12,301 matches
-
Transilvană” („Siebenbürgischer Karpathenverein - S.K.V.”) din Sibiu, devenind filială a acesteia. În anul 1875, s-a înființat la București Societatea Română de Geografie, care publică "Buletinul Societății geografice române" (1876-1943), "Marele dicționar geografic al României" (1898-1902), precum și numeroase descrieri de călătorie, expediții geografice, turism. În Transilvania, și-a desfășurat activitatea „Asociația Carpatină Transilvania” („Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.”), fondată în anul 1880 la Sibiu, după modelul DOeA - „Asociația Alpină Germano-Austriacă”. Asociația își propunea ca obiectiv cultivarea spiritului turistic, făcând cunoscute și accesibile populației
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
o alternativă pentru Capul Horn din sudul Americii de Sud, care trezea groaza printre marinari. Ideea circumnavigării continentului pe la nord a rămas multă vreme un simplu vis. Robert McClure a reușit acest lucru în anii '50 ai secolului XIX, în fruntea unei expediții plecată în căutarea lui John Franklin, dispărut cu câțiva ani înainte. El a ajuns prin Strâmtoarea Bering la Insulele Banks, de unde a continuat călătoria cu săniile, mai departe spre est. În anul 1903, cercetătorul și exploratorul norvegian Roald Amundsen (cuceritorul
Marea Beaufort () [Corola-website/Science/305098_a_306427]
-
vol.II", Volum întocmit de Mihail Guboglu(Chișinău, 1974) ce a stat la baza acestei constatări greșite.în afară de alte extrase din cronici turcești, traduse în limba română, ea cuprinde fragmente și din cea alcătuită de istoriogrfaul turc Hagi Ali, cu privire la expediția din 1672 a osmanilor întreprinsă împotriva Poloniei, condusă de însuși sultanul Mehmed Ali al IV-lea(1648-1687), eveniment care se închieie cu cucerirea cetății Camenița și a Podoliei. Cronica reprezintă un jurnal de expediție, descriindu-se în ea drumul parcurs
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
de istoriogrfaul turc Hagi Ali, cu privire la expediția din 1672 a osmanilor întreprinsă împotriva Poloniei, condusă de însuși sultanul Mehmed Ali al IV-lea(1648-1687), eveniment care se închieie cu cucerirea cetății Camenița și a Podoliei. Cronica reprezintă un jurnal de expediție, descriindu-se în ea drumul parcurs de oastea otomană prin Dobrogea și Moldova. Pe lîngă informațiile de ordin politico-militar, administrativ, economic, autorul ei a însușit și denumirile locurilor unde forțele turcești au poposit în lungul lor marș spre Camenița. Referindu
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
secolul al XVII-lea din Biblioteca Imperială din Petersburg, versiune care este intercalată în "Cronica lui Azarie". Cea de-a doua variantă cuprinde a doua domnie a lui Petru Rareș și se termină în anul 1551. Printre evenimentele povestite menționăm expediția lui Petru Rareș contra voievodului Ardealului, Ștefan Mailat, și grija lui pentru biserică, precum și moartea lui si domnia urmașilor săi pâna în anul 1551. Stilul acestei versiuni este asemănătoare cu cea din prima versiune.
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
în diverse dezbateri. O parte din presa politică era controlată de liberali. Pentru a-și crește prestigiul și realizând că era contestat de o opoziție liberală puternică și că regimul său era vulnerabil, Carol al X-lea a trimis o expediție militară împotriva piraților din Alger sub pretextul unui incident diplomatic între regența din Alger și Franța cu ani în urmă. Expediția a fost organizată cu toate forțele și astfel, Algerul (fiind locuit și de o populație europeană majoritară) a fost
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
contestat de o opoziție liberală puternică și că regimul său era vulnerabil, Carol al X-lea a trimis o expediție militară împotriva piraților din Alger sub pretextul unui incident diplomatic între regența din Alger și Franța cu ani în urmă. Expediția a fost organizată cu toate forțele și astfel, Algerul (fiind locuit și de o populație europeană majoritară) a fost cucerit. Din păcate, succesul nu a putut fi fructificat de Carol al X-lea pentru consolidarea regimului său. Au fost ocupate
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Academiei de Științe din Uniunea Sovietică (1930 - 1940), membru al Comisiei Expediționare Marine a Academiei URSS, membru al Comisariatul Poporului al URSS, a deținut și alte funcții în cadrul sistemului instituțional sovietic. Vavilov Nicolai a organizat și a participat la diverse expediții botanice și agronomice, a călătorit pe majoritatea continentelor. A demonstrat teoria centrelor mondiale ale plantelor de cultură și a descoperit legea seriilor omoloage în variabilitatea ereditară a organismelor. Sub coordonarea lui Vavilov a fost creat cea mai mare colecție de
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
miocardic. Sora mai mare, Alexandra (1886 - 1940) a fost medic si a participat la organizarea rețelei sanitare de la Moscova. Lidia, sora mai mică, (1891 - 1914) a devenit microbiolog și a murit de variolă, cu care s-a infectat în timpul unei expediții. Din copilarie, Nikolai Vavilov a fost predispus spre științele naturale. Printre hobby-uri se poate evidenția plăcerea de a observa și urmărirea florilor și animalelor. Tatăl său avea o bibliotecă imensă care includea cărți rare, atlase și hărți geografice, ierbare
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
necesară pentru admiterea la universitate), a intrat în 1906 la Institutul Agricol din Moscova, Facultatea de Agronomie. El a și-a desfășurat studiile la așa savanți ca: N. N. Khudyakov și D. N. Pryanishnikov. În 1908, în calitate de student-practician a participat la expedițiile din Caucazul de Nord și Transcaucazia. În vara anului 1910, a trecut practicile agronomice la stație experimentală de la Poltava, care, după spusele lui Vavilov, a fost "impulsul pentru întregul lucru din biologie". La cercul de amatori ai științelor naturale din cadrul
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
Moscova (rus. MGU). Oleg Vavilov a decedat în timpul unei ascensiuni în Munții Caucaz, în 1946. În 1918, la Saratov, Nikolai Vavilov a făcut cunoștință cu studenta Elena Barulina, care s-a implicat activ în cercetările profesorului. Elena a participat la expediția lui Vavilov organizată în sud-estul Rusie, în august 1920. După revenire, Nikolai Vavilov a început să scrie lucrarea "Culturile agricole din Sud-Est", pentru care Elena Barulina a redactat articolul "Pepenii galbeni din Sud-Est". Peste un timp, colaborarea s-a transformată
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
și 9 miniștri adjuncți, asemănător cu primul guvern al lui Ariel Sharon. În cursul acestei guvernări, Netanyahu a înghețat vreme de zece luni construirea de așezări evreiești pe teritoriul Cisiordaniei, apoi a reluat-o. A trebuit să facă față la expedițiile așa-numitelor "flotile ale păcii" organizate de activiști pro-palestineni din Israel și mai ales din străinătate, care au avut intenția de a străpunge blocada navală impusă de Israel Fâșiei Gaza controlate de mișcarea islamistă Hamas. Incidentul asaltării de către soldați israelieni
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
stabilite la 5% la importuri, 12% la exporturi și 3% la bunurile aflate în tranzit. Otomanii au mai fost de asemenea de acord cu abolirea monopolurilor comerciale. În 1831, Ibrahim Pașa, fiul lui Muhammad Ali al Egiptului, a condus o expediție militară încununată de succes în Siria, autonumindu-se guvernator și luându-și angajamentul să modernizeze țara. Regatul Unit s-a arătat preocupat de posibilitatea stabilirii unui stat independent în Siria, care să intre în sfera de influență a Imperiului Rus și
Tratatul de la Balta-Liman (1838) () [Corola-website/Science/306114_a_307443]
-
cum se numea pe atunci localitatea Bretten) s-a preocupat de educația lui de bază, îndeosebi de studiul limbii latine, grație lecțiilor lui Johannes Unger. Copilăria i-a fost adânc marcată când tatăl său s-a întors bolnav dintr-o expediție militară (se zicea că ar fi băut apă dintr-o fântână otrăvita; dar se pare că era vorba de o boală profesională cauzată de plumb și de alte substanțe chimice care se foloseau în armată de pe atunci). Numai credință profundă
Philipp Melanchthon () [Corola-website/Science/306143_a_307472]
-
Ghica și a Zoei Lahovari. Bunicul principesei Zoe Sturdza, pe linie maternă, era nimeni altul decât celebrul explorator și vânător Dumitru Ghica-Comănești, care alături de fiul său Nicolae Ghica (căsătorit cu Ioana Băleanu, deputat și guvernator al Băncii Naționale a României) a întreprins o expediție africană în Somalia, în 1896. După studii în drept la Iași, Mihail R. Sturdza obține doctoratul în drept internațional. Debutează în diplomație în anul 1913. În 1915, la Berna, i se naște unicul fiu, Ilie-Vlad Sturdza, și el autorul unui
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
editura Viața Românească s-a început tipărirea primei ediții a volumului "Pe drumuri de munte" de Calistrat Hogaș. În 1914 s-a tipărit a doua ediție a cărții "Pe drumuri de munte", la aceeași editură. Stocul de carte, pregătit pentru expediție, se face scrum în timpul unui incendiu care mistuie tipografia. În 1921 a apărut prima ediție pentru public a cărții " Pe drumuri de munte" în două volume; cel de-al doilea, " În Munții Neamțului", a fost prefațat de Mihail Sadoveanu. În
Calistrat Hogaș () [Corola-website/Science/306246_a_307575]
-
printre care femei, călugări, bolnavi) să se alăture cruciaților, însă acest lucru s-a dovedit aproape imposibil. În cele din urmă, majoritatea celor care au răspuns apelului nu erau cavaleri, ci țărani, săraci și fără pregătire militară, însă cărora această expediție le oferea o evadare de la greutățile zilnice și o descătușare a pietății personale, neîngrădită de autoritățile ecleziastice și laice. Urban a organizat plecarea cruciaților pentru data de 15 august 1096 , însă, cu mai multe luni înainte, mai multe armate de
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Stabilitatea din Europa de Vest a permis unui mare număr de războinici nobili să plece în căutarea unor noi cuceriri și averi obținute în urma războiului. În plus, perioada de pace a permis creșterea prosperității orașelor și implicit capacitatea de a echipa militarii expediției cruciate. Orașele porturi italiene, în mod special Veneția și Genova, erau interesate în extinderea legăturilor lor comerciale. Papalitatea a văzut în armata cruciată o modalitate de recâștigare a influenței catolice în răsărit și de reunificare a Bisericii prin intermediul unei forțe
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Influența dinastiilor musulmane din răsărit a crescut treptat. Musulmanii au fost nevoiți să caute o politică coerentă împotriva cruciaților, care a dus în cele din urmă la unirea lor sub comanda lui Saladin și recucerirea Ierusalimului. Deși în zilele noastre, expediția militară care a cucerit Ierusalimul este denumită Prima cruciadă, în acele vremuri militarii care au participat la ea nu se considerau "cruciați". Termenul "cruciadă" a apărut în secolul al XIII-lea în documente în limba latină, la 100 de ani
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Ierusalimul este denumită Prima cruciadă, în acele vremuri militarii care au participat la ea nu se considerau "cruciați". Termenul "cruciadă" a apărut în secolul al XIII-lea în documente în limba latină, la 100 de ani după cucerirea Ierusalimului. Acestă expediție nu era numită "cruciadă" și cu atât mai puțin "prima", de vreme ce nimeni nu putea ști că vor mai urma și altele. Participanții la expediția militară din Țara Sfântă se considerau "peregrinatores" (pelerini) aflați într-o "iter" (călătorie), acestea fiind denumirile
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
al XIII-lea în documente în limba latină, la 100 de ani după cucerirea Ierusalimului. Acestă expediție nu era numită "cruciadă" și cu atât mai puțin "prima", de vreme ce nimeni nu putea ști că vor mai urma și altele. Participanții la expediția militară din Țara Sfântă se considerau "peregrinatores" (pelerini) aflați într-o "iter" (călătorie), acestea fiind denumirile care se găsesc în mărturiile contemporane. Mișcarea care începuse ca o chemare la organizarea unei campanii militare ai căror membri trebuiau să fie războinicii
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
în estul rafinat. În zilele noastre, istoricii sunt mai degrabă de părere că deși Papa Urban promisese cruciaților beneficii materiale și spirituale, țelurile principale ale pelerinilor au fost mai degrabă spirituale decât lumești. Mai mult, cercetări recente au demonstrat că expediția cruciată a fost o intreprindere extrem de costisitoare, accesibilă numai cavalerilor care aveau deja o oarecare avere. Chiar și așa, acești cavaleri bogați au trebuit să-și vândă o bună parte a moșiilor pentru a-și permite să se alăture cruciadei
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
așa, acești cavaleri bogați au trebuit să-și vândă o bună parte a moșiilor pentru a-și permite să se alăture cruciadei. Uneori și rudele lor se împrumutaseră pentru a strânge banii necesari participării unui singur membru al familiei la expediție. După cum scria Riley-Smith, ""nu există nicio dovadă care să susțină supoziția conform căreia cruciada a fost o șansă pentru fii în plus să se facă pierduți pentru a ușura cheltuielile familiilor lor."" Ca un exemplu al motivațiilor mai degrabă spirituale
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
parfumate erau de mare valoare, găsim referințe de parfum și în Biblie. Din hieroglife arheologii au descifrat că parfumul juca un rol important în viața egiptenilor. De asemenea era un produs foarte scump în acea vreme. Regina Hatseptut a organizat expediții în căutarea ingredientelor parfumate din care se făceau apele parfumate. Mai târziu urme de parfumuri s-au găsit în mormântul ei și al altor faraoni. Faraonii erau în contact cu apele parfumate de la naștere până la moarte și se așeza parfum
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
numea curtea parfumată, unde parfumul nu era aplicat doar pe piele, ci și pe haine și mobilier. Regele a ordonat un parfum diferit în fiecare zi pentru apartamentul său. După ce Napoleon Bonaparte s-a ridicat la putere s-au organizat expediții imense pentru achiziționarea ingredientelor parfumate. Napoleon primea doi litri de colonie de viorea în fiecare săptămână. Josephine avea preferințe mai puternice de parfum. Folosea atât de mult parfum de mosc, încât la 60 de ani după moartea ei, mirosul încă
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]