15,743 matches
-
noi n-a fost cameră de gazare” - de exemplu, În comparație cu ceea ce v-a spus el, povesteați... Da, era groaznic... camera aia de gazare... Și el a fost În mai multe lagăre - la Început la Auschwitz, apoi În mai multe lagăre. Americanii l-au salvat. Și când Îi povesteați lui despre Transnistria, pentru el era ceva „normal”? Nu, era ceva nou. Că ei primeau totuși ceva de mâncare - nu știu ce, dar totuși primeau. Dar soțul meu schimba ceea ce primea pe pâine, că era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ce bucurie a fost... — Rușii s-au oprit la Murafa? — Au intrat, dar n-au stat mult - erau În trecere... — V-au făcut ceva, vi s-a spus ceva? — S-au purtat cu noi ca eliberatori... Dacă așteptam să vină americanii să ne elibereze așteptam mult și bine... Vă spun, bine că Antonescu și-a dat seama că a pierdut războiul și ne-a lăsat cumva În pace și nu ne-a omorât... Știți că o mare parte a oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
principal, și eu, care știu să citesc printre rânduri, spunea, zic că trebuie să supraviețuim, pentru că mai mult de două săptămâni nu ține. Deci două săptămâni trebuie să facem orice ca să supraviețuim, că se termină războiul și plecăm acasă. Vin americanii”. Și oamenii ascultau și după aceea spuneau: „Măi, Marți ăsta e mincinos. Da’ dacă acuma nu minte?”. Am citit eu și din alte cărți că și În alte lagăre erau mincinoși din ăștia. Care, de fapt, erau ca o injecție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că În turn nu e nimeni: În turnurile de pază, unde erau de obicei soldați SS cu arme automate. Nu mai era nimeni. Noaptea am auzit zgomote de tunuri, de mitraliere, deci era frontul. Dimineața nemții au dispărut complet. Dar americanii Încă nu veniseră. Deci a fost o zi În care nu era nimeni. Și atunci oamenii, Înnebuniți de foame, au ieșit În căutare de mâncare. Foarte mulți au pierit În această acțiune. Care era mai bine dotat fizic a ieșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
primul război mondial și fusese și În lagărele de prizonieri - nu În condițiile În care eram noi, dar, totuși, nu era sanatoriu, știa că nu e voie să mănânci după o foame. N-am mâncat. A doua zi au apărut americanii. Primul tanc a intrat În lagăr, s-au dat jos doi oameni și unul a Împărțit bomboane. Dar nu erau bomboane, era gumă de mestecat, Însă noi nu știam ce-i aia. Nouă exact asta ne lipsea, guma de mestecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Acolo am stat În case - mă rog, nu vile, că erau În formă de cazarmă, dar câte 3-4 Într-o cameră, cu paturi absolut normale. Aveau grijă de noi, ne dădeau dimineața vitamine, seara injecții - au fost utilizați medici nemți: americanii i-au mobilizat, erau Îngrozitor de speriați, dar nu le-au făcut nimic. Mâncarea era tot mai normală și, vă spun, Într-o lună așa ne-am refăcut, că eu deja am Început să joc fotbal. Erau mai mulți tineri, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duc, l-am invitat eu pe el. Am dat un interviu (a apărut la România liberă), a citit cineva interviul și PRO TV-ul mi-a dat telefon și m-au Întrebat dacă sunt de acord să fac un duplex cu americanul și dacă am adresa. Am cartea de vizită și le-am spus: „Da, cum să nu, cu mare plăcere, nici o problemă”. Și m-au sunat că nu se poate, că nu-l găsesc. Am avut numărul de telefon, faxul, tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întâmplă, despre război? Din când În când aflam câte ceva - dacă se apropie, dacă sunt dați afară din Rusia, din Ucraina, apoi am aflat, pe 23 august, că România a ieșit din alianța aceea și că acum este Împreună cu sovieticii, cu americanii și, mă rog, că În România va fi pace, adică este deja pace și acolo nu se mai bombardează... Noi am fost bombardați extraordinar de mult, se bombarda și ne bucuram că se bombardează, când se apropiau rușii eram foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unii voiau să fugă spre vest, alții veneau În sens opus. Noi ne-am Întâlnit cu o mulțime de oameni, În grup, care fugeau În partea cealaltă, nu știu de ce. În fine, poate erau germani, fiindcă dintr-o parte veneau americanii și din cealaltă veneau rușii, iar noi eram cumva la mijloc. Și atunci și supravegherea a Început să o lase mai moale. Odată, când ne-am oprit la marginea unei păduri, șapte fete, printre care și noi, adică soră-mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
astea sau la celelalte, trageți”. I-am spus și lui să mă lase acolo, că nu mă duc. Ne-am luat adio și ei au plecat. Între timp a intrat un rus, pentru că la Început acolo au fost rușii, apoi americanii și apoi iar rușii. Rusul mi-a adus o pâine Întreagă de soldat. Dar nu s-a gândit că eu nu am cu ce s-o tai și nici atâta putere nu am ca s-o pot rupe. A rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mergeam, vedeam pe ferestruica aia niște oameni Îmbrăcați În haine vărgate și ziceam: „Oare ăștia ce-au făcut?”. Vedeam și soldații de lângă ei. Nu ne-am Închipuit ce o să se Întâmple cu noi. Aici e o greșeală foarte mare a americanilor și a rușilor - de exemplu, dacă ar fi bombardat căile ferate nu ne mai duceau și aici, În țară, nu ne exterminau, că frontul era de-acum aproape. Ajunși la Auschwitz, ne-au separat, bărbați și femei separat. Și În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ebensee, tot În Austria. Acolo n-am mai lucrat, că eram mulți și n-aveau nevoie. Într-o lună de zile, acolo am ajuns de 32 de kilograme, băiat de aproape 19 ani. Aveam 32 de kilograme când au intrat americanii. Într-o zi nemții ne-au strâns afară și au spus: „Noi o să luptăm aici cu americanii și, ca să nu se Întâmple ceva cu voi, o să intrați În mină și o să fiți În siguranță”. Am văzut o propagandă... Erau mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o lună de zile, acolo am ajuns de 32 de kilograme, băiat de aproape 19 ani. Aveam 32 de kilograme când au intrat americanii. Într-o zi nemții ne-au strâns afară și au spus: „Noi o să luptăm aici cu americanii și, ca să nu se Întâmple ceva cu voi, o să intrați În mină și o să fiți În siguranță”. Am văzut o propagandă... Erau mulți francezi care aveau și radio, aveau de toate, aveau informații, și au zis: „Să ne Împuște aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne Împuște aici, să nu intre nimeni”. N-am intrat nimeni. Nu ne-au Împușcat, că seara hitleriștii au fugit de acolo. Au pus niște bătrâni acolo să ne păzească, dar au fugit și ăia. A doua zi au intrat americanii. Noroc că ne-au eliberat americanii, pentru că, săracii, cei care au fost eliberați de ruși, au murit foarte mulți după eliberare, fiindcă rușii le-au dat de mâncare. Dar oamenii ăștia, Înfometați, sigur că au mâncat cât au putut și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nimeni”. N-am intrat nimeni. Nu ne-au Împușcat, că seara hitleriștii au fugit de acolo. Au pus niște bătrâni acolo să ne păzească, dar au fugit și ăia. A doua zi au intrat americanii. Noroc că ne-au eliberat americanii, pentru că, săracii, cei care au fost eliberați de ruși, au murit foarte mulți după eliberare, fiindcă rușii le-au dat de mâncare. Dar oamenii ăștia, Înfometați, sigur că au mâncat cât au putut și asta i-a dat gata. Americanii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
americanii, pentru că, săracii, cei care au fost eliberați de ruși, au murit foarte mulți după eliberare, fiindcă rușii le-au dat de mâncare. Dar oamenii ăștia, Înfometați, sigur că au mâncat cât au putut și asta i-a dat gata. Americanii În două ore au făcut niște spitale de campanie, ne-au dus Înăuntru și ne-au zis să nu mâncăm altceva decât ce ne dau ei. Ne dădeau din jumătate În jumătate de oră vitamine - aveau niște canistre cu suc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe națiuni, În blocuri. Mâncare aveam, pe urmă, după ce am ieșit din Revier, aveai tot ce doreai. A venit și timpul să ne Întoarcem acasă. Noi, cei din Târgu-Mureș, am fost duși cu un camion. Era linia de demarcație Între americani și ruși, iar după noi veneau trei camioane cu mâncare, cu pachete din alea de cinci kilograme, unde erau de toate - țigări, ciocolată, cafea, cacao... Rușii au așteptat până au plecat americanii și le-au luat ei. Noi aveam câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu un camion. Era linia de demarcație Între americani și ruși, iar după noi veneau trei camioane cu mâncare, cu pachete din alea de cinci kilograme, unde erau de toate - țigări, ciocolată, cafea, cacao... Rușii au așteptat până au plecat americanii și le-au luat ei. Noi aveam câte un rucsac, aveam și noi ceva, și rușii ne-au zis că ne dau un tren care să ne ducă până În România, numai să le dăm... Au cerut bocanci, țigări... au cerut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu era. Și seara ne dădeau o bucățică de margarină, câteodată, o bucățică, de salam, și asta era toată mâncarea. Vă spun, am avut noroc că am stat În Revier. Ei, am mai prins și-un bombardament acolo, În Melk. Americanii ne-au bombardat. Eram Într-o cazarmă, SS-iștii au Început să tragă cu mitraliera după avioane și atunci o serie de avioane s-au Întors și au aruncat câteva bombe. Acolo au murit o mulțime de oameni. Și acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ucraina. Acasă erau numai bătrâni, copii și femei. Tineretul de acolo nu poate să Înțeleagă cum de nu am fost informați și nu ne-am răzvrătit. Asta e cel mai tragic. Eu spun că de vină sunt și englezii, și americanii - măcar să ne fi informat, că știau de existența lagărelor, puteau să bombardeze liniile ferate... Era În interesul lor să nu le bombardeze, ca să le poată folosi... Starea sufletească nu se poate descrie... Vă spun că nu eram oameni - doar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
foarte bogați. Evrei aduși din toată Europa, nu numai din Ungaria. Din România erau duși spre Transnistria - altă problemă... Dar din Polonia, Cehoslovacia, Austria, Germania, Franța, Belgia, Olanda, Grecia, Iugoslavia, Italia, foarte mulți... Erau și prizonieri de război englezi și americani, dar În lagăre separate, nu erau cu noi. Erau lângă noi, la câteva sute de metri, unu’ pentru americani, unu’ pentru englezi, și aveau statut potrivit legilor de la Geneva privind prizonierii de război. Sigur că fiecare avea ceva. Eu aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dar din Polonia, Cehoslovacia, Austria, Germania, Franța, Belgia, Olanda, Grecia, Iugoslavia, Italia, foarte mulți... Erau și prizonieri de război englezi și americani, dar În lagăre separate, nu erau cu noi. Erau lângă noi, la câteva sute de metri, unu’ pentru americani, unu’ pentru englezi, și aveau statut potrivit legilor de la Geneva privind prizonierii de război. Sigur că fiecare avea ceva. Eu aveam un inel micuț primit de la o fată În ghetou. Ne-am cunoscut acolo și s-a creat, așa, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avioane, pentru că fabricile de avioane ale nemților au fost distruse de bombardamente și, ca să asigure continuarea războiului, aveau nevoie de avioane. Și se știa că nu se mai pot construi fabrici la suprafață, pentru că erau bombardate În permanență. Englezii și americanii dominau luptele aeriene... Am construit această fabrică de avioane subterană... Muncă foarte, foarte grea, istovitoare. Se lucra În două schimburi de câte 12 ore, cu o pauză de un ceas. Fabrica era la vreo șase kilometri de lagăr, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Molnar, care era foarte apreciat de deținuți. Asta a fost pe 29, dar din 28 deja nu mai erau nemți În lagăr. Dispăruseră. Nu mai erau În turnurile alea care Înconjurau lagărul. În ziua de 30, Înainte de masă, au intrat americanii În lagăr. De altfel, la HBO a fost transmis un serial, Camarazi de război, și acolo este prezentată intrarea În lagărul de la Lantzberg, care făcea parte tot din Kaufering - de fapt era lagărul numărul IV. Ei spun acolo, În serial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de bolnavi. Dar atunci eu deja eram la Allach. Vă amintiți Întâmplări din perioada aceea, evenimentele ieșite din comun, cazuri care v-au impresionat În mod deosebit? Și pozitive, și negative... Mai mult negative decât pozitive... Spre sfârșitul iernii, când americanii și englezii erau În regiunea Ruhr, au fost evacuate lagăre din acea regiune. I-au dus În partea de sud a Germaniei, care era Încă departe de front. Așa a ajuns un transport din acesta la Kaufering. Când am venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]