11,261 matches
-
de lipsă de somn, o să avem numai probleme. Înțelegi? — Înțeleg. — Atunci, hai să mergem! Nu prea avem timp de pierdut. Am pornit la drum legați unul de altul cu funia de nailon. Făceam eforturi uriașe să nu-i mai aud ecoul pașilor. Țineam lanterna îndreptată spre spatele ei și pășeam cu ochii la canadiana mea kaki. Mi-o cumpărasem în 1971. Eram sigur de asta. Încă nu se terminase războiul din Vietnam. Pe vremea lui Richard Nixon, cu fața aia sinistră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu lăsau să se strecoare printre ei nici o rază de soare, înăbușindu-l cu totul. Era rece afară. Crengile golașe ale copacilor arătau ca niște cârje ce voiau parcă să sprijine bolta cerească. Sunetul înghețat al apei răsuna ca un ecou. Mirosea a zăpadă. — N-o să ningă azi, îmi spuse Colonelul. Aceștia nu sunt nori de ninsoare. Am deschis fereastra și am mai privit o dată cerul. Nu mi-am dat seama cum trebuie să arate niște nori aducători de zăpadă. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
normală, fără mizerie în ea, cu densitate obișnuită. În jurul nostru, o liniște desăvârșită. Parcă ne aflam pe fundul unei fântâni. Nu vibra nimic. Nici aerul, nici apa, nici întunericul. Nu se auzea decât clipocitul provocat de mâinile și picioarele noastre. Ecoul părea mult amplificat în beznă. Abia după ce-am intrat în apă, mi-am dat seama că uitasem să-l rog pe Profesor să se ocupe de rana mea. Sper că nu înoată pe-aici și peștii ăia cu gheare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la nimic. Oricum, nu era o rană mortală, chiar dacă se deschisese iar. Chiar nu ești supărat pe bunicul meu? Vocea ei a răsunat din adâncurile beznei. Mi-a fost greu să-mi dau seama dincotro venea. — Nu știu ce să zic. Și ecoul vocii mele venea parcă dintr-o direcție ciudată. Oricum nu mai e nimic de făcut și m-am resemnat de când am auzit toată tărășenia. — Cum poți să spui așa ceva? Nu sunt o personalitate și nici prea deștept. Dar mai devreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe Întunegri acum. Nu era chiar voce ceea ce distingeam eu, ci mai degrabă aș putea spune că-mi țiuiau urechile. Sunetele sfredeleau bezna ca un burghiu și răsunau în urechile noastre ca bâzâitul a mii de insecte înnebunite de groază. Ecoul se lovea de zid și apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
foarte drăguță. — Atunci de ce nu te culci cu mine? N-aș putea să-ți spun de ce, dar n-am chef acum de-așa ceva. Ai încălca niște principii morale? — Principii morale? am repetat eu uimit. M-a mirat și pe mine ecoul propriei mele voci. Am rămas pe gânduri, cu privirile în tavan. — Nu, nu-i vorba de nici un fel de principiu moral. Instinctul îmi spune că nu trebuie să fac așa ceva. Poate se leagă și de fluxul invers al amintirilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pare o adiere, așa ... de aranjament KGB-ist, chiar pe un eșichier anagramat? Pag. 262 - “Ziua de 14 Decembrie nu a fost recunoscută pe plan național ca simbol al Revoluției”. Pag. 278 - Contrar : Acțiunea revoluționarilor ieșeni a avut un larg ecou intern și internațional. N.n. Cum vine chestia asta? ADUNAREA NU S-A MAI ȚINUT... în schimb , audiența a rămas stupefiată de marele ei succes - intern și internațional ! Stupefiați , mai ales suporterii din Blocul Fantomă de lângă bodega Souflaki ! Pag. 288 - “Raportul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
unirii înfăptuit, atenția acesteia se va focaliza pe promovarea „literaturii noi”, dar și pe familiarizarea cititorilor - prin frecvența publicării traducerilor - cu literaturile lumii. Diversitatea rubricilor („Figuri contemporane”, „Figuri dispărute”, „De vorbă cu...”, „Cronica literară”, „Cronica teatrală”, „Cronica artistică”, „Notele săptămînii”, „Ecouri”, „Mișcarea literară din străinătate”, „Pagini postume”, „Cronica ideilor”, „Profiluri literare”, „Revizuiri literare”) depune mărturie pentru preocuparea redactorilor de a acoperi mai toate fațetele fenomenului cultural și pentru dorința de a informa cititorii cu privire la ultimele tendințe în literatura lumii. F. publică
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
în plină evoluție, cu o fină percepție a poeziei și bună stăpânire a mijloacelor, cu simțul măsurii în evaluarea faptului literar. El ilustrează substanțial, chiar dacă uneori școlărește, ceea ce s-ar putea numi „direcția critică a revistei”. Exercițiul lui critic are ecou în presa vremii, între cei care l-au remarcat numărându-se Dan Petrașincu. În poezii, F. vădește un tip de sensibilitate apropiat de acela bacovian, dar versurile înregistrează, paradoxal, influențe argheziene și blagiene. Acordurile inițiale conțin tonuri care se vor
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii, al unei deliberate „sărăcii” a discursului, aproape despuiat de
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
până la culegerea Cărți românești de artă oratorică (1990), demonstrează nu doar o profundă cunoaștere a bibliografiei de referință, ci mai ales calități de istoric literar apt să ofere motivațiile legate de apariția și utilitatea unei cărți de retorică, circumstanțele și ecourile ei în epocă. Ediții: Retorică românească, pref. edit., București, 1980; Dimitrie Gusti, Retorică pentru tinerimea studioasă. 1875, introd. edit., București, 1984; Cărți românești de artă oratorică, pref. edit., București, 1990. Repere bibliografice: Marian Vasile, Antologia retoricilor românești, LCF, 1981, 1
FRANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287077_a_288406]
-
publicistic al unui grup de tineri intelectuali sibieni cu simpatii junimiste, dintre care se detașează I. Bechnitz și D. Comșa, prietenul lui Mihai Eminescu, Aurel Brote și Eugen Brote. Gazeta adoptă ortografia fonetică a „Convorbirilor literare”. Se face simțit și ecoul teoriei formelor fără fond, mai ales în articolele politice ale lui D. Comșa. Ideile junimiste sunt însă adaptate la realitățile din Transilvania, dându-se prioritate chestiunii naționale și, în continuare, realizării unei culturi accesibile, care să-și întemeieze originalitatea pe
FOISOARA TELEGRAFULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287064_a_288393]
-
care erau scrise, în primul rând, foile lui Barițiu. Revista a susținut necesitatea ridicării culturale a poporului, ca un prim pas spre realizarea unității culturale a tuturor românilor. Ideile Școlii Ardelene se fac încă simțite, dar reflexele iluministe coexistă cu ecourile romantismului; predomină spiritul patriotic și moderat politicește al lui Barițiu. Până la apariția „Familiei” sau a „Albinei Carpaților” și, mai târziu, a „Tribunei”, F. pentru m., i. și l. va fi cel mai important periodic literar al românilor din Imperiul Austriac
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice la vechi modele. Volumul din 1999, Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-a alcătuit-o autorul. Același filon nostalgic-tradiționalist se îmbină cu unul amar-ironic și chiar parodic, fapt vizibil în Turbanul, ecou al poeziei nouăzeciste. Câteodată, unele accente pamfletare diminuează efectul poetic, așa cum se întâmplă în Rime sau în Oda (în metru pătrat). SCRIERI: Mai jos cu o noapte, București, 1993; Frigul dragostei, Pitești, 1994; Supunerea pe arbori, București, 1995; Posibilă glorie
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată și vouă...” În unele poezii apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristețe expansivă întâlnit în romanțe: „Vara de toamnă, toamna de vară/ cățeaua de viață lătrând în noi/ tu, Constandino, aprinde lamba/ e rost de lacrimi și de noroi/ e rost de
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Profetismul și timpul nostru). În special acesta din urmă are o contribuție remarcabilă la surprinderea notelor definitorii ale specificului ardelenesc (Semnificația Ardealului, Ardealul adolescenței noastre) și la relevarea marilor însușiri filosofice ale lucrărilor lui Lucian Blaga, prin studiul de mare ecou în epocă, Lucian Blaga, energie românească, ce se tipărește și în volum, în colecția „Gând românesc” (1938). Revista se caracterizează și prin locul important pe care îl acordă relațiilor culturale și literare cu minoritățile etnice (revistele „Klingsor”, „Erdélyi Helikon” ș.a.
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
ordinea intenționată de scriitorul englez, precizează corespondențele cu realitatea, considerând sonetele fragmente dintr-o „poveste” pe care o recompun. Demersul este unul multidisciplinar, pentru că domeniul lingvistic implică și discutarea unor probleme de istorie și sociologie. Formula a avut un larg ecou în Germania și Elveția, unde metoda filologică a traducătorului român a fost adoptată în cadrul catedrelor de limba engleză de la trei universități. În același timp, la Tokio, articolul său, în care își explica metoda, este publicat în paginile renumitei reviste „Shakespeare
DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286721_a_288050]
-
publicații se situau în linia „Contemporanului”. Când, în 1890, vine din nou la București, apropierea lui D. de cercurile socialiste apare mai clară odată cu răcirea raporturilor cu Macedonski. Este frecvent prezent în „Adevărul” cu articole antidinastice și cronică literară, în „Ecoul Doljului”, „Clopotul”, „Economistul”, „Democrația socială”, „Viitorul”, „Revista independentă”, „Universul ilustrat” „Luceafărul”, „Secolul”, „Reforma”. Din 1893 semnează în ziarul socialist „Munca”, apoi în „Lumea nouă” și „Evenimentul literar” (poezie, proză, cronică literară și politică). Este membru al Partidului Social Democrat al
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
restul producției lui literare pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și gloria străbună sunt exaltate cu o energică afectare. În memorialistica de tip anecdotic, două suveniruri, Robert Laurent și Ahmed, păstrează ceva din duhul scrisorilor lui Ion Ghica. Câteva Amintiri din
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Gheorghiu și Aurel Zaremba scoate la Iași revista avangardistă „Prospect” (1928). În paginile ei, apoi la „unu” ori la „XX. Literatură contimporană”, publică poezii și proză. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Opinia”, „Lumea”, „Manifest”, „Jurnalul literar”, „Cuget moldovenesc”, „Vremea”, „Ecoul”, iar după 1950 scrie la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Veac nou”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Vreme de aproape două decenii profesor de franceză în învățământul liceal (din 1954 la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București), autor de manuale, va
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i dramă atunci când sosise „zefirul mângâios” al iubirii. Întâlnirea cu Sorin, acel așteptat „om bun”, va fi - după sfâșierea iluziilor - o căsătorie în absență. Rătăcitor, dezorientat, cu porniri narcisiste
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
literar, grațiozitățile metaforei, mizând în schimb pe exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în intențiile atent centrate, practică o investigație densă, impulsionată și de pasiunea documentării. O preocupă ecourile, „modelele”, efectele înrâuririlor, cu un cuvânt filiațiile scriitoricești (de pildă, între Al. Hâjdeu și B. P. Hasdeu), ca și relațiile fluide dintre „structura sufletească” a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii”. Se poate lesne sesiza
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
pentru mit și poezia modernă erau semnale despre preocupările sale poetice. D. caută regresiunea: „Zbor invers, în roci, în mări/ presupuse din defuncte ere” (Peisaje). Autorul cultivă o poezie a firescului, participă la balul naturii, caută „ceas de mulțumire”, ascultă ecourile muzicii copilăriei, cu miturile ei, se joacă cu „rime în in”. Tonul predominant este cel elegiac, poetul fiind un retractil, căruia nu îi plac larma festivistă și nici versurile encomiastice, încorsetarea de orice fel fiindu-i străină. În Muncă și
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]