13,008 matches
-
și "Siris-Polieion". Rezultatele obținute au contribuit la deschiderea de noi orizonturi în dezbaterile arheologilor și istoricilor lumii elene, onorate cu Premiul de Arheologie al Academiei Italiene (1973), Medallile de aur Sybaris, Premiul special al Președintelui Republicii Italiene etc. În ceea ce privește zona arheologică de pe coasta Mării Ionice, unde Adameșteanu a efectuat studii împreună cu o echipă internațională de cercetători, rezultatele au fost publicate în volumul ""La Basilicata Antica"". O preocupare majoră a lui a constituit-o păstrarea și amenajarea de muzee în zonele în
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
păstrarea și amenajarea de muzee în zonele în care el și-a desfășurat activitatea. Astfel, la Metaponto, a modificat "Antiquarium"-ul și a pus bazele unui nou muzeu, la Policoro a înființat un muzeu național, devenit prototip de instituție muzeală arheologică, a creat Muzeul Național de la Melfi în castelul Norman. Dinu Adameșteanu a fost membru al unui mare număr de instituții științifice: ""Socio della Romana Pontificia"", ""Accademia di Archeologia Italiana"", ""Deutsches Institut für Archeologie"", ""Honorable Fellow of the British Society of
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
Onoare a Academiei Româno-Americane de Arte și Științe pe anul 1986. La 21 ianuarie 2004, Dinu Adameșteanu se stinge din viață în vârstă de 91 de ani, în casa sa din Policoro. La 20 mai 2005 a fost inaugurat Muzeul Arheologic Național "Dinu Adamesteanu" al provinciei Basilicata în palatul Loffredo din Potenza. Arheologul a fost unchiul prozatoarei Gabriela Adameșteanu, cea care a inserat pagini din jurnalul său interbelic în romanul „Dimineața pierdută”.
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
situat în partea de sud a județului pe cursul mijlociu al râului Miletin și se învecinează cu comunele: Copălău, Prăjeni, Frumușica, Lunca , Hlipiceni și Plugari. Orașul este atestat documentar încă din secolul al XVI-lea, pe teritoriul localității decoperindu-se vestigii arheologice datate încă din epoca primitivă. Orașul Flămâzi a fost creat în anul 2004, prin Legea 80/2004 înglobând fostele sate Flămânzi, Nicolae Bălcescu (fost Bosânceni) și Poiana care au fost încetat să mai fie considerate localități independente. Orașul mai administrează
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
și de zidul sudic a existat până în prima jumătate a secolului al XIX-lea o clădire cu lungimea de 30 m și lățimea de 6,20 m. Această casă avea trei încăperi spațioase, după cum s-a descoperit cu prilejul cercetărilor arheologice. Între anii 1955-1958, pe vechile fundații a fost ridicată o clădire nouă, pe restul porțiunii până la turnul de sud-est fiind reconstruit drumul de strajă. În turnul de nord-vest se află clopotnița. Acest turn are ferestre mari, în stil gotic, terminate
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
fațada principală cu o lungime de 40 m. După Revoluția din 1821 au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura estică, lungimea clădirii reducându-se la jumătate. Ruinele de fundații ale încăperilor dărâmate au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tot atunci au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii. Casa Domnească păstrează uși și ferestre în stilul Renașterii. Intrarea în casele domnești se
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
alimentată cu apă de la un izvor din apropiere, care circula printr-un sistem de olane. La începutul secolului al XIX-lea, s-au demontat ghizdurile fântânii și s-au depozitat într-una din încăperile ruinate ale trapezei. Cu ocazia săpăturilor arheologice din 1954, într-una din camerele dărâmate ale Casei Domnești au fost găsite fragmente din partea exterioară a fântânii: ghizdurile de marmură și un basorelief cu un cap de gorgonă (element ornamental amintind de Renașterea italiană).
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Cernișoara este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Armășești (reședința), Cernișoara, Groși, Mădulari, Modoia, Obârșia și Sărsănești. Vestigii arheologice s-au descoperit pe toată suprafața comunei, vestigii care dovedesc că zona a fost locuită încă din antichitate. Izvoare scrise despre această localitate nu sunt cunoscute în sursele istorice până la domnia lui Mihai Viteazul, despre care se spune că și-
Comuna Cernișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301998_a_303327]
-
electric, asfaltându-se drumul județean 209. Până la desființarea județelor de către autoritățile comuniste a făcut parte din județul Rădăuți. În prezent comună Straja face parte din județul Suceava. Teritoriul comunei Straja a fost locuit încă din epoca pietrei, după cum arată urmele arheologice. Primul document care povestește existența comunei datează din 1750. Făcând parte din Bucovina, a cunoscut stăpânirea austriacă până în 1918. În sec. XIX comună a cunoscut o semnificativă dezvoltare economică. Grave suferințe și distrugeri au afectat localitatea în timpul celor două războaie
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
la 19 km vest de orașul Corabia și la 38 km sud-vest de orașul Caracal, comuna Vădăstrița se află la 80 km distanță de orașul de referință al județului, Slatina. Aceasta cuprinde un singur sat - Vădăstrița. Pe teritoriul comunei, cercetările arheologice au dat la iveală ceramică și alte obiecte aparținând triburilor purtătoare ale Culturii Vădastra, care s-au extins se pare și asupra localității Vădăstrița. Vădăstrița a figurat că așezare rurală încă din timpul ocupației române. Sondajele efectuate de V. Christescu
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
La sud de sat se află o necropola cu tumuli din care s-a scos în 1937 un sarcofag din piatră, iar un altul de dimensiuni mai mici a fost scos mai demult. Acest lucru este demonstrat și de urmele arheologice care se mai găsesc în partea de răsărit a satului, la aproximativ 1 km, unde se pare că a fost vatra inițială a satului. Dată când satul s-a mutat în vatra de astăzi nu se cunoaște. Satul vechi se
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
Alte persoane au declarat: greco-catolici (1 persoană) și religie nedeclarată (1 persoană). Urme care dovedesc existența unor așezări umane încă din epoca prefeudală s-au identificat în comuna Valea Moldovei nu departe de Căminul Cultural, unde s-a constituit situl arheologic”Necropola Tumulară” datat în secolul III-IV după Hristos. Comuna s-a dezvoltat într-o zonă cu mare trafic comercial, în apropiere de drumurile comerciale ce legau Moldova de Transilvania și Maramureș. Nu se știe cine a stăpânit aceste ținuturi până la
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,73%). Pentru 2,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Comună Diculești se află intro zona care,desi puțin cercetată din punct de vedere arheologic,este inclusă prin descoperirile din apropiere (Bugiulești comună Tetoiu) și se află în aria de antropogeneza de pe malurile fostului lac Getic.. Descoperirile arheologice întâmplătoare în zona înconjurătoare localității atestă o continuitate neîntreruptă a vietii omenești începând încă din paleolitic .O
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
cunoscută apartenența confesionala. Comună Diculești se află intro zona care,desi puțin cercetată din punct de vedere arheologic,este inclusă prin descoperirile din apropiere (Bugiulești comună Tetoiu) și se află în aria de antropogeneza de pe malurile fostului lac Getic.. Descoperirile arheologice întâmplătoare în zona înconjurătoare localității atestă o continuitate neîntreruptă a vietii omenești începând încă din paleolitic .O dovadă în acest sens o constituie așezările neolitice descoperite în Bălcești,precum și unele urme materiale aparținând triburilor din prima epoca a fierului scoase
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
pe sub izlaz și ieșea la Călina „Gârla Cojoaca”, iar a doua ramificație, la est, spre județul Olt. Faptul că satul Prund (azi Prundeni) a fost așezat între două ramificații, pe prund, satul s-a numit „Prund”, iar ulterior Prundeni. Urmele arheologice din această zonă ne determină să afirmăm că locuirea acestor teritorii este foarte veche. La nord de biserica satului Tătăroaia a fost descoperită în anul 1910 o cantitate de monede la o adâncime de 0,6 metri, de proveniență bizantină
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
ogașe care delimitează zona predeluroasă. În albia pârâului Cernișoara, care își are izvoarele în dealul Mădularilor, cât și în zona denumită Râpa Cărămizii s-au găsit oase pietrificate de mărimi diferite ale unor reptile și animale preistorice, preluate de Muzeul arheologic Grigore Antipa București și de Muzeul regional Craiova, în anii 1937-1938. Comuna Roești are în componența sa 10 sate, făcând parte din acest punct de vedere din așezările cu sate risipite. Aceste sate sunt: Băiasa, Băjenari, Bărbărigeni, Ciocâltei, Cueni, Frasina
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
înființat o bibliotecă comunală și a ființat, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, o trupă de teatru de amatori, alcătuită din profesori și învățători din localitate. În localitate Râpa Cărămizii, situată pe dealul numit La Războaie este un sit arheologic. Situl considerat un fort de apărare vechi, însă fiind insuficient explorat arheologic nu s-au făcut decât estimări aproximative despre epoca în care a fost construit. Fosilele descoperite în acest loc au confirmat însă faptul că în zonă au fost
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
de timp, o trupă de teatru de amatori, alcătuită din profesori și învățători din localitate. În localitate Râpa Cărămizii, situată pe dealul numit La Războaie este un sit arheologic. Situl considerat un fort de apărare vechi, însă fiind insuficient explorat arheologic nu s-au făcut decât estimări aproximative despre epoca în care a fost construit. Fosilele descoperite în acest loc au confirmat însă faptul că în zonă au fost identificate urme din Paleolitic, iar mai multe dovezi arheologice au făcut trimiteri
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
fiind insuficient explorat arheologic nu s-au făcut decât estimări aproximative despre epoca în care a fost construit. Fosilele descoperite în acest loc au confirmat însă faptul că în zonă au fost identificate urme din Paleolitic, iar mai multe dovezi arheologice au făcut trimiteri spre faptul că zona a fost locuită din perioada geto-dacică. În satul Ciocâltei, comuna Roești s-a născut în anul 1888 ziaristul și prozatorul Dimitrie Theodorescu, care la maturitate devine Dem Theodorescu. Între 1894 - 1900, urmează școala
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,2%). Pentru 2,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. CADRUL ISTORIC. Zorii omenirii pe meleagurile Tetoiului Deceniul șapte al secolului XX, prin cercetările paleontologice și arheologice realizate în punctele Valea lui Grăunceanu, Pietrișu-Vijoiești și Valea Homorâcea au făcut din comuna Tetoiu-Bugiulești cea mai importantă localitate din țară și chiar din Europa în ceea ce privește cele mai vechi mărturii ale vieții omenești (Istoria românilor, vol, I, 2010, 23,24
Comuna Tetoiu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302046_a_303375]
-
baza izotopilor stabili ai oxigenului, corelate și cu cercetările din alte stațiuni cu asociații faunistice de vârstă villafranchiană din Europa (din Franța și mai recent din Georgia), a fost apreciată a fi de peste 2 000 000 de ani. Alte dovezi arheologice indică faptul că pe teritoriul comunei Tetoiu s-au desfășurat activități umane din timpuri imemoriale. Astfel, pe teritoriul satului Popești, în punctul numit Țarină s-a descoperit un vas de ceramică încărcat cu semințe carbonizate precum și un ciocan de piatră
Comuna Tetoiu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302046_a_303375]
-
înierbate cu țepoșică, păiușul roșu, și iarba mieilor, printre care crește afinul, jnepenul și mușchiul de turbă. Aici doar ursul se încumete să ajungă vara, când turmele de mioare urcă la pășunat. Istoricul localității este atestat din punct de vadere arheologic încă din epoca de început a bronzului (circa 2500-2000 ani î.H.). Astfel, în punctul Cârlige de la baza muntelui Cacova a fost descoperit întâmplător un topor de aramă cu gaură de înmănușare în prima jumătate a secolului XX, care ulterior
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
fost ridicată în afara zidurilor Palatului Voievodal pe locul unei vechi cruci de piatră din incinta Pieței de Flori (în ziua de azi undeva lângă Magaziunul Unirea) în apropierea bisericii Sf. Anton cea distrusă de marele incendiul din 1847. Raportul săpăturilor arheologice efectuate de către Dinu V. Rosetti pe locul crucii de piatră au adus la lumină un călțui datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea precum și un mormânt al acelei perioade. Se presupune că acestea ar fi aparținând bisericii doamnei
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
iepuri, păsări cântătoare, pești în apele curgătoare și bălti. O bogăție însemnată o reprezintă varietatea ciupercilor, ce împânzesc covorul de frunze, în verile și toamnele ploioase. Prima atestare documentara a satului datează din anul 1325 sub numele de "Symisne". Descoperirile arheologice (fragmente ceramice, unelte din piatră, arama și bronz) demonstrează o locuire mai veche a așezării. În epoca română acest teritoriu făcea parte din zona sistemului de apărare române a provinciei Dacia, în sectorul dintre castrele Tihău și Cășeiu, în zona
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
oară într-un act dat de domnitorul Vlad Dracu la 14 mai 1441, prin care acesta îi împroprietărește pe foștii robi. Satul este amintit efectiv într-un act dat de Radu de la Afumați la 23 aprilie 1527. Așa cum arată descoperirile arheologice de pe raza acestui sat, aici există urme de așezări umane încă din epoca bronzului (cultura Tei). Satul Ștefan cel Mare a apărut în anul 1881, fiind construit după un plan de rară concepție al așezărilor de câmp, care a fost
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]