai poți fi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cum apar pe după norii de diverse forme și nuanțe, parcă în acel moment în care se amestecă toate culorile și vaporii pufoși ce prind contur în înaltul cerului, ceva este relativ, ceva devine incert sau se apropie de certitudinea acelui simț aparte că există mereu mai mult decît aparența, mai mult decît se vede... și lumina parcă are altă intensitate, altă semnificație și importanță prin prezența sa în raze ce colorează norii trecători ai momentului... sau poate este ceea ce simți tu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în lacrimi și care se dau în lături de la greutățile vieții, Porfiri se simțea stânjenit de zbuciumul femeii, considerându-l artificial. Mai mult, avea impresia că femeia se complăcea în zbuciumul acesta și simțea că ea și-ar recâștiga bunul simț și liniștea imediat ce i-ar spune, prietenește și cu încrdere, ' N-are niciun rost să te mai prefaci, doar știi asta.' După ce însă îi întâlni privirea, aplecându-și capul și zâmbindu-i trecător femeii, Porfiri înțelesese că zbuciumul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
standurilor cu fructe conservate îl îmbiau să rămâie, tusea prăfoasă și mirosul înțepător al vânzătorilor de calcar și bitum îl puneau pe fugă. Astfel, trecea amețit pe lângă meșteri de hamuri, pantofari, lucrătorii de metal și bijutieri, iar ici și colo, simțurile sale erau ispitite de câte un vânzător de produse de patiserie, care-și purta marfa pe cap, de miasma alcoolului de la câte o tavernă sau de izma de tămâie sfințită de la capela de alături. După ce traversă apoi și piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fie așa. Dacă i-ar trage o palmă, una strașnică, poate ar lecui-o de modul acesta de viață. Însă știa că, puse în balanță, el ar fi regretat pierderea. Fu condus într-un coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de tablouri cu curse de cai, contrastau ciudat cu așteptarea sa de a fi introdus într-un loc acoperit în pluș roșu aprins. Singurul lucru indecent era dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni decât mojicii ignoranți care scurmă pământul. Nu, aceștia sunt mai răi, cu mult mai răi. Cel puțin mojicii au simțul datoriei și sufletul intact, pe când proștii ăștia educați și l-au pierdut demult. Asemeni lui Hristos printre negustorii din templul din Ierusalim, Salitov se imagina răsturnând și distrugând toate cărțile. Cum intrarea la numărul trei era deschisă, Salitov sări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
umblă liberi, niciunul dintre noi nu este în siguranță. Tolkachenko auzi ușa de la stradă clicăind. Sări pe loc în picioare și se ascultă încordat pașii ce se auzeau pe scări. Scândurile vechi scârțâiau și crepau ca focurile de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă greu. Loviturile pașilor se învălmășeau. Își încordă privirea și reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fuma în scrumiera de cristal așezată pe brațul canapelei. ă Așadar, Porfiri Petrovici, începu Liputin. Dumneata crezi că Anna Alexandrovna este criminalul? Chiar se poate așa ceva? O femeie? Pe deasupra, o femeie de rangul ei? Doar nu crezi că modestia și simțul rușinii i-ar permite să comită așa ceva? ă Mai degrabă acestea ar putea să o motiveze. Mai precis, a făcut-o mânată de o falsă modestie și de un sentiment pervertit al rușinii. Pentru a păstra anumite lucruri secrete. Otrava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dialogul cu cămătarul evreu, simțea o anumită neliniște. Ultima dată când fuses la casa de amanet, obiectele din jur îi păreau atrăgătoare. I se păruseră misterioase și le privise cu patimă. Chiar își trecuse degetele peste unele dintre ele, iar simțul tragediei care le stăpânea îi păruse romantic. Acum, aceleași obiecte îi provocau un sentiment visceral și înăbușitor. Nu mai erau obiectele neutre ale vieții de zi cu zi, ci forme ale disperării. Plin de o răutate distructivă, obiectele din portețelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
luam micul dejun cu Charlie. Diane era din ce În ce mai curioasă. — Draga mea, trebuie să mă lămurești și pe mine. Cine e tipul ăsta? o Întrebă ea pe Desert Rose. — Charlie e proprietarul galeriei care mă reprezintă. A absolvit Harvardul, are un simț al afacerilor extraordinar și cunoaște o mulțime de oameni. Știi câte ceva despre lumea asta a artelor? — Nu prea multe, răspunse Diane. — Există trei circuite ale artei. Circuitul A, În care apar toate numele mari, precum Jasper Jones, circuitul B, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-l vadă pe Charlie. Nu-i păsa de bani, mai ales dacă o ajutau să ajungă la bărbatul iubit. Kitty se Întoarse și Începu să se uite pe geam. Simți un fior pe șira spinării. Nu cunoștea orașul, dar simțul orientării Îi spunea că fie mergeau Într-o direcție greșită, fie apucaseră pe un drum mai lung. În loc să meargă direct spre centru, prin vest, taxiul făcuse un cerc larg și acum părea să se Îndrepte spre nord. Fiți amabil, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]