11,044 matches
-
crede, potența, dimpotrivă, fiecare cuvânt și gest ale extraordinarei prezențe. Extraordinară tocmai prin inefabilul și irezistibilul conjunct dintre cerebralitatea intensă, precisă, sublimată și feminitatea adorabilă, simplă, sociabilă, „servind” Încăperea și dominând-o fără efort. Liviu a fost, dacă nu mă Înșel, cândva, la o cină În apartamentul nostru din Sfântul Ion Nou din București. De mai multe ori ne-a vizitat, Însă, În apartamentul din New York, În care tocmai ne mutasem după primirea Premiului MacArthur. Venirea sa ca director al Centrului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
semnele de prietenie pe care mi le-ați trimis mereu au contat foarte mult pentru mine; se pot Îndura mult mai multe când ai siguranța unui spirit fratern. În general, eu sunt un individ mahmur; asta nu trebuie să vă Înșele, veți avea Întotdeauna În mine un prieten apropiat. M-aș bucura nespus să vă pot cunoaște; când veți avea un drum prin Cluj, nu mă ocoliți. Până atunci, nu vă mai abțineți de la a-mi trimite din când În când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se subînțelegea, acele inevitabile compromisuri sub stalinism și totuși nu suferise șocurile ulterioare ale incriminărilor, revenise firesc printre fruntașii profesiei, unde Îi era locul. Așa Îmi apărea, În acea seară, tensiunea vechii lor prietenii, dar s-ar putea să mă Înșel. Numele Anatol Vieru era celebru Încă din adolescența mea, prin cântecele „de masă”, de reală calitate melodică, de altfel, pe care le semnase, cum avea să fie, ulterior, pentru melomani, prin muzica simfonică de Înaltă calitate pe care a scris
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cum a intrat. Nu face niciodată gestul minim de a Împinge, ușor, cu umărul, poarta În urma sa. Ciudată neglijență la un om atât de corect și atent. L-am urmărit În toate zilele, Încordat să verific dacă nu cumva mă Înșel. Nu, nu mă Înșelam. Deschidea vioi poarta, intra În curte, străbătea fără grabă aleea pavată, intra În clădire, ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
face niciodată gestul minim de a Împinge, ușor, cu umărul, poarta În urma sa. Ciudată neglijență la un om atât de corect și atent. L-am urmărit În toate zilele, Încordat să verific dacă nu cumva mă Înșel. Nu, nu mă Înșelam. Deschidea vioi poarta, intra În curte, străbătea fără grabă aleea pavată, intra În clădire, ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obișnuiește În escapadele de acest fel, naivul Învingător pune bine cunoscuta Întrebare, sceptic față de orice răspuns care ar nega confirmarea amoroasă. „Nu, iubesc prezența ta, nimic altceva. Doar șansa, faptul de a fi cu tine”, răspunde tranșant partenera... Înșelatului („adevăratul” Înșelat, crede protagonista) i se oferă, totuși, cu eleganță, o prea puțin elegantă explicație: „La fel de bine, m-aș putea afla printre eschimoși, cu sânii lăsați și purtând pantaloni din piei de animale. Și să fiu Încântată de asta. La urma urmei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Guvernul era informat zi de zi de aceste conversații, și pândea momentul în care Corneliu Codreanu va preda manuscrisul unei imprimerii, spre a-l confisca. Jocul acesta a durat toată vara; iar guvernul nu și-a dat seama că era înșelat decât atunci când cartea era în librării; și culmea, cu aprobarea cenzurii. Răspunderea pe care și-a asumat-o Nicolae Petrașcu era grea. Chiar dacă putea conta pe aprobarea cenzurii, trebuia să asigure absoluta discreție asupra tuturor acelora care au lucrat la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Radu Gyr și muzica de Nello Manzatti (Nelu Mânzatu). în timp ce pregătirile erau în curs, din țară veneau știri că se ducea o politică de oarecare destindere, pentru a capta elemente legionare la guvernare, ca în felul acesta să se înșele atât buna credință a legionarilor, cât și a nemților. Pedepsirea lui Armand Călinescu a avut un efect de scizionare a forțelor conducătoare dacă nu pe față, dar în intimitatea fiecăruia din cei care stăteau în jurul regelui criminal. Succesele militare germane
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ale comuniștilor acordul de non-beligeranță s-a perfectat, neștiindu-se până azi dacă a fost sub forma unui act parafat de ambele părți sau numai verbal. Fiecare din părți a respectat destul de limitat înțelegerea, având ca normă ascunsă de conduită: „înșeală cât poți.” Securitatea a dat drumul unora dintre legionarii de frunte rămași în închisoare din timpul prigoanei lui Antonescu prin procese: Ilie Niculescu cu lotul lui, Ștefan Iacobescu, Mircea Nicolau și alții, în schimb a reținut în continuare pe cei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dispariția fără urmă a lui Grimalschi, rămăseseră în celula patru, cei doi „reeducați”, care s-au stins curând și ei, fiecare în alt mod: Dan Dumitrescu, a murit bolnav de ficat, în realitate de ulcer perforat, conștientizând că se lăsase înșelat de securiști. Plângea și țipa la ușa celulei cerând o cât de slabă asistență medicală, și în cele din urmă văzând că acest minim nu i se acordă, ca un ultim reflex al mândriei atât de mult îngenunchiată, a început
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de grandoare exacerbat. În această situație el a fost pus anume cu Petre Pandrea în celulă, care întro perioadă de obediență și-l transformă într-un student foarte conștiincios al marxismului. Și iată cum creștinul fanatic devine marxist, care își înșeală prietenii și foștii camarazi de luptă pentru a-i aduce la convingeri materialiste. Aceasta a fost stratagema la care a recurs Crăciun în 1960, pentru a prinde în mreje unul din cei mai intransigenți legionari. În camera 27 la Zarcă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că legionarii nu depind de un ordin venit din partea unei autorități ierarhice, ci fiecare este edificat ce trebuie să facă, a acceptat să formuleze aceasta dezlegare. Crăciun credea că prin aceasta legionarii vor accepta în masă „reeducarea”. Dar s-a înșelat. Cuvântul comandantului Niculae Petrașcu a avut efect contrar așteptărilor administrației. Comandantul Petrașcu a prezentat idealul legionar și bătăliile duse de Mișcare, de la înființare până la zi, spunând că, față de cele enunțate, din acel moment, fiecare este liber să procedeze cum îi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ceea ce am auzit. Un sunet surd, asemănător cu cel scos de un bulgăre de pământ moale azvârlit într-un zid neted din beton. Nu-mi venea să cred că eu, personal, fusesem autorul. Ca să fiu sigur că nu m-am înșelat, am mai tușit o dată, dar rezultatul a fost același. Am decis să renunț la asemenea teste. Stăteam de multă vreme între cei patru pereți. Mi se părea că trecuse o veșnicie, iar ușa nu dădea semne că s-ar deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se prea întâmplă să mă dau în vânt după femei de la prima vedere. Ba dimpotrivă, aș zice că mă las impresionat destul de greu. Dacă văd că-mi place totuși vreuna, îmi verific imediat sentimentele ca să mă asigur că nu mă înșel. Stau și chibzuiesc bine. M-am apropiat de ea și i-am cerut scuze pentru că am întârziat opt sau nouă minute. — Nu știam că durează atât de mult formalitățile de la intrare. În plus, liftul a mers îngrozitor de încet. Ajunsesem, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-l mai poate modifica. Congelare a momentului, i-aș zice. — Stați puțin. Deci, ar fi vorba de două sisteme de gândire diferite în interiorul aceluiași individ, nu? — Bravo! Așa e. Pricepi extraordinar de repede. Mă bucur că nu m-am înșelat în ceea ce te privește. Ai dreptate. Sistemul de gândire A se păstrează nealterat, pe când celelalte - A1 , A2, A3 - se modifică mereu. Ca și când ai avea în buzunarul drept al pantalonilor un ceas care stă, iar în cel stâng, unul care merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din pricina norilor încărcați de zăpadă. Aveai senzația că era gata să se prăbușească. Sub fereastra mea, cei patru bătrâni continuau să sape. Patru? Parcă fuseseră trei înainte. Trei bătrâni cu cazmale în mâini. Dar acum erau patru. Nu m-am înșelat. Mai venise unul. Zona era plină de bătrâni. Fiecare stătea la locul lui și săpa tăcut. Mai bătea vântul din când în când și le sălta canadienele, dar n-am avut nici o clipă senzația că-i deranja frigul. Își vedeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întoarcere. Am scos cheile și le-am încercat pe rând, dar nici una nu se potrivea. M-a trecut o transpirație rece. Parcă-l vedeam pe Paznic descuind portița cu una din aceste chei. Era sigur una dintre ele. Nu mă înșelam. Le numărasem atunci: patru. Am băgat cheile în buzunar, mi-am frecat mâinile ca să mi le încălzesc și le-am scos din nou ca să le încerc. Le-am luat pe rând. De data aceasta am reușit să bag a treia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să se facă prețuit de postelnic. I se încredințează supravegherea cherei Duduca, amanta lui Tuzluc, dar stoarce postelnicului sume fabuloase prin asociere cu aceasta și cu chir Costea Chiorul, un negustor mârșav. E rânduit să administreze averea stăpânului, dar îl înșală și îl ruinează. Primește rang după rang, devine sameș la hătmănie și, în sfârșit, postelnic, cupiditatea lui feroce fiind în plină expansiune. Uitase de mult de unde pornise, fură fără rușine, oprimă fără milă și fără frică de Dumnezeu, predă lecții
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
arcanul, nici mama lui și alte femei din sat, firește, nu râd David Creangă și Nastasia când își dau seama că au uitat pruncul în albie lăsându-l la discreția jefuitorilor, nu râde Smaranda când își amintește că soțul o înșală și nici Ștefan a Petrei când se gândește la grijile sale, nu râde Irinuca atunci când își vede casa dărâmată și nici fata ei când pleacă, în fiecare luni, pentru o săptămână, în pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care - refren temporizant - domnitorul le invocă mereu. E intervalul de care ostatecii sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
un răspuns la întrebarea: „Ce reprezintă raportarea financiară frauduloasă pentru organizație și cum poate acest risc să fie atenuat?”. Raportarea financiară frauduloasă implică declarații incorecte, declarații inexacte privind existența bunurilor sau chiar omiteri de tranzacții în declarațiile financiare pentru a înșela pe utilizatorii declarațiilor financiare. În practică, deseori, este dificil de apreciat intenția managementului, respectiv să deosebești raportarea financiară frauduloasă de erorile neintenționate și astfel este imposibil să determini gradul de neconformitate a declarației financiare cu principiile de contabilitate general acceptate
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele ilustrează hematoliza prozei franceze, dar să nu uităm : forța literaturii franceze vine dintr-o viziune extrem de puternică, pentru că foarte frecventată, a agoniei. Nu vă lăsați Înșelați de aparenta exsanguitate a unui bolnav cronic. Accesele lui de vitalitate te pot doborî. Insignifiantul poate fi egalul enormului, atunci cînd literatura devine o practică fenomenologică, În care realitatea obiectivă nu are nici o importanță, totul fiind o afacere de raport
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
falsificabilă (nu intră sub incidența dinamicii paradigmelor științifice definită de Kuhn) și nu e altceva decît tot ficțiune. Sau, dacă vreți, literatură. Lucrarea sa n-ar fi altceva decît un studiu literar, iar nu teoretic, căci teoria literară s-a Înșelat amarnic Închipuindu-și că poate da piept de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-l elimine pe autre, dar l’autre Îl trage inexorabil pe Je după sine. Una dintre morale este foarte accesibilă: trebuie să ne sustragem unui sistem alienant, care moșește monștri, a cărui ofertă de vid prezentată În ambalaje lucioase Înșală și distruge. A doua, după ce ne gîndim foarte profund, ar putea suna așa: a se evita Însingurarea Îndelungată În incinta nodurilor de transport În comun. Cartea e Însă mai puțin ieftină decît s-ar putea conchide, ca urmare a unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
libertatea sa dramatică. Transparența sa nu face decît să-i revele lipsa de margini, infinitul. Literatura de douăzeci de grade este de fapt mediul ideal pentru revelația metafizică a lipsei de fundament. Aici Heidegger, În Ce este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]