11,853 matches
-
am fost gravidă. Mi-au dat un bocanc în burtă zicând ca să nu mai fac jidani, am căzut leșinată și cei patru copii au căzut pe mine și au fost bătuți. Împreună cu ceilalți am fost duși la Chestură unde am călcat pe mii de morți, și pe bărbatul meu l-am pierdut. Tot drumul spre Chestură, bărbatul meu a fost lovit cu arma și el ca rabin cu barbă au luat chibrit și au aprins barba. Când m-am despărțit de
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Tg. Frumos, pentru a grăbi moartea m-am aruncat afară din vagon crezând că soldații mă vor împușca. Dar când și-au dat seama că vreau să mor împușcat au început să mă tortureze, lovindu-mă cu paturile armelor și călcându-mă în picioare până m-au crezut mort, după care mi-au scos portmoneul cu banii, bijuteriile și actele, totul la valoarea de atunci de 100 000 lei. Am suferit atât până am leșinat. M-am trezit când 2 oameni
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
erau aruncați de-a dreptul din camion, așa cum se arunca lemnele într-un loc fără ordine. Apoi am fost biciuit de un comisar pentru ca m-am așezat lângă o pușcă mitralieră. Am fost dus înapoi spre vagoane și silit să calc peste un morman de cadavre care erau aruncate afară din vagon și care morman era peste pragul ușii vagonului. Iar ce era mai rău este că au refuzat să scoată toate cadavrele din vagon, lăsându-ne pe noi cei câțiva
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
transporturilor. Pionieri în domeniu, englezii și americanii, inventatori ai marelui tur adică ai marelui traseu au străbătut întreaga Europă, și asta încă din secolul al XVIII-lea. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, francezii din clasele privilegiate încep să le calce pe urme. Tinerii domni și tinerele domnișoare călătoresc la malul mării, spre stațiuni termale ca Nisa sau Dieppe sau cele cu aer rarefiat din Alpi. În aceste locuri se reunește așadar, în funcție de anotimp, crema burgheziei și aristocrației europene. Și, în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ei că mâncase usturoi, și încă o dată visul i se năruie. Curând, Mariei nu-i rămâne necunoscut "nici cel mai mic cotlon" al acestui om care fusese în ajun eroul ei: era molatic, slab de înger, lipsit de voință. O calcă pe nervi. Chiar dacă se trezise din beția de la început, iar vraja se destrămase, Marie întreține în continuare jocul seducției. Căci așa moale, Pietro era totuși o partidă excelentă: era nobil, bogat, și mai cu seamă făcea parte dintr-o importantă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
virginității, ci al fidelității. În perioada Belle Époque, acesta din urmă este mult mai constrângător în cazul femeilor decât în cel al bărbaților. Atât legea, cât și opinia publică sunt mai indulgente cu soțul adulter decât cu femeia care "a călcat strâmb". Aceasta nu este respinsă, exclusă din societate, așa cum pățește o fată tânără care și-a pierdut floarea fecioriei. Însă comportamentul său este dezavuat. Această contradicție, această luptă între dorință și teamă este rezolvată în mai multe feluri. Pentru multe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alaiul bisericesc, vecini și oameni din întreg satul, ba și rude venite în ospeție, înconjuram biserica și cântam, însoțind vocea clară a preotului și cântăreților care de la strană coborâseră în mijlocul nostru, „Hristos a înviat din morți, Cu moartea pre moarte călcând”...Aveam cu noi, pregătite de mama, toate bunătățile pe care le adusese - pască, cozonac, ouă roșii și de toate culorile, caș proaspăt, drob, sticla cu vin, lumânările - pe care după ce erau sfințite de preot, le împărțea rudelor și cunos cuților
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ieșit bine de pe ușa locuinței și am și auzit un zgomot suspect, venind de afară. Pe loc am sărit ca împins de un resort pe care nu îl bănuisem și m-a repezit să văd ce s-a întâmplat. Lenuța călcase greșit și căzuse, fericirea a fost că nu s-a lovit, că Doamne ferește, ar fi pierdut sarcina. i-am propus să mergem îndată la doctor, dar a refuzat pentru că, susținea ea, nimic nu o supără, doar spaima care se uită
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
nu mă așteptam să se ajungă chiar la divorț, deși despre așa se vorbește ca despre un lucru obișnuit, firesc, pentru că tot timpul i-am vizitat și ajutat în gospodărie - veneam la ei acasă, mă ocupam de problemele lor casnice, călcam rufe, spălam vase, scuturam covoarele, ștergeam praful, cu gândul că ei împreună vor înțelege rostul familiei și o vor consolida, spre folosul copiilor, acum vestea m-a doborât, și, în loc să-l încurajez consolându-l, am început să plâng. După ce m-
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
aripi ale sufletelor lui Giulianno și Giovani și curbele perfecte ale marmurei lui Buonarotti. În soarele luminos, strecurat prin aerul purificat de ploaie, ne-am dus apoi să mîncăm la "Gastonne". Dacă ați fost vreodată la Florența și n-ați călcat în "trattoria" lui Gastonne, ați pierdut ocazia de a mînca cel mai bun "canelotti" din întreaga peninsulă. Mă rog, s-ar putea să încercați să mă convingeți că e mai bun cel al lui Giovanni sau Giuseppe, dar eu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Căutînd dușul, am dat de o a doua ușă și am descoperit cea mai originală baie din viața mea: nu avea tavan! Cei patru pereți erau sub cerul liber. Doar deasupra căzii se afla un mic acoperiș. Astfel că, desigur, călcam și pe frunze sau flori aduse de vînt, ceea ce nu era deloc supărător. Într-un fel, faptul de a mă îmbăia în natură a fost deosebit de plăcut. Aerul serii, în locul aerului condiționat era cît se poate de binevenit și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de rugăciune, o altă îmbogățire este și faptul că putem vedea cum se îndreaptă spre Cer rugăciunile altor oameni care altfel se roagă, dar rugăciunile lor tot Celui Puternic i se adresează. Totul este să respectăm obiceiurile pămînturilor pe care călcăm, să ne acoperim capul în sinagogi și moschei (în ce mă privește, eu mi-l acopăr și-n bisericile noastre), să ne descălțăm înainte de a intra în temple sau moschei, să adăugăm o piatră obo-urilor mongole, să nu fim indecenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
eu o babă demodată... În ce mă privește, ca să fiu pe deplin sinceră, îmi dau seama și de faptul că am căpătat niște tabieturi pa care nu le aveam în tinerețe: în loc de a căuta destinații pe care nu le-am călcat încă, revin cu drag în locuri cunoscute, unde m-am simțit bine și unde mă aflu pe dată în largul meu. Asta se întîmplă, de exemplu, cu ținutul "fraților catalani", sau cu cel fascinant al Capadocciei. Și mă îndrept tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cu un cer pe care se întindeau fuioare lungi și transparente de nori alburii. Culesul se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele din cramă. La treaba asta lucrau mama, mătușa Irina și, cu un cofăiel, dam și eu ajutor. Lângă crama noastră, se afla un ulm bătrân, înalt, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu o "târfa". A început cu argumente și motivații că viața-i foarte frumoasă, că ea trebuie trăită, strecurând pe ici- pe colo versuri care eventual să mă "amețească": "Trăiește-ți, Doamna, viața ta Și-a morții lege n-o calcă!" Toate astea erau pentru mine "abureli", el mi se părea un declasat, un decăzut ordinar, demn de milă, așa că am încheiat brusc conversația spunându-i că de-abia după admiterea de la Facultate urmează să discutăm serios subiectul. A mai insistat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai sunt atâtea lucruri de spus.. - Pe care nu ni le vom putea spune poate niciodată... Îl săruta din nou, isi îngropa față în pieptul lui, apoi dispăru grăbita spre stația de autobuz. Ajungând acasă, deschise ușa cu mare grijă. Calcă în vârful picioarelor, cu balerinele în mână. - E în regulă, isi zise și se furișa direct în patul gata făcut, grație grijii protectoare a bunicii. Începu să vizese cu ochii deschiși...Se gândea cu toata ființă ei la Emil, i
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
puternic șocat, n-o auzise niciodată vorbind vulgar, dar ea își adaptase perfect vocabularul la josniciile lor. - Păcat, isi zise. Îl adoram pe prof. În ochii mei nu mai face nici cât o ceapă degerata, iar la teatru nu mai calc o vreme, până-mi va dispărea greață. N-am să spun nimănui niciodată nimic, fii convins. Sunt oameni deștepți, dar ascultă-mă pe mine: Unde e multă deșteptăciune, e și multă prostie, zice o vorbă din bătrâni. Eu sunt foarte
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să spun nimănui niciodată nimic, fii convins. Sunt oameni deștepți, dar ascultă-mă pe mine: Unde e multă deșteptăciune, e și multă prostie, zice o vorbă din bătrâni. Eu sunt foarte apopiată de nevastă lui I.C, și ea mai calcă strâmb uneori, știu de la un scriitor de la cenaclu căruia i-a fost amantă, dar e o femeie distinsa, inteligență, a fost Miss pe vremuri, în studenție și arată extraordinar de bine și acum. Parcă nici nu mai aveau chef să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în alte zone ale uriașului Imperiu Roman; în al doilea, izbucnit în urma răscoalei lui Simon bar Koshba (135 e.n), împăratul Hadrian i-a învins iarăși, i-a alungat pe toți din țara lor și le-a interzis să mai calce vreodată prin acele locuri. De atunci, ei au fost întâlniți în cele mai diverse țări și locuri din lume, dar nu în Palestina. Între timp, în zonă au avut loc evenimente cu urmări majore pentru istoria lumii: în secolul al
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
tranzitează România. Desigur că unii se plâng, alții nu. Există partide și presă de opoziție, există mișcări civice, ecologiste, liberale etc., mă rog, tot tacâmul, numai că Lukașenko și ai lui controlează ferm totul. Iar când unul dintre ai lui calcă pe bec, îl dă afară, iar acesta trece imediat în opoziție și ciclul se reia. Populația, în mare parte, îl sprijină pe Lukașenko. IV. "Pe stradă, în magazine, în școli și universități, în instituțiile de cultură în general se vorbește
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mai proaste și, în plus, am realizat o creștere a schimburilor economice și a turismului. În schimburile comerciale Bielorusia este pe plus, iar noi pe minus (deficit), dar în turism lucrurile stau invers: numai ei vin la noi, românii nu calcă deloc pe acolo. Se află, cel puțin la Minsk, încă din timpul URSS mulți moldoveni cu care am avut relații foarte strânse. În diplomație, prieteniile sunt rare, dar nu imposibile și, desigur, nici interzise. Cele mai bune relații le-am
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
în mentalul românesc, doar cu pumnalul în dinți, cu iataganul într-o mână și cu lațul de prins copii de creștini pentru ogeacul ienicerilor sau fete frumoase pentru haremul sultanului în cealaltă mână. Au dispărut sultanul, pașii, ienicerii, achingii care călcau mereu Țările Române în căutare de pradă. Turcia de azi este o țară modernă, în plină dezvoltare economică, cu o industrie turistică de invidiat și cu o poziție strategică de excepție. Cât despre relațiile ei cu România, merită să arătăm
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
orașul și comuna lor. Vor face drumuri și școli, poduri și creșe, vor aduce fonduri și credite, vor lupta pentru, își vor "aduce aportul" ce mai, vor schimba fața comunei, orașului, județului. Culmea este că asemenea candidați nici n-au călcat vreodată prin Bruxelles. Problema prezenței sau absenței pe listă a unui candidat din orașul sau județul tău este o problemă falsă. Este, de fapt, o problemă artificială, creată pentru uz electoral. Circumscripția, la alegerile din 25 noiembrie, nu este comuna
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
aceste ambasade se înființează, va fi foarte greu de stabilit granița între competențele lor și cele ale ambasadelor statelor membre. În mod sigur, cel puțin la început, vor apărea suprapuneri, conflicte de competență, probleme de protocol pe scurt, se vor călca pe picioare. Repet: nu știu sigur dacă știrea difuzată de The Daily Telegraph este adevărată. Dacă Tratatul de la Lisabona va fi respectat în litera și spiritul său, atunci un asemenea proiect nu este posibil. Dar globalizarea înaintează ca un tăvălug
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cu sudoarea curgând pe noi; nu pot să mă plâng că nu am avut apă de băut cât ne-a trebuit; chiar și noaptea târziu, când toți dormeam cum puteam, rezemați unii de alții, măi simțeam pe câte unii care călcau peste cei de pe podeaua vagonului spre căldarea cu apă, pentru a-și potoli setea. A doua zi, cam tot pe la ora nouă, dubă a luat-o din loc spre Constantă. De data asta nu mai mergea În regim de accelerat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]