11,388 matches
-
din această limbă, dar există și asemenea cuvinte, de exemplu "livada" „fâneață, pășune”. Exemple de cuvinte internaționale grecești la origine: "amfora", "bakterija", "dinastija", "filozofija", "program", "telefon", "televizija". Același este cazul cuvintelor de origine latină. Cele mai vechi provin din latina bisericească și sunt de origine greacă: "anđeo" „înger”, "bazilika", "euharistija", "evanđelje", "katolik". Cele mai recente sunt internaționale: "doktor, estimacija, formula, horor, humus, kontemplacija, memorija" etc. Și din franceză s-au împrumutat multe cuvinte, de exemplu "bife" „bufet”, "bistro" „bistrou”, "grupa" „grup
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
alcătuiau la început o singură operă care ar fi putut fi intitulată astăzi "Istoria obârșiilor creștine" și care s-ar fi segmentat după anul 150, când creștinii au dorit ca cele 4 evanghelii să formeze, separat, un singur codice. Tradiția bisericească vede cele două opere ca fiind scrise de același autor, Luca, ele fiind adresate aceluiași Teofil, nobil roman convertit la creștinism, și constituie documente de primă mână asupra Bisericii primare. Cât despre timpul și locul scrierii, analiza textului și mărturiile
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
a Mântuitorului", care a fost donat în 1626), o cruce din lemn de tisă cu o ferecătură în filigram de argint aurit (în 1624), un pocrovăț înfățișând Împărtășirea Apostolilor cu vin (nedatat, dar purtând numele lui Anastasie Crimca) și cărți bisericești (un Tetraevangheliar cu miniaturi pe pergament (1609), un Liturghier (1610) și o Psaltire (1616)). Multe dintre acestea s-au pierdut în timp ca urmare a vremurilor vitrege prin care a trecut mănăstirea. Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
două lângă absida nordică a altarului și încă două lângă peretele sudic. Unul din mormintele aflate în stânga altarului este cel al episcopului Daniil Vlahovici, decedat la 10 august 1822. Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu multe obiecte de cult și cărți bisericești valoroase. Multe dintre acestea au fost jefuite de cazacii lui Timuș Hmelnițki (în primăvara anului 1653), de tătari (la 2 octombrie 1658) sau au fost pierdute în timpul ocupării Bucovinei de către austrieci (1775-1918). În prezent, în Sala Gotică a Mănăstirii Dragomirna
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Poenitentia” (dreptatea, virtutea religiunii și penitența sau spovedania). În 1976, în urma morții neprevăzute a eminentului jusrist belgian - Gustave Leclerc - a fost chemat să preia conducerea Facultății de Drept Canonic, unde a predat până în 1991. Tratatele prezentate au fost: „Dreptul Public Bisericesc (ecleziastic)”, în cle două tradiții specifice (occidental și oriental); „Dreptul Constituțional al Bisericii”, „Raporturile dintre Biserică și Comunitatea Politică”, „Dreptul Internațional”, „Dreptul mionorilor” (în sintonie cu specializarea pedagogică a Universității Pontificale Saleziene) și „Legislația și Organizarea Catehetică și Pastorală a
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
Internațional”, „Dreptul mionorilor” (în sintonie cu specializarea pedagogică a Universității Pontificale Saleziene) și „Legislația și Organizarea Catehetică și Pastorală a Tineretului”. Din 1989 a devenit și rector al acestei Universități. În 1978 a fost invitat să predea același „Drept Public Bisericesc” și la „Institutum Utriusque Iuris” al Universității Pontificale Laterane. Pe lângă o intensă activitate publicistică, a plinit și funcția de Director al teologilor (1974 - 1976), Decan al Facultății de Drept Canonic (1979 - 1985), Vice-Rector și mai apoi Rector Magnific al Universității
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
Europeni la Santiago de Compostela, însoțind și un grup de preoți în pelerinajul spre Barcelona. A vizitat comunitățile de italieni din Vercelli stabiliți în America, Canada și America Latină. Pe 28 ianuarie 1993 a fost numit de CEI Președinte al Comisiei bisericești „giustizia e pace” („dreptate și paece”) iar în acest oficiu a promovat cercetarea și educarea la legalitate, la dreptate și la moralitate. Tot în acest rol a semnat și promulgat două documente: Pe 13 iunie 1995 arhiepiscopul mitropolit a fost
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
cu Imperiul Bizantin, și din limba slavă veche folosită în procesul de creștinare a sârbilor. Unele cuvinte din prima limba au intrat prin intermediul celei de-a doua. Direct din greacă provin, de exemplu, "livadă" „pajiște” și "miris" „miros”. Din slavă bisericească provin cuvintele slave "pričati" „a povesti” și "văzduh" „aer”, precum și cuvintele grecești "idol" și "iguman" „egumen”. Cuvinte din limbi romanice au început să intre în limba sârbă începând cu Evul Mediu, de exemplu din limba veneta "siguran" „sigur”. Cele mai multe sunt
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
care ulterior a defalcat un sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Iosefin, alt sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Cetate (actuala Catedrală Mitropolitană, iar jumătate Casei de Educație Națională. A fost zeci de ani a fost deputat în Congresul Național bisericesc din Sibiu, membru în Consistoriul Diecezan din Arad și în Sinodul protopopesc din Timișoara. Împreună cu primarul Timișoarei, Stan Vidrighin, la 27 martie 1921 a organizat consfătuirea privind înființarea Parohiei Ortodoxe Române din Cetate. A fost cetățean de onoare al Timișoarei
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
lui Otto a crescut ca urmare a victoriei militare asupra ungurilor, obținută în același an, la 10 august, în celebra Bătălie de la Lechfeld, lângă orașul Augsburg. O componentă importantă a politicii interne a lui Otto I a fost întărirea autorității bisericești, în principal a episcopilor și abaților, sporind astfel teama aristocrației laice că li se va fi diminuat propria putere. Pentru a ține puterea Bisericii sub control, Otto a recurs la trei prerogative. Prima a fost învestitura de către împărat cu simbolurile
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
recurs la trei prerogative. Prima a fost învestitura de către împărat cu simbolurile puterii religioase, făcându-i astfel vasali. În aceste condiții alegerea clericilor a tins să devină o formalitate în imperiul ottonian, iar regele a ocupat locurile vacante din ierarhia bisericească cu rude de-ale lui și cu clerici loiali, care au fost apoi numiți să conducă marile mănăstiri". (Cantor, 1994 p. 213). A doua prerogativă a fost cea a proprietarului construcțiilor bisericești. În dreptul german, orice construcție făcută pe teritoriul proprietate
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
iar regele a ocupat locurile vacante din ierarhia bisericească cu rude de-ale lui și cu clerici loiali, care au fost apoi numiți să conducă marile mănăstiri". (Cantor, 1994 p. 213). A doua prerogativă a fost cea a proprietarului construcțiilor bisericești. În dreptul german, orice construcție făcută pe teritoriul proprietate a unui nobil, aparținea acelui nobil, în caz că nu se preciza altceva într-o clauză specială. Otto și-a impus dreptul de proprietar asupra multor mănăstiri și abații. A treia prerogativă a puterii
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
demnitarului "Vogt" (în latină "advocatus", echivalentul lui "bailli" din franceză și "bailiff" ori "reeve" din engleză). Acest "advocatus" era un funcționar de stat de origine nobilă și avea atribuția de administrator laic (un fel de "epitrop" sau "efor") al proprietăților bisericești. El beneficia de un procentaj din veniturile agricole, răspundea pentru menținerii ordinii și deținea această funcție numai în perioada de domnie a împăratului care l-a desemnat. Otto a donat Bisericii și latifundii asupra cărora autoritățile laice nu aveau jurisdicție
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
popoare slave din est, împăratul a înființat episcopate și abații noi. Întrucât Otto numea personal episcopii și abații, autoritatea i-a crescut și mai mult, iar rangurile superioare din Biserica germană formau o birocrație subordonată împăratului. Conflictul dintre această birocrație bisericească și succesorii lui Otto, precum și puterea crescânda a papalității în timpul reformelor gregoriene s-au soldat în cele din urmă cu slăbirea autorității centrale în Germania. După anul 960, Italia se găsea într-o stare de agitație politică, iar, când Berengar
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
episcopiilor și abațiilor oameni loiali politicii sale pentru a menține controlul. Carol a trebuit să se folosească și de legătură de fidelitate ce se impunea la baza societății feudale timpurii. Carol a impus și o politică se secularizare a domeniilor bisericești. Pentru a-și recompensa fidelii, confisca domeniile bisericii, eliminând simultan abați și episcopi mult prea influenți și numea în rândurile ierarhiei ecleziastice mulți nobili cu comportamente războinice decât religioase. A urmărit reudecerea independenței abaților și episcopilor militari, îndepărtarea lor din
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
sau 40 de soliși. Carol a sporit numărul vasalilor, cei numiți vassi dominici, strânși din toate părțile imperiului. Angajamentul personal al acestora față de suveran implică serviciul militar, primind în schimb beneficii, sub formă de domenii, concedate din proprietățile regale sau bisericești. Din rândurile vasalilor, Carol a recrutat trupe ușoare de elită-scarae, capabile să intervină oriunde, cu repeziciune, indiferent de perioada anului. Carol a extins sistemul de fortificații al regatului, cu rol ofensiv și defensiv, mai ales la est de Rin. A
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
continuat mișcarea de înnoire din interiorul bisericii inițiată de predecesorii săi. Emitea capitularii, prin care reglementa probleme religioase ce țineau de organizarea clericală, decreta posturi și rugăciuni, își numea favoriții în posturi cheie. Recunoștea autoritatea abaților sau episcopilor pe domeniile bisericești. În rândul missi-lor, unul era episcop, celălalt comite. S-a implicat în creștinarea neamurilor germanice rămase păgâne că saxonii, trimițând misionari să predice de la răsărit de Elba, și în Iutlanda. Palatul a devenit un centru cultural. Regele era interesat de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
instituție educațională. Avea rolul de-ai instrui pe tinerii fii de nobili, dar și pe reprezentanții altor categorii susținute de Carol. Cei care încheiau parcursul formativ al școlii intrau în serviciul regelui, care le acordă funcții, sau activau în structurile bisericești. Se interesa de evoluția academiei, pe care o vizită periodic. Theodulf, cărturar vizigot venit din Spania a fost numit episcop de Orleans, a organizat patru mari școli în dioceza să, a chemat preoți din țară să de origine , organizând alte
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
al IV-lea, diverși artiști au venit să lucreze și să trăiască în Cracovia, iar Johann Haller a înființat o tiparniță după ce Kasper Straube tipărise Calendarium Cracoviense, prima lucrare tipărită din Polonia, în 1473. În 1520 cel mai celebru clopot bisericesc din Polonia, poreclit "Clopotul Sigismund" după Sigismund I al Poloniei, a fost turnat de Hans Behem. La acea vreme, Hans Dürer, fratele mai tânăr al artistului și gânditorului Albrecht Dürer, era pictorul de curte al lui Sigismund. Hans von Kulmbach
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
anii 1947-1954, cu contribuția bunilor credincioși. Sfințirea s-a făcut la data de 25 septembrie 1966 de către P.S.Sa episcop Valerian Zaharia, preot fiind Gheorghe Achim. Lucrările de pictură în tehnica frescă s-au executat între anii 1997-1998 de către pictorul bisericesc Florian Buie din Arad, preot paroh fiind Gligor Mudure, din donația credincioșilor din Mal. Târnosirea bisericii s-a făcut de către dr. Ioan Mihălțan, episcopul Oradiei.""
Biserica Sf. Arhangheli din Mal () [Corola-website/Science/312565_a_313894]
-
toamna acelui an fost primit în clerul Eparhiei Române Unite de Oradea. Era bine inițiat în tainele muzicii, încă de pe băncile liceului, unde l-a avut profesor pe inimosul și talentatul Ioan Bușiția. La Academia Teologică, se familiarizează cu muzica bisericească. În 1908, termină Facultatea de Teologie de pe lângă Universitatea din Budapesta. La 1 septembrie 1909 își începe activitatea profesorală la liceul din Beiuș, unde rămâne până la 1 septembrie 1924, când e mutat la "Academia de Teologie din Oradea". În 7 ianuarie
Francisc Hubic () [Corola-website/Science/312642_a_313971]
-
anului 1999 vine preotul Ovidiu Dediu care slujește la biserica noastră pana in anul 2004 când vine actualul preot Maftei Ovidiu. În anul 2004 sub conducerea preotului Dediu, Dron Gheorghe Vasile din Târgu Neamț, fiu al satului Groși, fiul cântărețului bisericesc Gheorghe Dron începe refacerea în totalitate a pridvorului bisericii care era foarte vechi și sub conducerea preotului Maftei Ovidiu reușește să termine frumosul pridvor al bisericii.
Biserica de lemn din Groși, Neamț () [Corola-website/Science/312724_a_314053]
-
rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! "Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul
Proclamația de la Padeș () [Corola-website/Science/312048_a_313377]
-
arta academică de factură clasică și formându-se în spiritul frumosului ideal dobândit prin absolvirea „Academiei di San Luca” din Roma, reîntors în țară relizează numeroase compoziții mitologice și religioase („Agar în deșert”), dar și numeroase ansambluri de pictură murală bisericească. O compoziție deosebită este „Deșteptarea României”, transmițând cu generozitate idealuri naționale este tratată cu mai puțin interes. Tattarescu este capabil de a transmite sentimente deosebite prin lucrările sale pline de prospețime cum sunt „Portretul lui Bălcescu” sau „Peștera Dâmbovicioara”. În
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
de rit vechi citează extrase din jurnalele Episcopului Porfirie (Uspenski) (1804-1885) care arată că preoțimea din Ierusalim știa că Lumina Sfântă e frauduloasă. Porfirie era un arhimandrit ortodox rus și un om de știință trimis în misiune oficială de cercetare bisericească la Ierusalim și în alte locuri (Egipt, Muntele Athos). În timpul șederii în Ierusalim a fondat misiunea rusească de acolo. Mai târziu, după reîntoarcerea în Imperiul Rus, a fost făcut episcop în dioceza Kievului. Porfirie și-a înregistrat impresiile în jurnalele
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]