11,879 matches
-
ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta... — Înseamnă, doamnă doña Ermelinda, că, după ce mi-a cerut iertare pentru jignirea pe care mi-a adus-o crezând că prin cadoul meu aș fi căutat să o cumpăr și să-i forțez recunoștința, nu știu bine ce înseamnă că o acceptă, specificând însă că fără niciun compromis. Ce compromis, hai să vedem, ce compromis? Nu te enerva așa, don Augusto...! — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mult decât mai puțin -; oare Femeia e obligată să se țină de cuvânt? Faptul de a te ține de cuvânt nu-i pesemne masculin? Dar nu, nu! Eugenia nu mă poate accepta, nu mă iubește. Nu mă iubește, și cadoul mi l-a și acceptat. Și dacă mi-a acceptat cadoul și se bucură de el, de ce să mă și iubească? Dar... și dacă, retrăgându-și cuvintele pe care mi le-a spus - gândi el apoi -, îmi va spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țină de cuvânt? Faptul de a te ține de cuvânt nu-i pesemne masculin? Dar nu, nu! Eugenia nu mă poate accepta, nu mă iubește. Nu mă iubește, și cadoul mi l-a și acceptat. Și dacă mi-a acceptat cadoul și se bucură de el, de ce să mă și iubească? Dar... și dacă, retrăgându-și cuvintele pe care mi le-a spus - gândi el apoi -, îmi va spune că da, mă acceptă ca logodnic, ca viitor soț? Căci trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe malul lacului. Oamenii își plimbau câinii. Din când în când, luau discret o punguță și o lopățică puse de municipalitate din loc în loc și strângeau căcărezele patrupezilor. Erau pungi frumoase. Mai să-ți vină să le iei acasă pentru cadouri de Crăciun. * * * Nu știu de ce, Elveția a rămas pentru mine țara-prototip pe care am admirat-o și în care nu m-am simțit bine. Poate doar acolo, pe podul pictat din Lucerna. O țară perfectă, dacă treci peste faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de poștă. L-am împăturit ca papuașii și l-am pus în geantă. Ce altceva le puteam aduce acasă alor mei, cu banii pe care-i aveam? (Îți aduci aminte cum, în ultimii ani ai lui Ceaușescu era un mare cadou dacă duceai cuiva câteva pungi goale de plastic, din străinătate?) Și acum mai am sacul ăla mare și gol; îl țin ca pe un steag capturat dintr-o țară îndepărtată. La Paris, când am ajuns în Gare du Nord, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la alta a fost cu Codruț, vineri a fost o petrecere secretă în cinstea ei și a copilului, un obicei american numit Baby shower: prietenele tinerei mămici fac o petrecere în cinstea ei: aduc fiecare ceva bun de mâncare și cadouri pentru mamă și copil. Petrecerea s-a făcut la Marsha. Am fost și eu, dusă de Jill, care gătise de m-a dat gata și pe mine. În peisaj mai există două personaje foarte interesante, ambele venite la Institute for
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără mine care mai fac cheag comunitar în jur. Nu am continuat nici epopeea Thanksgiving-ului. Am înțeles de la Liviu că, până mai an, o rațiune serioasă să se miște pe continent era un regim de deducere din impozit a valorii cadoului pe care îl făceai cu această ocazie fiicelor și fiilor, nepoților sau cuiva apropiat. Acu’ nu mai e așa. Dar mișunatul pe continent continuă, iar mămicile cumpără mai departe cadouri copiilor. A doua zi după Thanksgiving a fost ceea ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
continent era un regim de deducere din impozit a valorii cadoului pe care îl făceai cu această ocazie fiicelor și fiilor, nepoților sau cuiva apropiat. Acu’ nu mai e așa. Dar mișunatul pe continent continuă, iar mămicile cumpără mai departe cadouri copiilor. A doua zi după Thanksgiving a fost ceea ce eu, cu simțul umorului încă neretezat de viroză, am numit Happy Leftover, ziua în care inviți la ce a rămas de la festinul anterior, dacă presupui că se va întâmpla. Pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cosmetică și de sănătate, zice ea pe un ton liniștitor, însă implacabil. Mă uit pe furiș la ceas. Nouă patruzeci și cinci. Nu am timp pentru așa ceva. Chiar nu am timp. Dar ședința asta de înfrumusețare mi-a fost oferită cadou de ziua mea și i-am promis mătușii Patsy. Ca să fiu mai exactă, este cadoul ei de anul trecut. Mătușa Patsy mi-a dat voucherul asta de cadou pentru „Cea mai modernă experiență de de-stresare” acum aproape fix un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
furiș la ceas. Nouă patruzeci și cinci. Nu am timp pentru așa ceva. Chiar nu am timp. Dar ședința asta de înfrumusețare mi-a fost oferită cadou de ziua mea și i-am promis mătușii Patsy. Ca să fiu mai exactă, este cadoul ei de anul trecut. Mătușa Patsy mi-a dat voucherul asta de cadou pentru „Cea mai modernă experiență de de-stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte îngrijorată în legătură cu femeile de carieră. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu am timp. Dar ședința asta de înfrumusețare mi-a fost oferită cadou de ziua mea și i-am promis mătușii Patsy. Ca să fiu mai exactă, este cadoul ei de anul trecut. Mătușa Patsy mi-a dat voucherul asta de cadou pentru „Cea mai modernă experiență de de-stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte îngrijorată în legătură cu femeile de carieră. De fiecare dată când ne întâlnim mă apucă de umeri, se uită adânc în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toate hârtiile, le îndes în servietă și-mi trag scaunul. — Samantha. Am uitat. Guy se îndreaptă spre mine. Am ceva pentru tine. În clipa în care îmi întinde un pachet alb simplu, mă străbate un val ridicol de bucurie. Un cadou de ziua mea. E singurul din toată firma care și-a amintit de ziua mea de naștere. Nu mă pot abține să nu radiez de fericire în timp ce desfac plicul de carton. — Vai, Guy, nu trebuia să te deranjezi ! — N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nivelul de excelent. E un moment crucial - Nu dosarul ăla ! adaugă impacientă pentru cel de lângă ea. Stai puțin pe fir, Samantha... — Samantha ? Ridic ochii confuză și văd o fată în taior bleu apropiindu-se de masă. Are un coș de cadouri cu fundă și un zâmbet larg. — Sunt Lorraine, asistenta personală a lui Daniel, spune pe un ton cântat pe care îl recunosc brusc. Din păcate, nu poate să vină în seara asta. Dar am ceva pentru tine - și, în afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi iau un ton vioi. Așa o să facem ! — Ți-am transferat niște bani în cont. Să-ți cumperi ceva drăguț. Și ți-am trimis câteva ciocolate prin Lorraine, adaugă mândru. Le-am ales personal. Mă uit la coșul de cadou pe care mi-l întinde Lorraine. Nu sunt ciocolate, ci săpunuri. — Foarte drăguț din partea ta, Daniel, îngaim. Mersi foarte mult. — Mulți ani trăiascăăă... În spatele meu începe să cânte brusc un cor. Mă răsucesc pe scaun și văd un chelner aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din birou cu o pălărie de pai pe cap. O să ne topim de căldură, să știi. — Eddie, te rog frumos, nu începe, i-o taie Trish, băgând pensula înapoi în rimel. Mergem la petrecere și cu asta basta. Ai luat cadoul ? — Și ce s-a întâmplat ? întreb, încercând să readuc conversația în punctul din care s-a întrerupt. Cu planurile lui Nathaniel. Trish își țuguiază ușor buzele în oglindă, cu ușor regret. — Păi, tatăl lui a murit pe neașteptate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în Porsche-ul lui Eddie. Are dreptate Eddie, o să fie foarte cald azi. Cerul e deja albastru transparent, iar soarele o sferă orbitoare. — La ce oră vă întoarceți ? întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
infinit și în aer plutește miros de caprifoi. Undeva în fundal cântă încetișor muzica, iar mâna lui Nathaniel se odihnește cu aerul cel mai firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în fundal cântă încetișor muzica, iar mâna lui Nathaniel se odihnește cu aerul cel mai firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deja o groază de tăvi de copt pâine ! spune, ridicând o tavă cu mâna cu manichiură. Și șorț ? — Atâta m-a dus inspirația, spune Iris, făcându-mi subtil cu ochiul. Aici erai, Samantha. Melissa îmi întinde un set cu șampon cadou de la Body Shop care știu precis că zăcea în dulapul din baie lui Trish de când am venit eu. — Mersi, spun politicoasă. Nu trebuia. — Și Melissa, intervine și Trish, pierzându-și brusc orice interes pentru tăvile de pâine, te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acceptat invitația... A trebuit să modific și aranjamentele... — O să fie bine, zic pe un ton liniștitor. Încercați să vă relaxați. — Da. Expiră lung, ținându-și capul cu două degete date cu ojă. Ai dreptate. Mă duc să verific pachetele cu cadouri... Nu-mi vine să cred cât cheltuiește Trish pentru dineul ăsta. De fiecare dată când o întreb dacă chiar avem nevoie să tapisăm sala de mese cu mătase albă sau să-i dăm fiecărui invitat o orhidee să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o scosese din casă într-o după-amiază atât de tristă ca să meargă să viziteze ultima locuință a soțului. Bineînțeles că, deși stă încă la intrarea în cimitir, bucurându-se în sinea ei ca o gospodină ce se află de neașteptatul cadou, ea tot va merge acolo unde au convocat-o doliul și datoria, dar poate, până la urmă, nu va plânge atât de mult cât a crezut. Seara se lăsa lent, încep să apară lumini palide în casele vecine cu cimitirul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un aer distant și superior, și cu atâta convingere încât, fără să-i tremure mâna, s-a putut duce să ridice șervetul, Arată bine, spuse. În momentul acela, Martei i se păru cuvenit să adauge, Într-un fel e un cadou de despărțire. Mâna coborî încet, lăsă să cadă delicat șervetul peste prăjitura în formă de coroană circulară, Despărțire, auzi Marta și răspunse, Da, în caz că nu găsește de lucru aici, De lucru, Îmi repeți cuvintele, tată, Nu sunt un ecou, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am avut ochii închiși, hainele mele ar fi sărit afară din sertare și s‑ar fi năpustit pe pat. Oriunde mă uit, în toată camera, sunt grămezi uriașe de...ăăă, ei, bine... chestii. Pantofi, ghete, tricouri, reviste... un coșuleț de cadou de la Body Shop care era la reduceri... un curs de italiană de la Linguaphone pe care trebuie neapărat să‑l încep... o chestie pentru saună facială... Și, mândre nevoie‑mare pe masa de toaletă, o mască de scrimă și o floretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un KitKat? rânjește Suze. — Un KitKat, neapărat. De curând, îl cazasem pe un prieten de‑al lui Suze la noi pe canapea și, când plecase, ne lăsase cutia asta uriașă plină cu sute de KitKat. Ceea ce e un foarte frumos cadou, doar că toată ziua nu mai mâncăm altceva decât ciocolată KitKat. Totuși, cum subliniase Suze seara trecută, cu cât mai repede le mâncăm, cu atât mai repede scăpăm de ele - deci, într‑un fel, e mai sănătos să băgăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Așa e, zice clienta, ridicând un presse‑papier și încruntându‑se și la el. Acum se îndepărtează. Ce pot să fac? Păi, eu cred că am să cumpăr una, zic cât pot de răspicat, și o iau. O să fie un cadou perfect. Pentru un bărbat sau pentru o femeie... Toată lumea are nevoie de rame pentru fotografii, nu? Clienta pare să nu fie deloc atentă la mine. Dar, lasă, când o să mă vadă pe mine cumpărând‑o, poate o să se răzgândească. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]