10,421 matches
-
mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice ca devenire în spațiul libertății. Constrângerea se învăluie în atributele autorității și ale recunoașterii ei, și cu cât prestigiul agentului puterii pervertite este mai scăzut, cu atât el vorbește și cere să i se vorbească mai mult despre prestigiul și excelența sa. Cu cât este mai slabă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor mima verbal etapele inițierii în libertate. Prin blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația de comandă-supunere în relația de constrângere. Dacă istoria lumii nu ar ilustra decât această cădere ca istorie a puterii pervertite ar însemna că rostul speciei noastre nu este altul decât răul, ca supremă distorsiune a libertății. Dar pentru că în scenariul puterii există putința de a câștiga
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu, deznodământul este revolta împotriva călăuzitorului care insistă în vederea împărtășirii celorlalți din libertatea lui. Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de a depozita restricția libertății ca libertate delegată. Instanța care preia libertatea delegată și ajunge în felul acesta să hotărască în privința noastră este legea. Legea este spațiul neutru obținut în urma renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acestui depozit de libertate delegată provine tocmai din situarea lui în mijloc, în singurul loc în care, aparținând tuturor, el nu este al nimănui. Doar această constrângătoare neclintire a lui devine o garanție pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Legea este constrângerea ca libertate a tuturor în vederea libertății fiecăruia. Formă supremă de a hotărî în privința multora și a tuturor, ea reprezintă mecanismul prin care libertatea își creează condiția gravitațională a exersării ei ca libertate individuală în spațiul multora și al tuturor. Alături de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Manoilescu, președintele Băncii Naționale și lider al "Ligii Corporaliste Naționale", era ideologul acestui program. El știa că o asemenea povară nu putea fi niciodată acceptată de bunăvoie de popor, mai ales datorită felului în care urma să fie înfăptuită industrializarea. Constrîngerea implicită urma să fie realizată în cadrul unui stat cooperatist fascist. Dar consecințele finale ale acestei politici (numită "neoliberală") s-au făcut simțite abia în 1938 și numai din cauza intensificării periculoase a opoziției Gărzii de Fier. Decalajul prețurilor din agricultură a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cuza. Pentru acest fost ateu, creștinismul însemna antisemitism. Zvastica, emblema partidului, era un vechi simbol al antisemitismului internațional. Membrii partidului erau recrutați din rîndul burgheziei favorabile regimului și interesate de proprietățile evreilor. Goga și Cuza au adaptat deci metodele de constrîngere fasciste, modernizînd astfel regimul. Cel mai apropiat ziar de linia partidului era "Porunca vremii". Cel mai important ziarist cuzist, Ilie Rădulescu, era unul dintre reprezentanții tipici ai acestui partid 141. Ca student al Universității de la Budapesta, Goga a fost influențat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Planul presupunea În mare măsură accesul neîngrădit al Franței la materiile prime și piețele germane, de aceea povestea succesului său face parte din istoria relațiilor Franței cu Germania și restul Europei În deceniul postbelic: o poveste bogată În starturi ratate, constrângeri și frustrări. Conceput inițial ca o măsură de urgență În răspuns la criza postbelică a Franței, Planul Monnet a fost ulterior extins și adaptat la termenii Planului Marshall. Dar profilul strategiei economice era clar de la Început. Planificarea franceză a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1945 apucaseră trei. Franța plătise un preț uriaș, suportând pagube teritoriale și materiale, suferință și pierderi de vieți omenești. Ministerul de Externe francez era torturat de faptul că nu putuse ține În frâu, după 1918, printr-un sistem de constrângeri și alianțe, Germania răzbunătoare. După Înfrângerea lui Hitler, prioritatea țării era să se asigure că greșeala nu se va repeta. Poziția inițială a Franței față de chestiunea germană era așadar foarte clară și se baza pe lecțiile anilor 1918-1924 - În asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiind suportată de contribuabilii britanici, În condițiile În care guvernul fusese nevoit să raționalizeze pâinea În țară, ceea ce nu se Întâmplase nici măcar În timpul războiului. În opinia ministrului britanic de Finanțe, Hugh Dalton, Marea Britanie „plătea reparații Germaniei”. Americanii nu sufereau aceleași constrângeri economice și zona lor fusese mai puțin afectată de război, dar situația le părea la fel de absurdă: armata americană nu era prea Încântată că milioane de nemți flămânzi se hrăneau din bugetul ei. George Kennan constata: „Capitularea necondiționată a Germaniei... ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la orice, chiar dacă nu știam ce se dă... stăteai la coadă fiindcă știai că e ceva la capăt”. Britanicii au Îndurat lipsurile cu stoicism - poate și din convingerea că erau egal distribuite În societate -, Însă nemulțumirea acumulată față de rații și constrângeri, precum și aerul de paternalism puritan adoptat de unii oficiali laburiști (În special ministrul de Finanțe, sir Stafford Cripps) au contribuit la succesul conservatorilor În alegerile din anii ’50. Senzația că nu aveai de ales și nu Îți rămânea decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
administratorii halelor - erau mai puternice ca oricând. Grevele - deopotrivă simptom al laburismului militant și al incompetenței managementului - erau frecvente În viața industrială britanică postbelică. Chiar dacă liderii sindicatelor britanice ar fi urmat exemplul german, creând relații amicale În uzină și acceptând constrângeri salariale În schimbul investițiilor, dezvoltării și siguranței locului de muncă, este greu de crezut că managerii ar fi mușcat momeala. În anii ’30, viitorul prim-ministru laburist Clement Attlee identificase cu precizie maladia economică a Marii Britanii drept o problemă de subinvestiții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a apărut În 1955, ea era strict reglementată și avea obligația recunoscută public de a oferi, pe lângă reclame și emisiuni distractive, „educație și informație”. Cenzura, ca și impozitul, a fost favorizată de război. În Marea Britanie și Franța, cele mai severe constrângeri asupra comportamentului și exprimării fuseseră introduse În timpul primului sau celui de-al doilea război mondial și rămăseseră de atunci În vigoare. În alte teritorii - Germania, Italia și câteva dintre statele ocupate de acestea -, regulamentele postbelice se situau În prelungirea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Occidentul, anii ’60 priveau cu Încăpățânare nu mai departe de propria ogradă. Revoluția culturală a epocii era foarte limitată: când tineretul occidental catadicsea să privească peste graniță, el se uita spre zări exotice și contempla imagini care pluteau liber, fără constrângerile enervante legate de informație sau familiaritate. Despre culturile străine apropiate șaizeciștii știau foarte puțin. Când Rudi Dutschke a făcut o vizită amicală la Praga, la apogeul mișcării reformiste din primăvara anului 1968, el i-a șocat pe studenții cehi afirmând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Varșovia. Tocmai pentru că știau acest lucru, bătrânii staliniști din Castelul de la Praga țineau morțiș la linia partidului. Dacă n-au suprimat pe loc opoziția intelectuală apărută În 1967, asta nu Înseamnă că nu au Încercat. Dar erau Împiedicați de două constrângeri: nevoia de a continua reformele economice recent implementate (ceea ce presupunea o anumită deschidere și toleranță față de opiniile divergente după modelul maghiar) și dificultățile apărute În Slovacia. Ceho-Slovacia (cum i s-a spus inițial) a fost dintotdeauna un stat problematic și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’70, când sistemul postbelic a Început să se destrame, aceleași clase de mijloc se simțeau nu atât amenințate, cât trădate: de inflație, de subvențiile pentru industrii muribunde din banii contribuabililor, de reducerea sau eliminarea serviciilor publice ca răspuns la constrângerile bugetare sau monetare. Ca și În trecut, impactul redistributiv al inflației, agravat de statul asistențial modern prin impozite severe și endemice, era resimțit mai ales de cei de condiție medie. Tot clasele de mijloc au fost și cele mai tulburate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subiecții individuali. Au apărut apoi, În vestul Europei și În America de Nord, teoreticieni ai eliberării care urmăreau să scape subiectul uman nu doar de jugul social, ci și de propriile iluzii. Varianta sexuală a acestei teorii - ideea că reprimarea sexuală și constrângerea socială sunt indisociabile - era deja, În anumite cercuri, un truism la sfârșitul anilor ’60. Marcuse, ca și Wilhelm Reich, se situa clar În dubla descendență a lui Marx și Freud, căutând transformarea colectivă prin eliberarea individuală. Discipolii lui Jacques Lacan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exterior, care Încă priveau țara prin prisma anilor 1936-1956. Tineretului din Europa mediteraneană nu Îi era greu să se adapteze la cutumele sociale Încetățenite de mult În Nord; de fapt, acest proces a precedat revoluțiile politice. Nerăbdători să scape de constrângerile unei alte epoci, tinerii erau extrem de sceptici față de retorica stângii, dar și a dreptei, și indiferenți la valorile tradiționale. Vizitatorii Lisabonei sau Madridului din anii de după tranziție erau foarte surprinși de lipsa oricărei referințe la trecutul recent, fie ea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca și Europa Centrală postcomunistă câțiva ani mai târziu - ar fi cedat poate și mai lent controlul statului dacă nu ar fi existat Comunitatea/Uniunea Europeană. Ratele fixe de schimb valutar impuse după 1979 prin Sistemul Monetar European au reprezentat o constrângere timpurie: când guvernele Mitterrand au Început să vândă bunuri publice, era pe de o parte pentru a calma piețele valutare și a menține astfel francul la nivelul agreat În SME. Dar pârghia cea mai importantă a autorităților de la Bruxelles au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
n-ar fi nici pe departe statul-națiune cel mai mic sau cel mai sărac. Dar nu se știe dacă majoritatea scoțienilor, după ce și-au asigurat o oarecare aparență de independență și ceva din substanța ei, țin să meargă mai departe. Constrângerile geografice și demografice, precum și lipsa de resurse naturale care au făcut Scoția dependentă de Regatul Unit sunt neschimbate; iar la sfârșitul anilor ’90, În Scoția, ca peste tot, naționalismul și-a pierdut suflul. Nu același lucru se poate spune despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmă, vânzarea este susținută prin organizarea unei distribuții vaste însoțite de o campanie publicitară de mare anvergură. De asemenea, este necesar să se găsească un loc liber într-o legislație meticuloasă și să se evite un impozit exagerat. În Franța, constrângerile juridice exercitate asupra noilor produse vinicole au fost eliminate prin Legea Finanțelor din 1986 și prin decretul din 29 iulie 1987 privind "băuturile alcoolice aromatizate pe bază de struguri sau mere". Până la aceste date, produsele noi nu aveau niciun statut
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]