104,273 matches
-
au respins ofensiva trupelor române până la limita Munților Carpați, ceea ce a făcut ca retragerea populației să fie de foarte scurtă durată. În această situație satul Livadia nu a fost teatru de luptă. În timpul celui de al-II-lea război mondial, este de semnalat trecerea armatei roșii prin Livadia, care a fost un eveniment semnificativ datorită modului de desfășurare și a multiplelor rele care au însoțit acest eveniment. Trupele sovietice ,eliberatoare”, ca și în alte părțiale teritoriului românesc, nu s-au purtat prea civilizat
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
satele învecinate ori mai îndepărtate. Statisticile religioase menționează numărul credincioșilor din Somușca ca fiind echivalent cu cel al locuitorilor, întrucât, toți erau catolici. Astfel, Schematismul Misiunii din 1850 notează în cadrul parohiei Cleja satul „Somoska” cu 526 de credincioși, fără biserică. Semnalăm faptul că numărul credincioșilor catolici din Somușca era la 1850 aproape jumătate din cel al credincioșilor din Cleja. Odată cu fondarea parohiei Somușca, în anul 1968, statisticile vor fi făcute separat. Amintim doar că în 1999 erau 428 familii cu 1866
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
de la 30 m în 2003 la 42 m în 2008. În plus, suprafața jumatății de nord a Mării Aral a crescut și ea, de la 2.550 kmp în 2003 la 3.300 kmp în 2008. Climatul local a fost restabilit, semnalându-se revenirea ploilor, iar peștii vii aduși din Ucraina și aruncați în Marea Aral s-au înmulțit, revigorând astfel piscicultura. În schimb, guvernul uzbek care controlează jumătatea sudică a mării a abandonat proiectul ecologic anterior semnat, preferând să se deșertifice
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
de deltele fluviilor Volga și Ural, sunt joase și mlăștinoase, iar apa este acoperită în multe locuri cu tufișuri și verdeață. Țărmul estic este dominat de maluri calcaroase, după care se întind pustiuri și semipustiuri. Malurile cele mai calcaroase sunt semnalate pe țărmul de vest în regiunea peninsulei Abșeron (în ) și pe țărmul de est în regiunea golfului Kazah (în ) și „Kara-Bogaz-Gol”-ului. Cele mai mari peninsule ale Mării Caspice: În Marea Caspică se găsesc cca 50 insule de dimensiuni relativ
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
75 m suprafața este egală cu aprox. 392,6 mii km², iar volumul apei - cu cca 78648 km³, ceea ce alcătuiește în jur de 44 % din rezervele totale de apă dulce din lacuri de pe Terra. Adâncimea maximă în Marea Caspică se semnalează în depresiunea Sud-Caspică, la 1025 m de la suprafața apei. După adâncime, Marea Caspică este depășită doar de Baikal (1620 m) și Tanganyika (1435 m). Adâncimea medie a mării alcătuiește 208 m. În același timp, partea nordică a mării este de
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
o variație considerabilă. După calculele făcute de specialiștii în domeniu, în ultimii 3000 de ani amplitudinea schimbării nivelului apei în Marea Caspică a fost de 15 m. În urma cercetărilor pornite în 1837, cel mai înalt nivel al apei a fost semnalat în 1882 (-25,2 m), iar cel mai mic - în 1977 (-29 m); în 1978 nivelul apei a început să crească, atingând nivelul maxim în 1995 (-26,7 m), din 1996 s-a observat iarăși tendința de micșorare a nivelului
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
2 m, procesul de înghețare începe la mijlocul lunii noiembrie, iar cel de topire se sfârșește la finele lunii februarie. Limita porțiunii înghețate trece aproximativ pe linia insula Cecenia - Mangâșlac, pe peninsula Apșeronski formarea și navigația în derivă a ghețurilor se semnalează odată la 10-11 ani. Salinitatea apei în Marea Caspică variază de la 0,3 ‰ în partea nordică (mai exact la delta Volgăi) până la 13,5 ‰ în zona malurilor sud-estice, în cea mai mare parte, însă, salinitatea nu depășește limitele de 12
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
o mare neregularitate: repartiția neuniformă pe luni, diferențe mari de la an la an când cad mai ales sub forma de averse. În Sahara s-au înregistrat perioade de 18 luni fără nici o picătură de ploaie; în pustiul Atacama s-au semnalat 10-20 de ani fără precipitații. Temperatura aerului prezintă puternice oscilații de la zi la noapte, înregistrându-se amplitudini medii de peste 25°C la umbră și 40-50°C la soare. În Sahara în timpul zilei la suprafața nisipului s-au înregistrat temperaturi de
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
către amonte. Aceste procese contribuie la retragerea paralelă a versanților, lăsând spre aval suprafața netedă a glacisurilor. Pentru înlăturarea sfărâmăturilor de rocă intervin procesele fluviatile (scurgerea în pânză, șiroirea) și cele eoliene (deflația). Scurgerea în pânză ("sheet flood") a fost semnalată ca un proces activ de modelare a regiunilor aride. Ea este rezultatul unei ploi abundente și de scurtă durată. Unda de viitură, concentrată în albia uedului din zona montană, la ieșirea din munte nu mai poate fi canalizată pe văile
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
cu ploi scurte, torențiale, determină o eroziune accelerată ritmic, care duce pe de o parte la formarea unor suprafețe dintre cele mai netede, iar pe de altă parte la menținerea unor pante abrupte și în continuă retragere. Glacisurile au fost semnalate și în alte zone, dar cu o frecvență mult mai mică. O dezvoltare mai mare o au în regiunile periglaciare. Formarea și tipurile de glacisuri sunt în funcție de condițiile de modelare, de rocă, de locul de formare. În literatura geomorfologică au
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Marcările cu fluoresceină au demonstrat că apele captate prin ponoarele menționate apar din nou la suprafață, după trasee subterane de câțiva km, prin izbucurile Dămișenilor (Toaia, Munău, Peșteruță), Brătcanilor (Ponoraș), Peștera cu Apă din Valea Leșului (Acre), Toplicioarei (Întorsuri). De semnalat este și prezența unor lacuri temporare, formate mai ales primăvara, odată cu topirea zăpezii, sau la ploi mari: Bălțile Munăului, Balta Bivolilor, Lacul Toaia, Lacul de la Hârtopul Mare, Lacul de la Întorsuri etc. Clima este temperat continentală moderată. Verile sunt răcoroase și
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
populației Bălăiene. Voi începe cu o mică observație. Deși a fost atestată documentar de către Cancelariile vremii ca existând din anul 1622, abia în anul 1712 apare cu 6 familii. în anul 1713 cu 17 familii, amănunte care le-am mai semnalat în capitolul „evenimente istorice" cu mai multe detalii. Scăderea numărului populației în anul 1880 față de cel existent în anul 1870, se explică prin faptul că în anul 1870 a avut loc epidemiei de Holeră, boală fără leac în perioada respectivă
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
cu monumente din lumea Egeică . Dacă în epoca bronzului zona defileului Crișului Repede de la Bălnaca spre Șuncuiuș apare intens locuită, inventarul ceramic pledează pentru o locuire anterioară epocii bronzului cu o continuitate până în prima vârstă a fierului inclusiv. Demne de semnalat sunt descoperirile arheologice întâmplătoare, care atestă prezența celților în acest areal geografic. Celții făceau parte din marea familie a popoarelor indo-europene. Ei au migrat masiv din nordul Europei, în Balcani in secolul al IV-lea î.d.H. În jurul anilor 335
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
fragmentele ceramice atestă continuitatea locuirii și în perioada prefeudală din secolele IX-XI d.Hr. În anul 1986, arheologii dr. Sever Dumitrașcu și dr Ioan Crișan, de la Muzeul Țării Crișurilor au început săpături sistematice pe Dealul Simionului în Bălnaca, unde au semnalat o cetate din prima vârstă a fierului construită cu o prelungire de tip „pinten-barat” până la malul drept Crișului Repede. Din acest loc se putea controla întreaga zonă, deoarece comerțul cu sare și piese de bronz se făcea cu ajutorul plutelor pe
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de la Knossos și alte orașe antice din sudul Greciei de azi. Se poate vorbi de o continuitate a locuirii umane pe teritoriul satului Bălnaca și în împrejurimi și în perioadele istorice următoare. Bunăoară, cercetătorul Mircea Rusu, arheolog din Cluj Napoca ne semnala, în anul 1971, existența unei cetăți dacice de pământ pe teritoriul satului în locul numit azi dealul lui Dămnenea, la aproximativ 150 de metri de pe malul drept al vechiului curs al Crișul Repede. Locul puțin înalt, situat lângă apă permitea o
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
pentru construcții și foc. S-ar fi putut ca aceste avantaje să fi atras iobagii din alte părți. Din punct de vedere al structurii sociale a populației satului până în 1723 sunt amintiți numai iobagii (coloni). De la această dată mai sunt semnalați frații și fii într-o pâine (1723) sau frații și fiii peste 16 ani (1746), precum și jelerii cu casă sau fără casă. La 1753 sunt menționați 34 de coloni și 9 fii peste 16 ani și 2 jeleri iar la
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
meiul, la 1753 se mai cultiva grâu, ovăz, secară, obținându-se, de exemplu, în 1753 din porumb 204 câble, din grâu 57 și 3/4 câble, din ovăz 5 și 1/2 câble, din secară 36 câble. La 1713 este semnalată prima moară în sat, în proprietatea lui Simion Martin, moară ce aducea un venit de 5 câble de grâu în 1723 și 20 câble de grâu în 1753. Această moară era așezată pe malul drept al Crișului Repede, care avea
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
încă o moară, așezată pe malul stâng al Crișului. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se extinde pomicultura, locuitorii dădeau dare de fructe uscate și proaspete și după cazanele de fiert țuică. Începând cu anul 1753 sunt semnalate meșteșugurile, fără a fi specificate, ele aduceau un venit anual de 10 florini. Exista la 1779 și o cârciumă domenială, în care se vindea vinul și țuica fiscului. Dacă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea se mai păstrează
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
1967 și 1968 s-au scos la iveală cinci morminte (4 de inhumație și 1 de incinerație) și s-au găsit obiecte de ceramică, pahare de sticlă și un pieptene de os. În anii 1955-1957 la Lutăria de la școală se semnalează prezența unui mormânt distrus unde era depus un schelet uman flancat de resturile a două schelete de cal. Din alt mormânt distrus au fost recuperate fragmente din bronz care după V. Spinei datează din secolul X-XI și aparțin unui grup
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
din România. Și iarăși ca un paradox, dezvoltarea economiei turistice a comunei Moieciu este în vizibilă contradicție cu infrastructura acesteia, ceea ce va avea repercusiuni dintre cele mai neplăcute în viitorii ani. În ceea ce privește viața culturală și sportivă din comuna Moieciu, trebuie semnalat faptul că, de-a lungul timpului, comuna Moieciu a dat țării și poate nu numai ei, o serie de personalități de seamă. Între acestea amintim pe Ioan Aldulean (1821-1871), născut la Moieciu și care a devenit licențiat în drept și
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
vreo 30 de ani. În altă parte a satului locuitorii sunt urmașii unor ,cioși”, paznici ai pădurilor boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au introdus mâinile
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cea mai mare parte a Depresiunii Șimleului, situație în care așezările mai vechi de la Crasna, Ratin și Huseni puteau să se mențină ca localități agricole și comerciale, pe drumul spre Porolissum. Pe interfluvii erau construiți tumuli de incinerație. Au fost semnalați 15 tumuli pe marginea nordică a comunei, pe dealul Culmea și 9 tumuli pe dealul Corhan. Cucerirea Daciei de către romani se încheie la data de 11 august 106, când granița dintre Imperiu și Dacii liberi este stabilită în acest sector
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
În acest caz părăsirea satului în 1715, dacă a avut loc vreodată, apare drept un eveniment excepțional și trecător din viața comunității. În 1733 existau 13 familii de români iar în 1750 erau 308 credincioși greco-catolici. O conscripție din 1831 semnalează o populație de 701 locuitori. Numărul locuitorilor a crescut în 1847 la 823 din care 821 erau de confesiune greco-catolici iar doi erau romano-catolici. Un moment important din istoria satului a fost desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor din 1850. O
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
un topor de piatră șlefuită din neolitic găsit de verii săi din Gura Vlădesei (Ionac Vasile și Mihai) în Groapa Malului deasupra drumului în anii 1970. Se apreciază că zona este locuită încă din neolitic, o așezare E-neolitică fiind semnalată la confluența Văii Căpâlniței cu Valea Mautii. Vestigiile unei vetre de foc au fost găsite la cca 8 m adâncime în timpul săpării fântânii din curtea lui Ionac Gavriș din Gura Vlădesei. Presupunem că aparțin unei așezări din Epoca Bronzului sau
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
zidurile surpate ale Casei Uriașilor. Să scormonească puțin prin dărâmături și va găsi cioburi groase de vase de lut ars și poate chiar resturi de unelte de fier. Aceste ruine sunt rămășițele Casei Uriașilor. Turnuri romane din sec II-III se semnalează în locurile: Caramida, Homorasa, Hotroapa, Dealul lui Galoș, Casa Uriașilor (Podul Gogoronii), făcând parte din sistemul de supraveghere a limesului Daciei în sectorul Gâlgău. După ce ungurii au ocupat Transilvania în veacul al X-lea, regii maghiari au respectat organizațiile politice
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]