13,186 matches
-
care m-ar ajuta să refac cât de cât arborele genealogic al familiei de partea bărbătească; Tatăl meu Îmi spunea că am avea cam zece generații de preoți În familie și acesta a fost și motivul pentru care „tătuca”, adică bunicul meu, În ciuda Înclinațiilor pe care le arăta cel mai mic dintre copii săi, Văsălica, pentru teatru sau avocatură, l-a Împins spre cariera preoțească, spre a „nu se pierde tradiția!”. Și, mai știi, de aceea mă tot Întorceam și eu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În jurul Bruxelles-ului pentru a combate mai eficient economic, fără Îndoială, În lupta dură cu „marile platforme economice și financiare”, America de Nord, Sud-Estul asiatic sau China. Ni se pare, nouă, Românilor, că „avansăm-reculând”, adică ne Îndreptăm spre un viitor pe care bunicii noștri l-au trăit deja - societatea românească liberală și burgheză dintre războaie. Cu avantajele, dar și cu limitele ei - vezi corupția sau centralismul excesiv, pe care le descoperim abia acum, deși sunt tare mai vechi! Viitorul e mai confuz ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
astfel de facultate în Maine, așa că am ales-o pe cea din Camden, un mic colegiu specializat în arte frumoase, pitit între colinele nord-estice din New Hampshire. Tata, turbat cum îi era obiceiul, a refuzat să mă susțină financiar. Însă bunicul - care la vremea aceea era dat în judecată de fiul său pentru o chichiță financiară atât de complicată și de alambicată, că nici acum nu știu exact cum și de ce a intervenit - mi-a achitat ratele universitare. Sunt destul de sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era dat în judecată de fiul său pentru o chichiță financiară atât de complicată și de alambicată, că nici acum nu știu exact cum și de ce a intervenit - mi-a achitat ratele universitare. Sunt destul de sigur că motivul pentru care bunicul a plătit o taxă atât de mare avea de-a face cu posibilitatea de a-l supăra la culme pe tata, ceea ce a și reușit. Când am început cursurile la Camden, în toamna lui 1982, eu și tata am încetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nimic comestibil și după ce mi-a spus că a învățat cele mai nesuferite patru cuvinte m-a informat că „Bunicu’ a vorbit cu mine“. M-am întors spre ea, uitându-mă cum ronțăia foarte inocentă un crevete: - Cine, dragă? - Bunicu’. - Bunicul Dennis? am întrebat. - Nu. Celălalt bunic. Știam că Mark Strauss (tatăl lui Sarah) își pierduse ambii părinți înainte de a o întâlni pe Jayne, și atunci a intervenit atacul de panică. - Care celălalt bunic? am întrebat cu multă grijă. - A venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spus că a învățat cele mai nesuferite patru cuvinte m-a informat că „Bunicu’ a vorbit cu mine“. M-am întors spre ea, uitându-mă cum ronțăia foarte inocentă un crevete: - Cine, dragă? - Bunicu’. - Bunicul Dennis? am întrebat. - Nu. Celălalt bunic. Știam că Mark Strauss (tatăl lui Sarah) își pierduse ambii părinți înainte de a o întâlni pe Jayne, și atunci a intervenit atacul de panică. - Care celălalt bunic? am întrebat cu multă grijă. - A venit la mine când eram la petrecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
foarte inocentă un crevete: - Cine, dragă? - Bunicu’. - Bunicul Dennis? am întrebat. - Nu. Celălalt bunic. Știam că Mark Strauss (tatăl lui Sarah) își pierduse ambii părinți înainte de a o întâlni pe Jayne, și atunci a intervenit atacul de panică. - Care celălalt bunic? am întrebat cu multă grijă. - A venit la mine când eram la petrecere și a zis că e bunicul. - Dar dragă, bunicul acela e mort, am zis cu un ton împăciuitor. - Dar bunicu’ nu e mort, tati, zise ea fericită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Sarah) își pierduse ambii părinți înainte de a o întâlni pe Jayne, și atunci a intervenit atacul de panică. - Care celălalt bunic? am întrebat cu multă grijă. - A venit la mine când eram la petrecere și a zis că e bunicul. - Dar dragă, bunicul acela e mort, am zis cu un ton împăciuitor. - Dar bunicu’ nu e mort, tati, zise ea fericită, lovind scaunul cu piciorul. Era liniște în mașină - cu excepția celor de la Backstreet Boys - când amintirea acelei zile m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pierduse ambii părinți înainte de a o întâlni pe Jayne, și atunci a intervenit atacul de panică. - Care celălalt bunic? am întrebat cu multă grijă. - A venit la mine când eram la petrecere și a zis că e bunicul. - Dar dragă, bunicul acela e mort, am zis cu un ton împăciuitor. - Dar bunicu’ nu e mort, tati, zise ea fericită, lovind scaunul cu piciorul. Era liniște în mașină - cu excepția celor de la Backstreet Boys - când amintirea acelei zile m-a năpădit, dar m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nevada amestecându-se cu zăpada care cădea acolo, traversând râul, apoi l-am văzut pe tata venind spre mine - era din nou copil și zâmbea, oferindu-mi portocala pe care o ținea cu amândouă mâinile, în timp ce câinii de vânătoare ai bunicului fugăreau fulgii de cenușă peste șinele de tren, năclăindu-le blana, apoi cenușa începu să sângereze în imagini și trecu peste mama sa care dormea și prăfui fața fiului meu care visa luna și în timpul visului i-au întunecat scoarța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ocazia Expoziției din 1906, cu capul regelui Carol I . O alta mai mică, de argint, cu capul lui Traian - comemorare de 1800 ani, și capul lui Carol I, de 40. Nu știu dacă v-ar folosi? Mai am, rămas de la bunicul meu, Johann Zinger, un toc care cuprinde o ștampilă a fabricii de cărămidă , cu un antet: autorizat, legal; cu toc și creion; astfel că acest toc cuprinde 4 lucruri. Nu știu dacă și acesta var folosi (...). Vă rog foarte mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
iartă, tot mai rece și mai ploioasă. Apoi drumul mi se pare lung! Promisiunea fostei mele eleve se menține (...). Nu știu cum ar ajunge bustul „Apașul”, dar mai bine zis „Muncitorul” acolo? Aștept sugestii și de la D-voastră (...). Vreau să măresc fotografia bunicului meu (Johann Singer, n.n.) și să fac un mic panou, să existe și el printre cei cari au dat o mână de ajutor la construirea orașului Fălticeni. Mi-aduc aminte că și Dl. Ciurea are În Muzeu, o cărămidă... Ca
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
asupra acestora și cu precizare că vor fi date spre publicare În străinătate . Pentru aceasta am să Întreprind tot ce va fi posibil și, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să reușesc. Dumneavoastră vă sunt recunoscător pentru tot ce ați scris despre bunicul meu Petru Gavrilescu, despre care numai datorită dvs. sunt rânduri scrise asupra talentului său de inventator și mai ales ceea ce este mai important, că a fost printre primii din lume care a gândit despre zborul omului În văzduh, dar care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
materialul documentar, Întrucât am vrut să vă dau și lămuririle solicitate de Dv. În primul rând țin să vă mulțumesc pentru promptitudinea cu care ne-ați restituit materialul documentar și pentru frumoasele Dv. aprecieri cu privire la activitatea artistică a mamei și bunicului meu. Într-adevăr s-a comis o mare nedreptate că a fost dată uitării activitatea artistică atât de bogată a Norei Marinescu, prima artistă de operetă din țara noastră, care la timpul ei a fost atât de apreciată și divinizată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fapt și Dl. Ciurea intenționase același lucru, dar din cauza războiului nu s-a mai făcut nimic. Și acum să vă răspund la cele solicitate de Dv. Despre familia de artiști ai mamei mele, precum și despre activitatea artistică a mamei și bunicului meu, veți putea găsi destul material În volumele de amintiri din teatru sau În evocarea vieții și activității artistice a unor mari artiști ai scenei noastre. Vă voi indica unele lucrări În care veți găsi pasaje referitoare la familia mamei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
50 de ani de teatru, 70 de ani de cântec, de Ionel Băjescu-Oardă, ediția 1969, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S.R. Cred Însă că mai sunt și alte lucrări În care se amintește despre activitatea artistică a mamei și bunicului meu, pe care noi nu le știm. Amintiri scrise despre vizita În casa noastră de la Fălticeni a unor personalități artistice de frunte nu avem. Știm că George Enescu, Agatha BÎrsescu, Constantin Tănase, Chirescu etc. au fost primiți de mama la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care s-a devotat familiei. Acesta a fost și motivul pentru care mama nu s-a reîntors la teatru. Țin să vă mai spun și unele lucruri care miau scăpat cu ocazia vizitei Dv. la noi. Amănunte inedite din viața bunicului meu Al.P. Marinescu și a mamei mele, precum și a altor artiști cu care au colaborat, au fost menționate În memoriile pe care bunicul meu le-a publicat Între anii 1922 1930 În ziarul local din Fălticeni („Curierul” sau „Tribuna
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și unele lucruri care miau scăpat cu ocazia vizitei Dv. la noi. Amănunte inedite din viața bunicului meu Al.P. Marinescu și a mamei mele, precum și a altor artiști cu care au colaborat, au fost menționate În memoriile pe care bunicul meu le-a publicat Între anii 1922 1930 În ziarul local din Fălticeni („Curierul” sau „Tribuna Fălticenilor”), redactorul ziarului fiind din Fălticeni, cu numele de Negru . Acest ziar local cred că se găsește la Biblioteca Academiei R.S.R. Să vă dau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
așa cum am dori cu toți să avem norocul, când ne-o veni rândul. Și acum să trecem la cele ce-mi ceri să ți le lămuresc. „Primarul vajnic” de la Horodniceni este Todică, tatăl lui Moș Jănică, Mihai și Jorjîcă. Deci bunicul nostru. Acesta, la rândul lui, este fiul unui Todică venit din Ardeal cu un cal, o nevastă și doi copii și s-au așezat pe moșia Horodnicenilor. Auzind boierul că este un om gospodar și foarte vrednic l-a chemat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o semnez cu o ocazie, sau trimisă În acest scop la București. Pentru Jenița am o vorbă. Moșul Jănică Todicescu a fost văr primar cu tatăl meu și aceeași rudă și cu mama mea. Cu dânsa au copilărit Împreună la bunicul lui Pr. Șoldănescu fiind orfani de mamă și cei trei Manolii (Lucreția, Victor și Maria) și cei trei Todicești (Jănică, Mihai și Jorjâcă). Noi suntem prin urmare, veri al doilea. De aceea Îmi permit să-i zic pe nume; iar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Iugoslavia de astăzi și este partea cea mai vestică a României. Minoritatea germană din această provincie provine dintr-o colonizare habsburgică din secolul al XVIII-lea. Altfel spus, strămoșii mei au trăit încă de-acum două sute de ani în Banat. Bunicii mei, în tinerețea lor, au fost cetățeni ai Austro-Ungariei, și peste noapte, grație unor evenimente, au devenit cetățeni români, fără ca acest lucru să deranjeze viața și mersul lucrurilor în satele lor. Amintesc acest detaliu pentru a se vedea contextul cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tante, cea care o adoptase și o crescuse pe mama, sora mamei ei, care ținuse o prăvălie în satul Vărădia de Caraș, în timp ce bunica mea, Omama, Olga Kunerth-Böhmler, trăia dincolo de graniță, în Sârbia, lângă Vârșeț, comerciantă după moartea soțului ei (bunicul meu, Iosef Böhmler căzut în armata austriacă în primul războiă, în satul Kudritz, sat german de șvabi, colonizați sub Maria Terezia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, șvabi care în trei emigrații succesive au colonizat și fertilizat Banatul românesc și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mari catastrofe, lumea tot mai neliniștită, simte nevoia unui orizont nou. Nici un aeroplan, cu record oricât de sporit n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului. 1906 LA NOI ÎN VIIȘOARA A MURIT BUNICUL Bunicul era răzăș. Vânător înfocat. Amintiri din vânătorile lui pe malurile Siretului. Ce credea el despre boeri și despre drepturile lor de proprietate. Ura împotriva ciocoiului. Tare și neînduplecat suflet, ca de criță. Cum își ducea el singur gospodăria, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
catastrofe, lumea tot mai neliniștită, simte nevoia unui orizont nou. Nici un aeroplan, cu record oricât de sporit n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului. 1906 LA NOI ÎN VIIȘOARA A MURIT BUNICUL Bunicul era răzăș. Vânător înfocat. Amintiri din vânătorile lui pe malurile Siretului. Ce credea el despre boeri și despre drepturile lor de proprietate. Ura împotriva ciocoiului. Tare și neînduplecat suflet, ca de criță. Cum își ducea el singur gospodăria, ce curățenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
criță. Cum își ducea el singur gospodăria, ce curățenie era în ograda lui, în casa largă în care mirosea totdeauna a flori. Cum mergeam cu el peste Siret la fân; cum dormeam ostenit în mirosul fânului cosit. Cum istorisea istorii bunicul. Cum se aprindeau focuri pe Osoiu. Cântarea buciumului. Cum ne întorceam în zori de ziuă, eu în vârful fânului. Cum mă învăța să dau cu pușca întăiu la lumânare și pe urmă în paseri. Cum am fugit eu singur într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]