10,725 matches
-
a.m., trimițându-i pe cei de acolo într-o retragere dezordonată către dealul Henry House. În timp ce se retrăgeau de pe poziția de pe dealul Matthews, restul trupelor lui Evans, Bee și Bartow au primit acoperire din partea cpt. John D. Imboden și a bateriei sale de 4 tunuri cu proiectile de 3 kg, care au încetinit înaintarea unionistă în vreme ce confederații încercau să se regrupeze pe dealul Henry House. Ei au fost întâmpinați de generalii Johnston și Beauregard, care tocmai sosiseră de la cartierul general al
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
Johnston și Beauregard, care tocmai sosiseră de la cartierul general al lui Johnston de la ferma M. Lewis. Din fericire pentru confederați, McDowell nu a profitat de avantaj să încerce să cucerească imediat teren strategic, alegând în schimb să bombardeze dealul cu bateriile căpitanilor James B. Ricketts și Charles Griffin de pe creasta lui Dogan. Brigada Virginia a col. Thomas J. Jackson a sosit pe la prânz să-i susțină pe confederații dezorganizați, însoțită fiind de col. Wade Hampton și a sa Legiune, și de
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
și a reușit să adune 13 tunuri pentru linia defensivă, pe care a postat-o pe culmea dealului; când se trăgea, reculul le muta la vale pe versantul celălalt, unde puteau fi reîncărcate în siguranță. Între timp, McDowell a ordonat bateriilor lui Ricketts și Griffin să se mute de pe creasta lui Dogan pe deal pentru a avea susținere din partea infanteriei. Cele 11 tunuri s-au angajat într-un aprig duel de la împotriva celor 13 ale lui Jackson. Spre deosebire de alte ciocniri din
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
le confunde cu trupe unioniste și să-i ordone acestuia să nu tragă în ele. Salvele de la distanță mică ale regimentului 33 Virginia și atacul de cavalerie al lui Stuart împotriva flancului regimentului 11 infanterie voluntari din New York, care susținea bateria, a ucis mulți dintre tunari și a împrăștiat infanteria. Profitând de succes, Jackson a ordonat ca două regimente să atace tunurile lui Ricketts și acestea au fost și ele capturate. Cum și infanteria federală a atacat, tunurile au fost recuperate
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
slovace încă. Soldați cehi au lăsat nou înființată Slovacie, dar după atacul maghiarilor, multi dintre ei au decis să sprijine unitățile foste ale lor în Slovacia. În Stakčín nord, vizavi, maiorul Matjka a asamblat un batalion de infanterie și două baterii de artilerie. În sud, în jurul valorii de Michalovce, Ștefan Haššik, un ofițer în rezervă și un local slovac secretar al Partidului Popular, a adunat un grup de aproximativ patru batalioane de infanterie și mai multe baterii de artilerie. Mai mult
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
de infanterie și două baterii de artilerie. În sud, în jurul valorii de Michalovce, Ștefan Haššik, un ofițer în rezervă și un local slovac secretar al Partidului Popular, a adunat un grup de aproximativ patru batalioane de infanterie și mai multe baterii de artilerie. Mai mult spre vest, vizavi de pasiv, dar pune în pericol Košice-Prešov din față, în cazul în care ungurii mențineau o brigadă de infanterie, maiorul Šivica asamblate unei concentrări slovac al treilea. Pentru partea din spate, un grup
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
care maghiarii nu au ocupat. Cu toate acestea, în partea de anti-tanc greșeală din trecut a condus mașină knock-out blindate și a fugit direct în linia maghiară, unde a fost capturat.Până acum, elemente din Regimentul 41 Infanterie și o baterie de Regimentul de artilerie de munte 202nd au început să ajungă la Michalovce, si Kubícek planificat un contraatac major pentru prânz, care urmează să fie conduse de tancurile nou-sosit și mașini blindate. Cu toate acestea, presiunea germană a adus cu privire la
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
decât modelul Schneider (1,070 kg, spre deosebire de cele 628 kg ale modelului M1936), avea performanțe balistice superioare. Casa Schneider s-a reorientat spre piața de export și a vândut proiectul tunului anticar Regatului României. Contractul prevedea livrarea a 40 de baterii de tunuri și înființarea unei fabrici de armament și muniții în România în cadrul uzinelor Concordia. Tunul antitanc Schneider model 1936 avea un afet de tip bifleș (termen militar franțuzesc al epocii pentru tunurile cu două fălcele). Scutul tunului era relativ
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
Uzinelor Metalurgice din cadrul societății Concordia. Statul român urma să intervină oficial pe lângă Franța și Belgia pentru ca instalațiile necesare producției să fie livrate "dacă nu cu prioritate, cel puțin cu termen preferențial". Livrările urmau a fi realizate eșalonat, după cum urmează: o baterie cu muniția necesară până la 1 septembrie 1937, 19 baterii cu muniția aferentă până la 1 iulie 1938 și 20 de baterii până la 1 martie 1939. În scopul demarării cât mai rapide a producției și pentru a încuraja producția, oficialitățile au acordat
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
intervină oficial pe lângă Franța și Belgia pentru ca instalațiile necesare producției să fie livrate "dacă nu cu prioritate, cel puțin cu termen preferențial". Livrările urmau a fi realizate eșalonat, după cum urmează: o baterie cu muniția necesară până la 1 septembrie 1937, 19 baterii cu muniția aferentă până la 1 iulie 1938 și 20 de baterii până la 1 martie 1939. În scopul demarării cât mai rapide a producției și pentru a încuraja producția, oficialitățile au acordat unele beneficii, precum scutiri de taxe. Uzina de armament
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
fie livrate "dacă nu cu prioritate, cel puțin cu termen preferențial". Livrările urmau a fi realizate eșalonat, după cum urmează: o baterie cu muniția necesară până la 1 septembrie 1937, 19 baterii cu muniția aferentă până la 1 iulie 1938 și 20 de baterii până la 1 martie 1939. În scopul demarării cât mai rapide a producției și pentru a încuraja producția, oficialitățile au acordat unele beneficii, precum scutiri de taxe. Uzina de armament Concordia era organizată în fabrica de muniții și cea de armament
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
80.313 lovituri. În luna octombrie a anului 1942, rata de producție a tunurilor Schneider model 1936 era de aproximativ 14 exemplare pe lună. Cele 300 de tunuri antitanc Schneider, calibrul 47 mm, model 1936, erau organizate în 40 de baterii. Fiecare divizie avea câte 12 piese la dispoziție. Șase tunuri erau repartizate bateriei antitanc, iar celălalte șase tunuri erau repartizate unui pluton din cadrul companiei de armament greu a regimentelor de infanterie. Tractarea tunurilor urma să fie asigurată de către șeniletele Renault
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
tunurilor Schneider model 1936 era de aproximativ 14 exemplare pe lună. Cele 300 de tunuri antitanc Schneider, calibrul 47 mm, model 1936, erau organizate în 40 de baterii. Fiecare divizie avea câte 12 piese la dispoziție. Șase tunuri erau repartizate bateriei antitanc, iar celălalte șase tunuri erau repartizate unui pluton din cadrul companiei de armament greu a regimentelor de infanterie. Tractarea tunurilor urma să fie asigurată de către șeniletele Renault UE. Zece exemplare au fost achiziționate în 1937 din Franța, iar ulterior a
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
Deși erau ineficiente, tunurile Schneider-Concordia model 1936 au fost folosite alături de tunul antitanc sovietic de captură, calibrul 45 mm, până la sfârșitul războiului. La apariția tunului antitanc de calibrul 75 mm Reșița model 1943, tunurile Schneider M1936 au trecut din dotarea bateriilor antitanc divizionare la companiile de armament greu regimentar, fiind folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar Schneider de calibrul 47 mm au fost folosite și după război până în anul 1949, când au fost înlocuite de tunuri antitanc de fabricație sovietică
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
aliniament la est de râul Arpa, pe linia Alaghioz - Kirmisli - Kolidjan - Voronțiva. Această retragere trebuia să permită turcilor să desfășoare în zonă în 24 de ore 2.000 de infanteriști, 20 de mitraliere medii și 40 de mitraliere ușoare, trei baterii de artilerie și câteva subunități de logistică. Cum armenii au refuzat să accepte aceste noi condiții, turcii au reluat ostilitățile pe 11 noiembrie, iar o zi mai târziu au declanșat un atac asupra Erevanului de pe două direcții ofensive. RD Armeană
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
fiind similară variantei modernizate a obuzierului D-20 (Khitin) aflată în prezent în dotarea armatei ruse. Modelul fabricat sub licență poate fi deplasat cu viteza maximă de 50 km/h pe șosea și 20 km/h pe teren. Punerea în baterie durează 2 minute și jumătate. Obuzierul poate folosi următoarele muniții: proiectilul exploziv OF540, proiectilul perforant BR540, proiectilul cumulativ BK540R, proiectilul de iluminare S540R, proiectilul pentru difuzare materiale materiale tipărite A540 și proiectilul de ruptură beton G530. Obuzierul calibrul 152 mm
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
era implicat prin generalul Gheorghe Popescu, iar Uzinele Reșița au trimis directorul general și conducătorul secției de armament. Lucrările începute în luna ianuarie 1936 au fost finalizate în august, când caietul de sarcini avea deja 200 de pagini. Primele opt baterii au fost fabricate de către consorțiul Vickers-Armstrong în Marea Britanie. Oțelul era turnat și laminat la Sheffield, uzinarea țevilor și închizătoarelor era realizată la Newcastle-on-Tyne, iar muniția și predictorul (aparatul central de tragere al bateriei) erau fabricate la Dartford și, respectiv, Crayford
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
avea deja 200 de pagini. Primele opt baterii au fost fabricate de către consorțiul Vickers-Armstrong în Marea Britanie. Oțelul era turnat și laminat la Sheffield, uzinarea țevilor și închizătoarelor era realizată la Newcastle-on-Tyne, iar muniția și predictorul (aparatul central de tragere al bateriei) erau fabricate la Dartford și, respectiv, Crayford. Asamblarea era realizată la uzinele din Barrow-in-Furness. În luna martie a anului 1939, toate bateriile și munițiile comandate în Anglia fuseseră fabricate și livrate. În plus, în țară începuse deja procesul de fabricație
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
Sheffield, uzinarea țevilor și închizătoarelor era realizată la Newcastle-on-Tyne, iar muniția și predictorul (aparatul central de tragere al bateriei) erau fabricate la Dartford și, respectiv, Crayford. Asamblarea era realizată la uzinele din Barrow-in-Furness. În luna martie a anului 1939, toate bateriile și munițiile comandate în Anglia fuseseră fabricate și livrate. În plus, în țară începuse deja procesul de fabricație la uzinele Reșița pentru restul de 17 baterii și muniția necesară acestora. Cel mai important incident a apărut la începutul anului 1938
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
Asamblarea era realizată la uzinele din Barrow-in-Furness. În luna martie a anului 1939, toate bateriile și munițiile comandate în Anglia fuseseră fabricate și livrate. În plus, în țară începuse deja procesul de fabricație la uzinele Reșița pentru restul de 17 baterii și muniția necesară acestora. Cel mai important incident a apărut la începutul anului 1938, când predictorul Vickers a fost supus probelor. Acesta, deși calcula precis, era deja depășit. Posibilitățile de calcul ale predictorului erau prea reduse pentru a ține pasul
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
aflat în zona Agigea. La ora 04:02, cele două nave sovietice deschid focul de artilerie asupra portului și gării Palas. Au fost lovite și incendiate câteva cisterne petroliere de cale ferată și mai multe magazii. Imediat a deschis focul bateria de artilerie de coastă românească de la Agigea. În jurul orei 04:09 și ora 04:11, cele două distrugătoare românești deschid focul asupra navelor sovietice. Deschide focul și bateria germană de mare calibru Tirpitz care trage 39 de lovituri. "Moscova", pătruns
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
petroliere de cale ferată și mai multe magazii. Imediat a deschis focul bateria de artilerie de coastă românească de la Agigea. În jurul orei 04:09 și ora 04:11, cele două distrugătoare românești deschid focul asupra navelor sovietice. Deschide focul și bateria germană de mare calibru Tirpitz care trage 39 de lovituri. "Moscova", pătruns în barajul de mine, întoarce, lansează o perdea de fum și încearcă să părăsească lupta. "Harkov" este avariat ușor de un proiectil și se retrage. La ora 04
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
Război a refuzat omologarea tunului. Acest lucru a reprezentat startul scandalului denumit „Afacerea Skoda”. Singurul avantaj al prototipului propus de uzinele Skoda era bătaia mai mare cu aproximativ 25%, însă greutatea tunului era mult prea mare. Comanda pentru 24 de baterii a fost anulată, iar în dotare au rămas tot vechile tunuri din Primul Război Mondial. Ministerul de Război a luat însă decizia de a le moderniza, nefiind justificată achiziționarea unor tunuri noi cu performanțe asemănătoare. Uzura avansată a acestor tunuri
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
medii sovietice în timpul acelor lupte. Tunul antiaerian nu putea fi însă folosit în luptele antitanc precum cel german de calibrul 88 mm FlaK 36 fiindcă era mult prea greu, nu putea trage dacă era în poziție de marș, punerea în baterie dura prea mult, avea o siluetă mare și nu avea scut de protecție. În plus, tunul antiaerian avea 5200 de piese. Procesul de fabricație fiind complicat, rata de producție era de 5 exemplare pe lună în octombrie 1942. Între anii
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
superioare în lupta antitanc. Cele trei prototipuri au fost testate în luna septembrie 1943 în poligonul Sudiți. Testele comparative au inclus și tunul antitanc sovietic ZiS-3 Model 1942 (captură), tunul german PaK 40, un tun de câmp FF-KF-RF și o baterie de tunuri ZiS-3 Model 1942 fabricate la Uzinele Reșița. Prototipul numărul 1 (un tun antitanc ZiS-3 Model 1942 modificat: camera proiectilului de la Vickers-Reșița, ghinturi tip ZiS-3 și calibrul 75 mm) și numărul 3 (afet ZiS-3 Model 1942 cu țeava și
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]