11,393 matches
-
asociația internațională a statelor socialiste. După expulzare, Tito i-a reprimat pe cei care au sprijinit rezoluția, numindu-i „Cominformiști”. Mulți au fost trimiși în lagăre asemănătoare gulagurilor, închiși la Goli Otok. Între 1948 și 1952, Uniunea Sovietică a încurajat aliații săi să-și facă o linie de apărare lângă granița iugoslavă, în special în sudul Ungariei și vestul României pentru un eventual atac din Iugoslavia. Succesorul lui Stalin, Nikita Hrușciov, mai tarziu, a comentat că „Tito a fost următorul pe
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
1866, cunoscut și ca Războiul de Șapte Săptămâni sau Războiul german ("Deutscher Krieg"), a fost un conflict militar de scurtă durată, care însă, a antrenat în vâltoarea sa o serie întreagă de state, pe de-o parte Regatul Prusiei cu aliații săi, și Imperiul Austriac cu aliații săi din Confederația Germană. În total, 29 de state au fost implicate direct în război, 16 dintre ele pe partea Prusiei și 13 de partea Austriei. Războiul s-a purtat pentru hegemonie în Germania
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
Șapte Săptămâni sau Războiul german ("Deutscher Krieg"), a fost un conflict militar de scurtă durată, care însă, a antrenat în vâltoarea sa o serie întreagă de state, pe de-o parte Regatul Prusiei cu aliații săi, și Imperiul Austriac cu aliații săi din Confederația Germană. În total, 29 de state au fost implicate direct în război, 16 dintre ele pe partea Prusiei și 13 de partea Austriei. Războiul s-a purtat pentru hegemonie în Germania și control asupra regiunii Venețiene și
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
victoria armatelor aliate austro-prusace și cele două țări au preluat controlul asupra Holsteinului (Austria) și Schleswigului (Prusia). Momentul în care, Austria susținea cu presiuni instalarea principelui de Augustenburg, iar Prusia urmărea anexarea efectivă a ducatelor - apar și neconcordanțe între actualii aliați, politica de comun acord eșuează, în cele din urmă acordul diplomatic încheiat se arată a fi un “fiasco-total” pentru Austria. Deși Prusia, oarecum sau mai mult onorific, susținea legitimitatea suverană a lui Augustenburg, aceasta o trata din perspectiva unui interes
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
statelor germane mici, Dieta Confederației Germane a decis mobilizarea a patru corpuri - formate de statele mici și mijlocii. Însă decizia de mobilizare fusese deja adoptată la Berlin, la fel ca și declarația de război. Ostilitățile dintre armata prusacă mobilizată și aliații nemobilizați ai Austriei au început deja a doua zi, pe 15 iunie, îndată ce Austria a început să concentreze trupe la granița cu Prusia, armata prusacă sub comanda generalului von Moltke a invadat Boemia. Numai trupele saxone au fost alertate în
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
comanda generalului von Moltke a invadat Boemia. Numai trupele saxone au fost alertate în prealabil și au părăsit Saxonia, invadată de prusaci, înaintând în Boemia spre masa armatei austriace. Cel mai valoros lucru pe care l-a obținut Austria de la aliații săi, a fost, de fapt, acel corp saxon de 23.000 soldați. Șeful Statului Major al generalului von Moltke a elaborat un plan de război fulger, potrivit căruia pe 16 iunie 1866 trupele prusace au început ocupare teritoriilor aparținând Confederației
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
prusace. Un alt teatru de luptă a fost Hanovra și Hessa, aliate austriace, prinse însă între posesiunile Prusiei din zona Renană și teritoriul principal, totodată aceste state erau traversate și de rutele de legătură ale Renaniei cu masa teritoriului Prusac. Aliații Austriei în acest teatru era calitativ și numeric slabi - doar 25.000 de soldați, însă distrugerea acesteia avea o importanță capitală pentru Prusia. Al treilea teatru era Germania de Sud, de la care se putea aștepta o forță de 94.000
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
După semnarea Armistițiului de la Mudros, Imperiul Otoman a fost împărțit între aliați. Grecia a ocupat partea de sud-vest, Regatul Unit capitala și partea de sud-est, Italia și Franța sudul țării. "" s-a afirmat ca prima grupare militară care s-a ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor în Anatolia și Rumelia. Milițiile
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
Kuva-yi Milliye" s-a remarcat prin atacuri de tip „lovește și fugi”. Aceste atacuri au permis încetinirea înaintării armatei elene în Anatolia, până la formarea unei puternice armate regulate turcești. Deși "Kuva-yi Milliye" au fost primele forțe de rezistența împotriva forțelor aliaților, Mustafa Kemal a hotărât să o desființeze mai târziu. Luptătorii "Kuva-yi Milliye" se remarcau printr-un nivel scăzut al disciplinei. "Kuva-yi Milliye" nu putea face față luptelor în câmp deschis împotriva armatelor regulate. Până în septembrie 1920, milițiile turce au trebuit
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
din partea spionajului militar (GRU). În timpul mijlocului celui de-al doilea război mondial, programul a fost demarat de către Iosif Stalin , care a primit o scrisoare de la fizicianul Georgi Fliorov îndemnându-l să înceapă cercetarea, așa cum Fliorov a suspectat de mult dintre Aliați multe aveau în anul 1939 în secret mare avans în descoperirea fisiunii nucleare. Cu toate acestea, din cauza sângerosului război cu Germania pe Frontul de Est, eforturile militare și economice pe scară largă i-au împiedicat pe sovietici să dezvolte bombă
Proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice () [Corola-website/Science/327254_a_328583]
-
Revenge este un expansion pack al jocului Red Alert 2. Acțiunea jocului este o continuare după sfârșitul campaniei americane din Red Alert 2. În introducere, presedintele Michael Dugan este chemat de urgență la casa albă unde este informat că în timp ce aliații au fost ocupați cu lupta cu sovieticii, Yuri și-a creat o armată secretă în diverse zone ale lumii. Mai este descoperit un dispozitiv pe insula Alcatraz din Sân Francisco. Conversația este întreruptă de Yuri care îl informează pe președinte
Command amp; Conquer: Yuri's Revenge () [Corola-website/Science/327281_a_328610]
-
cruciada declarând că aceasta este "o luptă dreapta, mare și sfântă a Crucii împotriva Semilunii". Bulgaria a contribuit cu cel mai mare număr de soldați. Marile puteri au insistat asupra creării unei Albanii independente. Curând după aceea, Bulgaria a atacat aliații săi recenți Șerbia și Grecia iar ea însăși a fost atacată de către România și Imperiul Otoman și a fost învinsă. Cu toate acestea, Tratatul de la București din 1913 i-a dat unele câștiguri teritoriale în Bulgaria. I-a fost asigurată
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
circulație mai redusă. Deși prevăzute la un moment dat, edițiile în japoneză și ucrainiană nu au fost niciodată realizate. Distribuția revistei a fost impresionantă pentru acea perioadă, fiind facilitată de extinderea teritorială a celui de-al Treilea Reich și a aliaților acestuia: aproximativ 36.000 puncte de vânzare din 26.000 de localități din Europa. Maximul de circulație a fost atins în mai 1943, cu 2.426.000 exemplare pentru un număr. Cei care studiază istoria revistei estimează că numărul total
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
cere dreptate în conflictul cu Czaplińskil. Adevăratul motiv al vizitei sale era mult mai complex însă. Poziția Seimului varia mult în acel an față de cea din 1646, iar Hmelnițki voia să obțină asigurări din partea monarhului cu privire la războiul cu turcii și aliații acestora. În cazul în care Wladyslaw ar fi fost hotărât să continue planurile de război, Hmelnițki era hotărî să-și folosească toate relațiile pentru întărirea legăturilor cu regele și sprijinitorii acestuia, punându-i în dificultate pe Barabaș și pe Karaimovici
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
cele două superputeri ale lumii. În țările din Europa recent eliberată de sub ocupația nazistă s-a convenit să se organizeze alegeri libere, însă Uniunea Sovietică nu a respectat această înțelegere, ceea ce a condus la o relație tensionată cu Statele Unite și aliații săi. Potrivit lui Henry Kissinger, " Tensiunea cu lumea exterioară conform filozofiei comuniste era inerentă prin însăși natura ei, și mai presus de toate, în modul în care țările din sistemul sovietic erau conduse pe plan intern. Astfel că ostilitate implacabilă a
Blocul capitalist () [Corola-website/Science/327337_a_328666]
-
ucrainene pe care urmau să le străbată la reîntoarcerea în Crimeea ( Podolia și Brețlav). Hmelnițki a ajuns să fie într-o situație dificilă - cu polonezii slăbiți, dar neînfrânți în Zboriv și Zbaraj pe de-o parte și cu tătarii deveniți aliați nesiguri pe de altă parte. Presat de han, Bogdan Hmelnițki a acceptat în cele din urmă să semneze tratatul de la Zboriv cu regele Poloniei. Prin semnarea păcii de la Zboriv, polonezii recunoșteau dreptul cazacilor să administreze teritoriile de sud-est al Rzeczpospolitei
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
viceprim-ministru și ministru de externe, profesorul Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, și generalul Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei Române. După aceste secvențe de arhivă începe filmul propriu-zis, titlul său ("") fiind scris pe o fotografie în care apar cei trei conducători ai Aliaților la Conferința de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943): Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Visarionovici Stalin. În august 1944, situația armatelor germane și române pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial era dezastruoasă. Frontul era rupt, diviziile
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
ziua următoare, dând peste cap planul convenit de rege cu liderii politici și cu unii conducători ai armatei. Regele pleacă imediat de la Castelul Peleș la București și-l convoacă pe Antonescu la palat. Mareșalul purtase mai multe negocieri infructuoase cu aliații la Stockholm, Cairo și Roma pentru încheierea unui armistițiu. În dimineața zilei de 23 august, el se întâlnește cu Gheorghe Brătianu (Cornel Ciupercescu), care-i cere să semneze armistițiul pentru care se declaraseră de acord Iuliu Maniu și Dinu Brătianu
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
unui Iisus angelicat”". Conducătorul Statului este prezentat ca un om politic vizionar, care se prezintă demn în fața lui Hitler, umanizat până la ridicol (mareșalul culege flori în curtea închisorii pentru soția sa). "Începutul adevărului" îl prezintă în mod fals și pe aliatul nazist german al lui Antonescu, Adolf Hitler, care este descris ca un politician calm și înțelept. Criticul Alex Leo Șerban considera că, în producția lui Nicolaescu, Führerul este prezentat ca un "„gentleman-warrior afabil și intelectual, cu care ar fi fost
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
în anii 1950. Filmul este adesea clasat ca fiind printre cele mai bune filme din toate timpurile. Romancierul de ficțiune pulp, Holly Martins (Joseph Cotten), sosește după al doilea război mondial într-o Viena care este împărțită în sectoare de către aliații victorioși. În oraș, lipsa de bunuri de consum a dus la o piață neagră înfloritoare. El ajunge în capitala Austriei la invitația unui prieten de-al său de la scoala, Harry Lime (Orson Welles), care i-a oferit un loc de
Al treilea om () [Corola-website/Science/327385_a_328714]
-
a fost o forță expediționară germană în Africa, care în Campania din Africa de Nord din cel de-al Doilea Război Mondial în Libia și Tunisia a participat la luptele împotriva Aliaților din 12 februarie 1941 până când în 13 mai 1943 au depus armele în fața Aliaților conduși de Bernard Montgomery. Reputația corpului expediționar era sinonimă cu cea a comandantului său, Erwin Rommel. Afrika Korps s-a format din ordinul lui Hitler la
Afrika Korps () [Corola-website/Science/327381_a_328710]
-
forță expediționară germană în Africa, care în Campania din Africa de Nord din cel de-al Doilea Război Mondial în Libia și Tunisia a participat la luptele împotriva Aliaților din 12 februarie 1941 până când în 13 mai 1943 au depus armele în fața Aliaților conduși de Bernard Montgomery. Reputația corpului expediționar era sinonimă cu cea a comandantului său, Erwin Rommel. Afrika Korps s-a format din ordinul lui Hitler la 11 ianuarie 1941. Hitler l-a numit pe Erwin Rommel comandant al corpului expediționar
Afrika Korps () [Corola-website/Science/327381_a_328710]
-
că aceasta voia să-l urce pe soțul ei pe tron, iar mai târziu, acesta a fost arestat și a murit întemnițat. Refuzul Lancasterilor de a renunța la pretenția pentru coroana franceză, la Congresul de la Arras, a dus la dezertarea aliatului lor, Filip al III-lea, Duce de Burgundia, care l-a informat pe Carol. Carol a avut timp să-și reorganizeze taxele pentru a-și transforma aramata într-una modernă. Francezii au recucerit Rouen și Bordeaus, au recâștigat Normandia, au
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
din partea Marelui COnsiliu Fascist la 24 iulie, Victor Emanuel l-a demis din funcție, renunțând la coroanele Etiopiei și Albaniei, numindu-l pe Pietro Badoglio ca prim-ministru. La 8 septembrie, noul guvern anunța că a semnat un armistițiu cu aliații, cinci zile mai devreme. Cu toate acestea, Victor Emanuel a făcut o altă gafă atunci când el și guvernul său au fugit spre sud de Brindisi, lăsând armata lui fără conducător. Ca aliați, au urmărit treptat naziștii și fasciștii de pe peninsulă
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
guvern anunța că a semnat un armistițiu cu aliații, cinci zile mai devreme. Cu toate acestea, Victor Emanuel a făcut o altă gafă atunci când el și guvernul său au fugit spre sud de Brindisi, lăsând armata lui fără conducător. Ca aliați, au urmărit treptat naziștii și fasciștii de pe peninsulă, devenind evident că Victor Emanuel a fost afectat de sprijinul acordat lui Mussolini. În consecință, Victor Emanuel a transferat cea mai mare parte a puterii sale către fiul său, prințul Umberto, în
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]