11,066 matches
-
viitorului. Talentul oratoric și documentarea minuțioasă asupra diverselor problematici i-au permis să susțină numeroase conferințe la Radio Iași precum și alte activități de popularizare a științei, urmând întocmai exemplul ilustrului său predecesor Ion Simionescu. Faptul că Ion Gugiuman s-a aplecat în studiile sale cu pasiune și dăruire sufletească asupra locurilor natale nu este întâmplător. L-au marcat oamenii de aici prin vrednicia lor, l-au marcat peisajele prin frumusețea lor dar mai presus de toate, profesorul a dorit, dincolo de cunoaștere
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Iași, Botoșani, Suceava, zona alpină din Carpații Orientali, Cheile Bicazului, Munții Călimani, Munții Bistriței, Munții Rarău, Ceahlău, muzeele și casele memoriale etc.); educția prin turism; sfaturi și îndrumări privind organizarea excursiilor și ocrotirea naturii. Dar, tema asupra căreia s-a aplecat cu mult respect și înaltă prețuire a fost evocarea unor personalități științifice a căror operă constituie nivel de referință pentru generațiile care au urmat. Primul profil realizat de Ion Gugiuman este cel al lui Mihai David, fostul lui profesor, șef
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și pornesc de la premisa naturii sale semi-prezidențiale sunt Bogdan Dima34 și Raluca Mariana Negulescu 35, autori care oferă sinteze ale abordărilor din literatura de specialitate, autori străini și români deopotrivă. Unul dintre cei mai importanți autori străini care s-au aplecat asupra naturii regimului politic românesc și care a produs, alături de Tudor Drăganu, una dintre cele mai complexe analize pe această temă este Giovanni Sartori, care a publicat două articole pe această temă, primul dintre ele fiind tradus în limba română
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
sistem semiprezidențial tipic este amendabilă: chiar dacă se îndepărtează de precedentul francez, România nu rămâne mai puțin importantă ca variantă semiprezidențială atenuată. Aplicarea criteriilor originare ale lui Sartori este perefect posibilă în cazul românesc"41. Un alt autor care s-a aplecat asupra naturii regimului politic românesc este Olivier Duhamel. Atunci când ia în discuție "noile regimuri semi-prezidențiale din Estul Europei", el consideră că avem de-a face cu șefi de stat incapabili să își creeze partide politice care să îi susțină, cu excepția
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
683/2012, fiind vorba de singurul element consensual dintre cei nouă judecători chemați să rezolve o situație conflictuală între cei doi șefi ai executivului. Ceea ce a reprezentat consens la nivelul Curții nu este consens la nivelul autorilor care s-au aplecat asupra acestei probleme. Procedând astfel, Curtea a rezolvat cazul pe care era chemată să îl soluționeze dar aceasta nu înseamnă că problema naturii regimului politic românesc nu rămâne deschisă în continuare atâta vreme cât ne vom afla sub incidența actualei Constituții. O
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
din Israel. Descoperă printre acești embedded un tânăr pe care îl cunoscuse ca artist, cu prilejul unei expoziții. Lucrarea lui înfățișa o siluetă alcătuită dintr-un paralelipiped metalic, având, în loc de cap, un semn rutier (disc roșu barat, pe fond albastru), aplecat pe-o parte, ca și când ar fi stat să cadă. Fiul ei se împrietenise cu el când se pregătea să-și ridice permisul de conducere. L-a recunoscut pentru că tânărul arborase, ca să-și realizeze reportajul, înfățișarea operei lui. "Fiți amabil, i-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e Brigitte, ba e chiar foarte departe de Brigitte, își strânge buzele a dispreț: "Și toaleta mică? Nu v-ați făcut toaleta mică?" "Nu, dă-ți seama, cu o burtă cusută de mână ca a mea, e greu să te apleci... până la chestie." Pe Brigitte o întâlnise în camera de trezire, cu o zi înaintea operației. Era după altă trezire, când i se făcuseră investigații sub anestezie generală: "Dumneavoastră sunteți?" "Eu sunt." Și-au dat întâlnire pentru după operație, dar, iată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu mai există, sau prea puțin, toate astea i-au fragilizat peretele abdominal. Noua perioadă post-operatorie este în toi: constipație, așteptarea vânturilor, iaurt și compot de pere. Se adaugă piure de morcovi alternativ cu piure de cartofi. Ca să ți se aplece pentru totdeauna de legumele astea. Se duce la lavoar să-și facă toaleta, târându-și stativul cu perfuzia. Vin s-o ajute doar când își scoate și-și pune cămașa. Citește, ascultă Radio Classique și se uită la televizor. Pleosc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tău, păcat că nu poate fi atârnat pe perete." Deocamdată. Tocmai "studia" posibilitatea de a lipi cu ipsos pietricelele pe un panou de lemn. Un tâmplar primise deja comanda, același care-i făcuse și cutia pentru păstrarea pietricelelor. Fetița se aplecă și scoase de sub pat o ladă mare. Înăuntru era împărțită în mai multe compartimente, permițând aranjarea pietricelelor după culori, dimensiuni și forme. Pe cele mai mici, care erau cele mai valoroase, pentru că erau mai ușor de îmbinat, le prindea cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai cred că există!" Izbucnind în râs, Nel dădu fuga în camera ei și se întoarse cu două cărți. Deschise una la pagina unde pusese un semn: Uitați-vă, nu sunt singura care face portretul unui câine din pietricele!" Se aplecară toți deasupra reproducerii unui mozaic descoperit la Pompei: un câine negru, văzut din profil. Dedesubt, scria: cave canem. Ia te uită, câinele ăsta seamănă nițel cu Hector, se miră șeful de gară, dar e mai mic. Textul cărții e în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
România, nu se va urni din loc, și-a ținut discursul de la Chișinău. Un discurs care, oricum, nu putea schimba nimic. Dar Nel își pierduse deja răbdarea: "Filip, vino să ne citești istoria Pompeiului!" În genunchi pe un scaun, se apleca deasupra unei cărți deschise în fața ei pe masa pe care Lillișu tocmai o strânsese: "Ce-ne-re... ce poate să însemne cenere?" "Cenușă, Nel", spuse locotenentul. Părăsi societatea adulților care, de altfel, își ciuleau urechile ca să-l asculte și ei pe locotenent
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pregătea s-o strângă. Alice începea să prepare cafeaua, iar Onkel Joseph aducea harta Europei ca să împingă cu creionul roșu, și mai spre est încă, linia frontului, având în vedere victoriile de peste săptămână. Și toată această societate, foarte diversă etnic, aplecată deasupra hărții date peste cap a continentului, se regăsea într-o solidaritate de mari români. Se temeau de victoria Reichului, le era frică de contralovitura rușilor și își doreau ca doar România să se retragă dibaci din joc. "Să ne
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fără a pierde din vedere desenul ascuns al dalelor, și urcă la primul etaj, rezervat sălilor de clasă. A ei se afla în capătul culoarului, separată de cele mai agitate, ale celor mici. Câteva zeloase lucrau fără să se întrerupă, aplecate deasupra băncilor: nici măcar nu-și ridicară capul când intră. Gabriela se duse să scoată din fundul sertarului ei o carte, și ieși. Când trecu iar prin fața secretariatului, se deschise ușa. Fetele care umblau încoace și încolo se precipitară în speranța
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
urmezi ultima clasă la noi. O rază slabă de soare se filtra printre perdelele grele, scoțând din penumbră glezna fină a doamnei Dunin, cu scobitura adâncă a piciorului. Ai făcut de altminteri bine... Cu coatele pe brațele fotoliului, cu trunchiul aplecat în față, Gabriela fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă de-a dreptul pe podea. Se ridicau din ea bulgării unui buchet de crizanteme: așa se explica mireasma puțin funebră care stăpânea încăperea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în inima ta..." Gabriela își puse ceașca, încă plină, pe măsuța cu rotile. Dar aveai o expresie tristă de dimineață, în capelă, și erai atât de pierdută în gânduri că nu ți-ai făcut cruce nici măcar o dată. Tânăra fată se aplecă și mai tare în față și, apropiindu-și mâinile, își lovi rapid vârfurile degetelor unele de altele: Nu cred în Dumnezeu, doamnă. Pince-nezul căzu sec pe genunchii doamnei Dunin: "Nu crezi în Dumnezeu!" Samovarul își ținu răsuflarea. În liniștea așternută
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
frână în scrâșnet de pneuri și șoferul lăsă în jos geamul: Dacă vreți să vă omorâți, duceți-vă în altă parte. Aruncați-vă în Neva, de exemplu! Margareta îl luă pe Arcadi de braț și urcară pe trotuar, în vreme ce el, aplecat asupra chitarei, zgâria un acord disonant: "L-a prins! Omul mediocru își dă sufletul sub copitele de bronz!" S-au căsătorit. Au trăit câțiva ani într-o intimitate intensă și lucidă, care îi ținea treji ca o cafea tare. În
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
blând cu mâinile ocupate: "Urcă, nu-ți drămui timpul, e infinit!" În liftul strâmt și hâțânător, respirațiile li se amestecară pe deasupra pachetelor care îi separau ca o graniță. În fața ușii de la mansardă, Ahile și-a ridicat cotul și s-a aplecat pe-o parte pentru ca ea să poată pescui cheile în buzunarul de la balonzaidul lui. A descuiat ușa și i-a făcut semn să intre. O obligă să intre prima și închise ușa cu o puternică lovitură de călcâi. I-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
adversarul depărtat, foarte depărtat de Leningrad. Lasă-l să rămână pe tristele tărâmuri unde-și aflase moartea Desdemona cea inocentă, victimă a unui soț impulsiv! "Goethe!", replică iute Arcadi, parcurgând cu toată viteza drumul în sens invers, pentru a se apleca asupra suferințelor tânărului Werther, victimă a iubirii. "Cervantes!", i-o întoarse în zeflemea Ahile, insinuând că-și făcea iluzii acest cavaler al tristei figuri. "Dante!", se enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să te înțelegi cu oameni care, în gramatica complicată a lumii, rezervă omului rolul de subiect. Dar pentru a risipi orice neînțelegere, Arcadi, ca subiect al Istoriei, mătură masa cu muchia palmei ca să arunce pe jos ceva dăunător: "Stalin!" Se aplecă într-o parte și scuipă în creștetul tătucului popoarelor înainte de a-l pocni cu călcâiul în plină mustață. De data asta, Ahile își frecă mâinile la propriu: din punctul de vedere al bazei teoretice, identitate de păreri! Dar, înainte de a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
țara noastră, o țară soră!" Hai, înainte!" În comisariat domnea agitația. Telefoanele sunau fără încetare, câteva posturi de radio urlau în toate limbile, iar ușile se deschideau și închideau bubuind. Sergentul se apropie de ofițerul de serviciu și i se aplecă la ureche: "Unul e ungur și celălalt sovietic!" Ofițerul holbă ochii: "Și ce puneau la cale amândoi?" Mai întâi, i-au percheziționat. Niciun document compromițător nu a fost găsit asupra lor, dar asta nu făcu decât să le înrăutățească situația
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
are vreo legătură, ce legătură?" "Cercul "Petöfi", ți-am zis! "Petöfi"! Poetul din care Ahile făcea traducerea!" "Da, "Petöfi"! Și atunci?..." Deodată simți că nu mai are aer. Gâfâind, încolțită, căută din ochi o ieșire, dar era prea târziu. Își aplecă fruntea, și umerii ei plăpânzi, de adolescentă întârziată, se încovoiară sub greutatea strivitoare a fantomei cu copite de bronz. Ahile a fost condamnat la șapte ani de închisoare, iar Arcadi nu a mai dat niciun semn de viață. Nodul gordian
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută, locuită de un puternic iz de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația unui extraterestru aplecat deasupra lui: "Nu vă mișcați, vine o ambulanță!" Ia uite, se vorbește românește pe tărâmul ăsta! Faima noastră s-o fi răspândit în toată galaxia?... Se descoperă lungit pe ceva ca o bancă, și chipuri tinere, adunate în jur, îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
extazul lor, care nu avea loc la ore fixe, ca liturghia. Și cine să mai știe? I-au bănuit, poate, că simulează contactul cu Sfântul Duh și că dădeau drept grai dumnezeiesc niște bolboroseli incoerente. Fapt e că acei creștini aplecați cu totul spre ocupația spirituală și-au văzut locul uzurpat de cei însărcinați cu problemele subalterne și pur materiale ale comunității. Astfel, intendenții care nu aveau har, dar cunoșteau practica au devenit, cu vremea, mai importanți decât credincioșii adevărați..." Făcu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bărbat, or fi de femeie... Din biserica înaltă răzbat cântările slujbei, câte o pală de vânt mai face să scârțâie trist copacii desfrunziți, pe aleea din dreapta curții se aude un târn măturând regulat zăpada. O femeie în vârstă de tot, aplecată din șale, curăță încet, fără de nici o grabă, dală după dală. Zici că este Sora Timpului și odată cu fiecare strat de zăpadă, mătură și câte o sută de ani din trecutul împovărat de păcate al lumii: hâști o dată, se duce zăpada
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]