12,690 matches
-
de arhidiaconul Paul de Alep în însemnările sale, acesta lăudând slujba religioasă. În anul 1735, a fost construit zidul de incintă care înconjoară actualmente Mănăstirea Galata de către egumenul Nectarie, cu banii obținuți din vânzarea unei jumătăți din satul Turbătești (din Ținutul Cârligătura) și cu ajutorul material al domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748). În toamna anului 1762 a izbucnit un puternic incendiu în care a ars catapeteasma și toate obiectele din biserică. Domnitorul Grigore Callimachi (1761-1764 și
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
anul 1713 amintește de palisadele din lemn de stejar ale Galatei. Zidul de incintă care înconjoară actualmente incinta Mănăstirii Galata a fost construit în anul 1735 de egumenul Nectarie, cu banii obținuți din vânzarea unei jumătăți din satul Turbătești (din Ținutul Cârligătura) și cu ajutorul material al domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748). Alți istorici susțin însă că Mănăstirea Galata ar fi fost înconjurată încă de la început de un zid de incintă, deoarece domnitorul Petru Șchiopul construise
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Culturii), din poarta căreia pornea Ulița Veche, prima mare arteră a orașului, astăzi strada Costache Negri, care făcea legătura cu Dealul Sărărie. Pe această uliță, numită mai târziu după pavare, Podu Vechi, câțiva călugari veniți de la Ierusalim, dar originari din ținuturile moldave, au întemeiat ajutați de populația creștină localnică, în jurul anilor 1330, așezarea monahală cu numele "Mănăstirea călugarilor de la Sf. Sava”. Despre acest așezământ, Episcopul Narcis Crețulescu, egumenul lavrei între anii 1877-1880, ajuns ulterior episcop vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor și biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii așezări adunată cu timpul în preajma lor: Curtea de Argeș de mai târziu. După documente și inscripții, ca și din mărturiile săpăturilor arheologice, istoria acestui străvechi ținut voievodal, chiar dacă nu consemnează data precisă când s-au grupat aici întâiele centre locuite, face însă dovada că: aceste centre s-au dezvoltat îndeajuns de repede, pentru ca, pe la jumătatea veacului al XIV-lea, să ateste deopotrivă cu existența unui scaun
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
să fie amplasate în masivul turn clopotniță de la intrarea în mănăstire. După cum susțin unii cercetători, lucrările de construcție au fost realizate sub conducerea lui Grigore Cornescu, un talentat sculptor și pictor, descris de Ion Neculce ca fiind "”un nemiș din ținutul Hotinului, (...) ce era foarte meșter de scrisori și de săpături la pietre și la alte lucruri”". El este meșterul trimis de Duca Vodă în 1671 pentru a executa în ceară, pentru sultanul Mehmed al IV-lea, macheta Cetății Camenița, pentru ca
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
retipărită de mai multe ori și tradusă în diferite limbi, devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20. Acțiunea cărții "" se petrece într-o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide (hobbiți, de elfi, gnomi și orci), precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare. Narațiunea este focalizată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron și variază
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
într-un timp scurt și cauzează tornade. Creșterile de debit ale White River au cauzat de-a lungul vremii inundații în orașele de pe cursul său din estul statului Arkansas. Fluviul Mississippi formează mare parte din limita estică a Arkansasului, cu excepția ținuturilor Clay și Greene unde Râul Sf. Francisc fomează granița vestică a așa-numitului Călcâi Missouri, și în zeci de locuri în care cursul fluviului Mississippi s-a modificat față de poziția sa specificată oficial. Arkansas se învecinează la sud cu Louisiana
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
de căi ferate a permis mai multor fermieri să își distribuie produsele pe piață și a dus la dezvoltarea mai multor părți ale statului. În câțiva ani de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de exemplu, populația localității Eureka Springs din ținutul Carroll a crescut la de oameni, devenind destinație turistică și al patrulea oraș al statului. Spre sfârșitul anilor 1880, înrăutățirea situației agriculturii a încurajat mișcări populiste, care au dus la crearea unor coaliții interrasiale. În anii 1890, democrații din Arkansas
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
bărbați, și 51,2% femei. Între 2000 și 2006, Arkansas a avut o creștere demografică de 5,1% sau de de locuitori. Densitatea de locuitori a statului este de . Centrul de populație al statului se află în colțul nord-vestic al ținutului Perry.
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
lucrând în calitate de profesoară suplinitoare în diferite școli, între altele în Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara și la câteva grădinițe, precum și acordând ore particulare de germană. Biografia ei este prezentată în volumul „Regele se înclină și ucide”. Volumul de debut, „"Niederungen"” - „Ținuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura care i-a „defrișat” simțitor manuscrisul, volumul fiind totodată premiat de Uniunea Tineretului Comunist la secțiunea "lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare". Peste doi ani cartea a fost publicată și
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
un cadru. Pe mese se găseau cupe frumoase de cristal, de alabastru sau de teracotă, vopsite în bleu, farfurii din alabastru, diorit, brecie sau alte pietre decorative, perfect prelucrate, aproape până la finețea unei scoici; uneori aveau și marginile aurite. Acest ținut era de multă vreme celebru pentru măiestria olarilor săi; iar în orașul nou, Menes înălțase un templu închinat zeului Ptah, "Meșteșugarul divin al yeilor", al cărui preot a purtat tot timpul titlul de "Marele Maestru Olar". Utilizarea pietrei în construcții
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
mii km². Dintre acestea 15,1 mii km² i-au revenit URSS (actuala regiune Kaliningrad, o exclavă rusă), iar 98,6 mii km² i-au revenit Poloniei. Circa 9 milioane dintre cei peste 10 milioane de locuitori germani ai acestor ținuturi au fost expatriați între 1945-1950 în Germania. Dintre cei rămași circa 0,6 milioane erau etnici polonezi (în sudul Prusiei Orientale și în Silezia Superioară), iar alți 0,6 milioane erau etnici germani pe care statul comunist polonez i-a
Linia Oder-Neisse () [Corola-website/Science/299468_a_300797]
-
drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi. La acest prim conciliu (sinod) ecumenic au participat după unele mărturii 200, după altele 318 episcopi din tot ținutul creștin, mai puțin de la iudeii creștini și de la Biserica Mar Thoma. Sinodul a discutat problemele ridicate de Arius din Alexandria. Acesta susținea că Iisus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veșnicie, ci doar o creatură a
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
al românilor la dobândirea supremației în Italia. Cetățile grecești din sud au solicitat sprijinul românilor spre a-și rezolva divergențele interne, iar diverse familii nobile române au acționat în Campania și Italia meridionala. Sunt încheiate legături, alianțe familiale, între aceste ținuturi și Romă. În 321 î.Hr., cănd armata română se străduia să se strecoare în inima zonei samnite, între Capua și Benevent, s-a produs catastrofă-trupele române, comandate de consulii Veturius și Postumius, au fost atrase în cursa întinsă în trecătoarea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
reprezentant al familiei, care în timpul domniei lui Ștefan cel Mare ar fi trecut în serviciul Țării Moldovei, fiind miluit de către domn cu o slujbă și moșii în sudul țării. Ulterior, după ce tătarii cuceresc pământurile respective, Teodor primește trei sate în ținutul Fălciu și administrarea ținutului Codru. Pretinsul privilegiu de danie al lui Ștefan cel Mare, dat lui Teodor Cantemir, înaintașul lui Dimitrie Cantemir din veacul al XV-lea, "publicat" în "Descrierea Moldovei" este de la prima vedere un fals, izvorât din pioase
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
serdar (1672-1681) și mare clucer (1681-1684)” Rangul de mare clucer era o dregătorie mică ce nu da dreptul la șederea în divan. De la 1672 și până la urcarea pe scaun în 1685, el cumpără de la răzeși părți din nouă sate în ținutul Fălciu...Ajunge în cele din urmă, înainte de moarte, stăpân în unsprezece sate fălciene...ceea ce constituia o avere frumoasă. Moșiile urmau să treacă în stăpânirea fiului său mai mare, Antioh vodă.Cu toate că era fidel Porții, în domeniul politicii interne s-a
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
stâne, unde legumele și fructele ajung cu greu, s-a format o tradiție culinară bazată în principal pe mămăligă, produse din lapte și slănină. Denumirea de „mămăligă” și-a modificat în timp înțelesul. Inițial, înainte de aducerea porumbului din America, în ținuturile României de astăzi „mămăligă” era denumirea unei fierturi de boabe de mei: (va rugam sa clarificati si expandatii acest paragraf, momentan nu are logica) Ele vedeau de casă, torceau, țeseau, creșteau copiii; bărbații, când nu erau în război, duceau la
Mămăligă () [Corola-website/Science/299490_a_300819]
-
de credințe religioase și de mituri specifice celților antici. Popoarele grupate sub numele de celți sunt originare din regiunile situate în Europa Centrală. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze și să ocupe alte ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc între secolele al VIII-lea și al III-lea î.Hr., celții vor ocupa un imens teritoriu ce se întindea din Europa Occidentală până în Balcani. Miturile celților evocă un univers misterios în
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
părinții Dumitru și Marghioala Arăpașu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A urmat școala primară din satul natal. A intrat de tânăr ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei (jud. Botoșani), aparținând de Mănăstirea Vorona, aflată în apropierea ținuturilor natale în anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistrița (jud. Neamț), sub
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Neuwied, lângă Rin, tată fiind prințul Herman de Wied și mamă, prințesa Maria de Wied. Ca poetă și-a ales ca pseudonim Carmen Sylva- "carmen - poezie, cântec" iar "silva - padure", fiind expresia sentimentelor de dragoste față de universul copilăriei, petrecute în ținuturile Rinului și ale pădurii Monrepos . Ea s-a căsătorit cu domnitorul Carol în 1869, respectând Constituția României potrivit căreia prințul putea să aleagă doar o fată de viță nobilă străină. În 1870 se năștea singurul lor copil, o fată pe
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
vorbii". S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice. Cultivând motive lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre un absolut indefinisabil, stările sufletești enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică și moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. Viziunea sa este în cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist. "Altă întâlnire cu
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
pe scena cazinoului din Koln, într-o primă vizită acasă după șase ani petrecuți la Paris. În timpul acestui sejur mai îndelungat la Köln a murit mama compozitorului, la 17 noiembrie 1840. Decesul mamei sale a marcat despărțirea lui Offenbach de ținuturile natale. Atât lunile petrecute la Koln cât și perioada imediat următoare la Paris au fost productive pentru tânărul Offenbach. Romanțele sale din aceea perioadă au fost remarcate, în special una care interesa și din punctul de vedere al zvonurilor gustate
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
finanțată în proporție de 75% din fonduri nerambursabile acordate de Comisia Europeană, prin Programul LIFE-NATURA, diferența de 25% reprezentând contribuția statului român. Acest habitat natural este o reminiscență a vechilor mlaștini care acopereau până la mijlocul secolului al VIII- lea aceste ținuturi. Perioada în care pot fi văzute păsările în rezervație este între 15 aprilie - 15 septembrie, dar în toamnele și iernile mai blânde se întâmplă să mai rămână câte un exemplar din păsările migratoare pe aceste meleaguri. Alături de păsările care sunt
Mlaștinile Satchinez () [Corola-website/Science/304602_a_305931]
-
o conotație regională desemnând locul de origine al acestora, în germană ""Land"", denumirea unei regiuni istorice cuprinse între Wels, Gmunden și Vöcklabruck. Istoria lor începe pe 9 iulie 1734 când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile din Austria aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții, foști catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politic, monarhii impunând religia catolică ca religie de stat. Orice schimbare de religie
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
Neppendorf" (Turnișor, azi cartier al Sibiului), "Großau" (Cristian, Sibiu) și "Großpold" (Apoldu de Sus, Sibiu), și sunt cunoscuți sub denumirea de Landler, iar așezarea lor în această zonă ca Landlersiedlung. Prin lege, acestora le era interzis să se întoarcă în ținuturile natale din Austria. Deportarea (transmigrarea) începută în 1734, de pe domeniul Salzkammergut, s-a terminat în 1776 cu cei deportați din Judenburg din regiunea Weststeiermark.
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]