103,073 matches
-
distanță se străbate în retragere în timp de 6 zile. Armata de Nord a stabilit în istoria militară un record de încetineală la înaintare și de iuțeală la retragere"”. Trebuie spus însă, că atât înaintarea cât și retragerea s-au executat conform ordinelor Marelui Cartier General, căruia îi revine principala responsabilitate pentru amploarea și durata operațiilor ordonate. „"Surprinsă în mijlocul succeselor sale de evenimentele nenorocite petrecute pe alte fronturi, Armata de Nord fu nevoită să-și plece capul în fața neînduplecate-i soarte
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două dintre podurile cucerite pentru ocolirea pozițiilor defensive belgine într-un
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cât mai multor poziții ale artileriei antiaeriene, cupolelor și cazematelor. În plus, parașutiștilor li s-a cerut ca, indiferent de pierderi, să distrugă tunurile cu rază lungă de acțiune, care asigurau acoperirea de artilerie a podurilor. Distrugerea acestor tunuri trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
a podurilor. Distrugerea acestor tunuri trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fort. După ce și-au îndeplinit misiunea principală de distrugere a pieselor de artilerie din fort, parașuțiștii au organizat apărarea împotriva contraatacurilor belginilor, care au fost declanșate aproape imediat. Atacurile infanteriei belgiene au fost lipsite de coordonarea centrală și au fost executate fără sprijinul artileriei. Din aceste motive, parașutiștii au reușit să respingă atacurile belginilor cu ajutorul tirului mitralierelor din dotare. Artileria din cele câteva foturi mici din apropiere și artileria de câmp belgiană au deschis la rândul lor focul împotriva parașutiștilor, dar
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
ca oamenii ar trebui să identifice un plan al păstrării culturii omenirii în cazul unui impact cu un asteroid, care ar putea anihila civilizația de pe Terra. A fost propusă o Arcă a lui Noe „lunară”. Planificări ulterioare ar putea fi executate de către Grupul Internațional de Explorare lunară (ILEWG). Într-un discurs din ianuarie 2012, Newt Gingrich, candidatul republican la președinția americană, a propus un plan de a construi pe Lună o colonie americană până în anul 2020. Cu toate acestea, unii consideră
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]
-
Baia Mare-Sighet, fiind împrejmuită cu un gard din piatră care datează din anul 1806, ceea ce atestă cifrele înscrise pe una din pietrele zidului, acoperit cu șindrilă. În antreul bisericii este o inscripție pictată în anul 1960 cu ocazia picturii bizantine executată de pictorul autorizat Pascu Vasile din Focșani. Sanctuarul începe cu un arc, apoi urmează boltitura în semicupolă, ferestrele având boltituri care se întrepătrund. Altarul este despărțit de navă printr-un iconostas sculptat în lemn de tei de către profesorul Toth din
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
bombardierelor era asigurată de "Jagdgeschwader 3 (grupul de vânătoare)" (JG 3), "Jagdgeschwader 26" (JG 26), "Jagdgeschwader 51" (JG 51), "Jagdgeschwader 52" (JG 52), "Jagdgeschwader 54" (JG 54) și "Zerstörergeschwader 26 (grupul de distrugătoare)" (ZG 26). "Grupurile de vânătoare" urmau să execute operațiuni de escortă și vânătoare liberă decolând de pe aeroporturile din Pas-de-Calais. Ambele aeroporturi britanice găzduiau camere operaționale de sector, de unde erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
al zborului în regiune ar fi fost pus în dificultate. Piloții "9 Staffel" (escadrilei) din grupul de bombardiere 76 care operau de pe aeroportul Cormeilles-en-Vexin au fost instruiți într-o ședință scurtă de comandantul lor, căpitanul Joachim Roth. Escadrila urma să execute un raid la înălțime mică împotriva bazei aeriene Kenley, Roth fiind navigatorul avionului conducător. Unitatea obținuse rezultate remarcabile în Franța în timpul atacurilor la mică altitudine. Cele nouă bombardiere Do 17 trebuiau să traverseze Canalul Mânecii, să ajungă în dreptul țărmului britanic la
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
să țintească în special clădirile și hangarele de la capătul sudic al aeroportului. Bombardierele Do 17 transportau douăzeci de bombe de 110 livre echipate cu fuzibile reglate pentru lansare de la 50 de picioare (15 m) sau mai mult. Echipajele acestor bombardiere executaseră până atunci misiuni de bombardament de la înălțimi de două ori mai mari, ceea ce făcea ca gradul de pericol să fie mult sporit pentru aparatele de zbor. Atacul bombardierelo Do 17 urma să fie parte a unei mișcări duble de învăluire
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aeroportului. Avioanele Ju 88s din II./ KG 76 urmau să bombardeze în picaj clădirile și hangarele la început de la mare altitudine. Cinci minute mai târziu, 27 de bombardiere Do 17 din I./KG 76 și II./ KG 76 urmau să execute un bombardament-covor de la mare altitudine pentru distrugerea pistelor și a terenurilor adiacente și scoaterea din luptă a apării terestre. "9 Staffel" KG 76, unitatea de bombardament specializată pe atacuri la înălțime joasă, trebuia să încheie atacul distrugând clădirile care nu
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
prizonier. În aer au mai continuat pentru ceva timp lupte aeriene fără consecințe pentru vreuna dintre tabere. Bombardierele Ju 88 a ajuns la Kenley și au găsit aeroportul acoperit cu o perdea de fum. Era imposibil pentru piloții germani să execute bombardamentul în picaj în acele condiții. Cum piloții de pe Ju 88 fuseseră informați că aeroportul Kenley fusese deja distrus de bombardamentul la joasă altitudine, ei au renunțat la atac și au încercat să găsească o altă țintă. În aceste momente
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
luat măsuri pentru identificarea celor morți. Tehnicienii au trecut la reînarmarea și alimentarea avioanelor pentru misiunile următoare. În această perioadă, britancii au trimis în misune două bombardiere Bristol Blenheim din escadrila 114 să atace Frecamp și Dieppe. Misiunea a fost executată de la mare altidudine. La Frecamp nu s-au înregistrat distrugeri materiale sau piereri umane și se pare că atacul de la Dieppe nici măcar nu a fost sesizat. Pe drumul de întoarcere, bombardierele s-au intersectat cu două avioane de recunoaștere Spitfire
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de misiuni deasupra teritoriului inamic: aproximativ 495 de bombardiere medii, 460 de avioane de luptă și 15 unități de recunoaștere. Dintre acestea, 170 de misiuni de bombardament au avut loc în timpul nopții de 17/18 august. Restul misiunilor au fost executate în timpul zilei de 18 august. Ceva mai puțin de jumătate dintre avioanele disponibile și funcționale "Luftflotte 2" și "Luftflotte 3" au fost implicate în acțiunile din acea zi. Luftwaffe nu a participat la capacitate maximă la atac. "Luftflotte 5" nu
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
britanic să fie mult mai puternic decât se așteptaseră germanii. De-a lungul celor 24 de ore de lupte, Fighter Command a efectuat 927 de misiuni, doar cu puțin sub numărul misiunilor avioanelor germane. Doar 41 dintre ele au fost executate în timpul nopții, 28 în noaptea de 17/18 august și 13 în noapte următoare. Restul de 886 de misiuni au fost executate pe timp de zi de cele 861 avioane de vânătoare Spitfire, Hurricane, Defiant și Gladiator aflate în stare
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
efectuat 927 de misiuni, doar cu puțin sub numărul misiunilor avioanelor germane. Doar 41 dintre ele au fost executate în timpul nopții, 28 în noaptea de 17/18 august și 13 în noapte următoare. Restul de 886 de misiuni au fost executate pe timp de zi de cele 861 avioane de vânătoare Spitfire, Hurricane, Defiant și Gladiator aflate în stare de funcționare. Numărul de misiuni operaționale per avioane funcționale a variat însă de la o escadrilă la alta. Grupurile 12 și 13 din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Gladiator aflate în stare de funcționare. Numărul de misiuni operaționale per avioane funcționale a variat însă de la o escadrilă la alta. Grupurile 12 și 13 din centrul și nordul țării, care numărau o treime dintre avioanele de vânătoare funcționale, au executat doar 129 de misiuni de zi, (adică 15% din total), și dintre acestea doar 3 au luat efectiv contactul cu inamicul. Grupul 11 a trimis în luptă o treime dintre avioanele sale funcționale, executând 600 de misiuni, adică mai mult
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
dintre avioanele de vânătoare funcționale, au executat doar 129 de misiuni de zi, (adică 15% din total), și dintre acestea doar 3 au luat efectiv contactul cu inamicul. Grupul 11 a trimis în luptă o treime dintre avioanele sale funcționale, executând 600 de misiuni, adică mai mult de două treimi din numărul total de misiuni. Fiecare avion Spitfire sau Hurricane participant la lupte a executat în medie 1,7 misiuni operaționale. Escadrila 43 a executat cele mai multe misiuni - 63 de oprațiuni, inclusiv
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
efectiv contactul cu inamicul. Grupul 11 a trimis în luptă o treime dintre avioanele sale funcționale, executând 600 de misiuni, adică mai mult de două treimi din numărul total de misiuni. Fiecare avion Spitfire sau Hurricane participant la lupte a executat în medie 1,7 misiuni operaționale. Escadrila 43 a executat cele mai multe misiuni - 63 de oprațiuni, inclusiv primele cinci ale zilei. Doar 403 din numărul total de misiuni (aproximativ 45%) ale Fighter Command au avut ca țintă cele trei raiduri importante
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
o treime dintre avioanele sale funcționale, executând 600 de misiuni, adică mai mult de două treimi din numărul total de misiuni. Fiecare avion Spitfire sau Hurricane participant la lupte a executat în medie 1,7 misiuni operaționale. Escadrila 43 a executat cele mai multe misiuni - 63 de oprațiuni, inclusiv primele cinci ale zilei. Doar 403 din numărul total de misiuni (aproximativ 45%) ale Fighter Command au avut ca țintă cele trei raiduri importante ale bombardierelor germane. 56 de misiuni (peste 6%) au fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
germanii nu au reușit să facă distincția dintre aeroporturile avioanelor de vânătoare, a celor de bombardament sau ale aviație navale. Rezultatul imediat a fost direcționarea atacurilor împotriva unor aeroporturi care nu erau folosite de Fighter Command. Dintre cele 403 misiuni executate de Fighter Command, piloții RAF au luat contact în cazul a 320 de acțiuni, ceea ce înseamnă că 80% dintre avioanele de vânătoare au interceptat bombardierele. Au fost distruse între 27 și 34 de avioane de vânătoare RAF. O sursă tehnică
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
timp înainte, generalul Dwight D. Eisenhower hotărâse să trimită unități și echipamente și provizii ale Armatei a 7-a spre nord, pentru sprijinirea aliaților implicați în luptele din Ardeni. În aceeași zi cu lansarea operațiunilor terestre ale "Nordwind", "Luftwaffe" a executat aproape 1.000 de misiuni de sprijin. Aceste atacuri aeriene care trebuiau să distrugă bazele aeriene ale aliaților din nord-vestul Europei au fost cunoscute ca „Operațiunea Baza” ("Unternehmen Bodenplatte"). "Bodenplatte" a fost un eșec, germanii nereușind să atingă niciunul dinre
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
moral. A fost apoi utilizată de diverse instituții civile și ca garnizoană. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, părți ale complexului au fost utilizate de Germania Nazistă pentru detenție, interogatorii și execuții. Circa 50.000 de oameni au fost executați acolo, între care peste 30.000 de victime ale Holocaustului. Unele secțiuni au fost restaurate; găzduiește un muzeu memorial dedicat victimelor execuțiilor în masă din timpul războiului. Complexul este cel mai complet exemplu păstrat de cetate din Rusia Țaristă. Orașul
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Acțiune”—locuitorii au fost convocați și peste 9000 de bărbați, femei și copii au fost duși la Fortul IX și executați. Ulterior, în decursul restului perioadei de ocupație nazistă, peste 5000 de evrei deportați din Europa Centrală aveau să fie executați aici. Circa 60 au evadat în decembrie 1943; ei fuseseră puși să dezgroape și să ardă trupurile victimelor mai vechi, în contextul . Treisprezece dintre acești evadați au putut apoi documenta tentativa Aktion de a ascunde dovezile crimelor în masă. Când
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
focului pe 17 iunie 1940, evenimentul este considerat de unii istorici unul dintre primele acte ale Rezistenței. În luna mai 1940, forțele terestre franceze, belgiene și Corpul Expediționar Britanic care luptau în Belgia, au fost încercuite de forțele germane, care executaseră o străpungere a frontului prin masivul împădurit Ardeni. Forțele încercuite la Dunkerque au fost evacuate pe calea apelor în cadrul Operațiunii „Dynamo”. La 28 mai, Belgia a capitulat. În acel moment, armata terestră franceză nu mai dispunea decât de cel mult
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]