65,754 matches
-
Vieussens asupra creierului. El începe să fie folosit în mod curent de către W. Cullen (1769) pentru a desemna „un ansamblu de tulburări ale sentimentului sau ale mișcării fără febră și fără o leziune decelabilă a organelor interne, dar în raport cu o afecțiune de ordin general a creierului”. Ph. Pinel (1819) introduce în grupa nevrozelor următoarele afecțiuni: surditatea, cecitatea, diplopia, tetania, eclampsia, convulsiile, hidrocefalia și coreea. M. Romberg (1840) include în nevroze și bolile nervilor periferici, ale măduvei spinării și encefalului. E. von
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1769) pentru a desemna „un ansamblu de tulburări ale sentimentului sau ale mișcării fără febră și fără o leziune decelabilă a organelor interne, dar în raport cu o afecțiune de ordin general a creierului”. Ph. Pinel (1819) introduce în grupa nevrozelor următoarele afecțiuni: surditatea, cecitatea, diplopia, tetania, eclampsia, convulsiile, hidrocefalia și coreea. M. Romberg (1840) include în nevroze și bolile nervilor periferici, ale măduvei spinării și encefalului. E. von Feuchtersleben (1845) propune termenul de psihoză pentru a desemna bolile psihice, pe când termenul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost adusă de concepția antropologică și existențialistă aplicată în psihiatrie la studiul nevrozelor, considerându-le ca „situații de eșec” înscrise în contextul psiho-biografic al individului (V.K. von Gebsattel, L. Binswanger, A. Zutt, R. Kuhn). Definiție și cadru psihopatologic Nevrozele sunt afecțiuni psihice fără o bază organică cerebrală, care nu alterează personalitatea bolnavului și se însoțesc de o conștiință sau de un sentiment penibil, legat de prezența stării morbide. Ele sunt afecțiuni psihice de origine psihogenă, fiind înrudite din acest punct de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Zutt, R. Kuhn). Definiție și cadru psihopatologic Nevrozele sunt afecțiuni psihice fără o bază organică cerebrală, care nu alterează personalitatea bolnavului și se însoțesc de o conștiință sau de un sentiment penibil, legat de prezența stării morbide. Ele sunt afecțiuni psihice de origine psihogenă, fiind înrudite din acest punct de vedere cu reacțiile patologice și au, ca și acestea, un caracter reversibil (A. Porot). Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște faptul că în „sfera stărilor nevrotice” sunt cuprinse
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea în tabelul de mai jos: Patologie Normalitate și pseudo-normalitate Tulburări nevrotice la personalitatea ne-nevrotică. Nevroze simptomatice (isterie, nevroză obsesională, fobică) Nevroze asimptomatice (nevroze de caracter și personalități patologice) Personalități nevrotice (isterice, obsesionale etc.) Tulburări nevrotice simptomatice pentru o afecțiune organică cerebrală Stări nevrotice anxioase Manifestări nevrotice de tip reactiv O clasificare mai detaliată, care dorește să fie cât mai conformă cu tabloul clinico-psihiatric al nevrozelor, ne este oferită de CIM ( Clasificarea Internațională a Bolilor) și DSM (manualul american de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sentiment de neîndeplinire, - personalitatea de tip obsesiv-compulsiv caracterizată prin îndoială, reținere emoțională, perfecționism, reificări repetate, - personalitatea de tip anal caracterizată prin ordine, parcimonie, încăpățânare. 6) Nevroza ipohondriacă Termenul a fost creat de Hipocrate. Boissier de Sauvage (1770) a denumit această afecțiune ca pe o „halucinație a omului privind propria sa sănătate”. J.P. Falret insistă asupra diferenței dintre ipohondria delirantă și ipohondria simplă. S. Freud o include în grupa „nevrozelor actuale”, considerând-o ca pe un exemplu de investire obiectuală și de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezordini marcate între capacități și performanțele intelectuale cu izbucnirea de impulsiuni primitive în sfera comportamentului sau a imaginației (J. de Ajuriaguerra). S. Lebovici și P. Diatkine recunosc că noțiunea de „pre-psihoză” este greu de delimitat. M. Schüdeberg consideră grupul de afecțiuni borderline ca pe o entitate distinctivă, calitativ diferită, situată între nevroze și psihoze, care combină în proporții variabile normalitatea, nevroza, psihoza și psihopatia. Acest grup de boli se caracterizează prin inadaptarea socială, contacte afective limitate, insensibilitate, intoleranță la emoții, inadaptare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni somatice grave. Prin aceste caracteristici, ele se diferențiază de grupa psihozelor endogene, care au ca etiologie o „dispoziție patologică” de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni somatice grave. Prin aceste caracteristici, ele se diferențiază de grupa psihozelor endogene, care au ca etiologie o „dispoziție patologică” de tip genetic-constituțional, fiind aparent lipsite de o etiologie externă și de o afectare lezională specifică cerebrală. Din punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologică” de tip genetic-constituțional, fiind aparent lipsite de o etiologie externă și de o afectare lezională specifică cerebrală. Din punct de vedere etiologic, psihozele exogene recunosc următoarele grupe de factori cauzali, care le diferențiază clinic: a) Psihozele organice cerebrale sunt afecțiuni psihice secundare unor leziuni ale creierului, în care distingem următoarele posibilități etiologice: traumatisme cranio-cerebrale, afecțiuni vasculare (hemoragii, arterioscleroză, ramolismente cerebrale, tromboze etc.), boli infecțioase ale sistemului nervos central (meningite, encefalite, meningoencefalite), tumori cerebrale, malformații ale creierului, boli neurologice asociate cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lezională specifică cerebrală. Din punct de vedere etiologic, psihozele exogene recunosc următoarele grupe de factori cauzali, care le diferențiază clinic: a) Psihozele organice cerebrale sunt afecțiuni psihice secundare unor leziuni ale creierului, în care distingem următoarele posibilități etiologice: traumatisme cranio-cerebrale, afecțiuni vasculare (hemoragii, arterioscleroză, ramolismente cerebrale, tromboze etc.), boli infecțioase ale sistemului nervos central (meningite, encefalite, meningoencefalite), tumori cerebrale, malformații ale creierului, boli neurologice asociate cu tulburări psihice (coree cronică Huntington, maladia Parkinson, scleroză în plăci etc.). b) Psihoze toxice, grupând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vasculare (hemoragii, arterioscleroză, ramolismente cerebrale, tromboze etc.), boli infecțioase ale sistemului nervos central (meningite, encefalite, meningoencefalite), tumori cerebrale, malformații ale creierului, boli neurologice asociate cu tulburări psihice (coree cronică Huntington, maladia Parkinson, scleroză în plăci etc.). b) Psihoze toxice, grupând afecțiuni psihice grave consecutive unor intoxicații cronice, ale sistemului nervos (alcool, droguri psihotrope etc.). c) Psihoze metabolice și carențiale care pot apărea ca o consecință a unor tulburări somatice (insuficiența hepatică cronică, insuficiența renală cronică, encefalopatia porto-cavă, diabet, pelagră, boli somatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale sistemului nervos (alcool, droguri psihotrope etc.). c) Psihoze metabolice și carențiale care pot apărea ca o consecință a unor tulburări somatice (insuficiența hepatică cronică, insuficiența renală cronică, encefalopatia porto-cavă, diabet, pelagră, boli somatice cronice consumptive, stările terminale ale unor afecțiuni somatice etc.) în cursul cărora tulburările psihice de intensitate psihotică sunt o consecință a tulburărilor somatice primare. d) Psihozele endocrine sunt psihozele exogene care grupează o categorie aparte de tablouri clinico-psihiatrice, recunoscute de numeroși autori, dar grupate sistematic și descrise
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburărilor somatice primare. d) Psihozele endocrine sunt psihozele exogene care grupează o categorie aparte de tablouri clinico-psihiatrice, recunoscute de numeroși autori, dar grupate sistematic și descrise sub forma de „sindromul psiho-endocrin” de M. Bleuler. Ele cuprind tulburările psihice consecutive unor afecțiuni primare ale glandelor endocrine (hipersau hipotiroidismul, insuficiența suprarenală, insuficiența hipofizară, disfuncțiile endocrino-gonadice etc.). Tot legat de această categorie de tulburări, în care predomină dereglarea endocrină cu consecințele sale particulare, sunt induse și tulburările psihice legate de perioada de maternitate descrise
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de maternitate descrise de P. Sivadon (psihozele de gestație, psihozele de lactație etc.). Tulburările psihice din cursul psihozelor exogene, sunt inteligibil corelate cu tulburările neurologice sau somatice primare, ele apărând ca manifestări clinico-psihiatrice secundare ale acestora. Ca și în cazul afecțiunilor psihosomatice, existența grupului de psihoze exogene ne obligă din punct de vedere psihopatologic să avem o viziune de factură „unitară” a personalității, viziune, în care raportul „somatic/psihic” nu mai este separat ci el trebuie înțeles ca un echilibru structurat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt etichetate, din punct de vedere etiopatogenetic ca „psihoze exogene”, ele având cauze externe, nelegate de factori de predispoziție interni ai personalității bolnavului. Ele pot fi primitive, de tipul „psihozelor organice cerebrale” sau secundare, de tipul „psihozelor simptomatice secundare unor afecțiuni somatice”, din cursul evoluției unor afecțiuni somatice generale. Acest grup de tulburări psihice sunt cunoscute de foarte multă vreme. Hipocrat vorbea de phrenitis, referindu-se la tulburările de orientare psihică. Aretheus făcea deosebire între delirul febril și euforia produsă de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etiopatogenetic ca „psihoze exogene”, ele având cauze externe, nelegate de factori de predispoziție interni ai personalității bolnavului. Ele pot fi primitive, de tipul „psihozelor organice cerebrale” sau secundare, de tipul „psihozelor simptomatice secundare unor afecțiuni somatice”, din cursul evoluției unor afecțiuni somatice generale. Acest grup de tulburări psihice sunt cunoscute de foarte multă vreme. Hipocrat vorbea de phrenitis, referindu-se la tulburările de orientare psihică. Aretheus făcea deosebire între delirul febril și euforia produsă de unele stupefiante, Celsius descrie tulburările psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etiologici declanșatori Direcția de evoluție a procesului Normalitate (teren, predispoziție, personalitate promorbidă) Stare patologică: - acută - cronică Stare post-procesuală: - remisiune - deteriorare - defect Leziunile cerebrale „difuze” interesează zone întinse ale creierului și ele apar de regulă în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni de natură degenerativ-abiotrofică, așa cum sunt întâlnite în demențele presenile (Pick și Altzheimer) sau în demențele senile și presbiofrenie, în alcoolismul cronic, în epilepsie etc. J.M. Burchardt a sintetizat aceste sindroame psiho-organice cerebrale în următoarele cinci tipuri: secțiunea medulară cu tetraplegie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specific organic ca fiind considerat responsabil din punct de vedere etiologic de starea mintală anormală a bolnavului. Toate aceste aspecte justifică diferențele în ceea ce privește clasificarea psihozelor organice, așa cum vom arăta mai jos. În cadrul sindroamelor mintale organice, DSM-III-R include șase grupe de afecțiuni psihice, și anume: 1) deliriumul și demența în care deteriorarea cognitivă este globală; 2) sindromul amnestic și halucinoza organică, în care sunt deteriorate arii de cunoaștere relativ selective; 3) sindromul delirant organic, sindromul afectiv organic și sindromul anxietății organice, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stări depresive, iritabilitate, explozii emoționale), stări de perplexitate sau o atitudine de suspiciune, diferite tulburări de personalitate. Toate acestea sunt legate, în principal, de o atingere lezională a lobilor frontali. În această categorie de tulburări, autorii anterior menționați, includ următoarele afecțiuni: a) Procesele degenerative sau demențele primare (demențele presenile Pick și Altzheimer, demența senilă și prebiofrenia, coreea cronică Huntington și maladia Creutzfeldt-Jakob); demența ASC; tumorile cerebrale; neuroinfecțiile (encefalitele virale și neurosifilisul); traumatismele cerebrale. R. Tölle propune o clasificare sintetică a sindromului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ASC; tumorile cerebrale; neuroinfecțiile (encefalitele virale și neurosifilisul); traumatismele cerebrale. R. Tölle propune o clasificare sintetică a sindromului psiho-organic cerebral, care acoperă majoritatea aspectelor discutate anterior, așa cum se poate vedea mai jos: Fig. pg. ms. 276 Tulburări psihice datorate unor afecțiuni cerebrale Acute Cronice I) Psihozele organice: - psihozele simptomatice - psihozele exogene - tipul exogen de reacție - sindromul amențial - delirul 1) Psihosindromul exogen al copilăriei timpurii 2) Psihosindromul organic sau psihosindromul cerebral cronic 3) Psihosindromul cerebral localizat sau „în focar” Descrierea formelor clinice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Lishman, făcând o sinteză a modificărilor psihopatologice care apar în cursul sindromului psiho-organic cerebral, notează prezența următoarelor tulburări: 1) Reacția organică acută și reacția organică cronică reprezintă termenii cel mai frecvent utilizați și care desemnează atât durata, cât și prognosticul afecțiunilor respective. 2) Confuzia este manifestarea psihopatologică caracterizată prin faptul că bolnavul își pierde capacitatea obișnuită de a mai gândi cu claritate și coerență. În cazul reacției organice acute, funcția psihică predominant afectată este conștiința, în cazul reacției organice cronice funcția
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o reprezintă mutismul akinetic. caracterizat printr-o stare de imobilitate fizică, incapacitatea bolnavului de a comunica verbal, cu o păstrare aparentă a stării de conștiință vigilă. 8) Demența este o tulburare psihopatologică prezentând două forme: a) reunește un grup de afecțiuni psihice cu o etiologic specifică de tip degenerativ-abiotrofic (demențele presenile Pick și Altzheimer și demența senilă), b) grupul demențelor de cauze diferite în comparație cu primele (vasculare, toxice, traumatice, infecțioase etc.). Acest grup de tulburări este caracterizat printr-un proces degenerativ cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a psihozei Korsakow. Sindromul amnestic cronic se deosebește de sindromul demențial prin faptul că în cazul acestuia predomină în principal tulburările de memorie, pe când în cazul sindromului demențial se remarcă predominanța tulburării proceselor cognitive. II) Paralizia generală progresivă (PGP) Această afecțiune psihiatrică a fost descrisă prima dată de către Bayle (1822), ca reprezentând modelul clasic de boală psihică, în cursul căreia tulburărilor neuropsihice li se asociază un substrat organic lezional specific al creierului, atât ca localizare, cât și ca etiologie. Ea face
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost descrisă prima dată de către Bayle (1822), ca reprezentând modelul clasic de boală psihică, în cursul căreia tulburărilor neuropsihice li se asociază un substrat organic lezional specific al creierului, atât ca localizare, cât și ca etiologie. Ea face parte din afecțiunile neurosifilisului, alături de tabesul dorsal și vascularita luetică. Din punct de vedere anatomo-clinic PGP este o meningoencefalită cronică cu localizare predominant frontală, de origine sifilitică, cu leziuni specifice. Din punct de vedere psihopatologic, PGP se caracterizează printr-o simptomatologie constantă, sistematizată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]