10,287 matches
-
Masivul Baba împarte râurile din regiune, astfel încât acestea fie curg spre Marea Adriatică, fie spre Marea Egee. Flora Parcului Național Pelister include pinul cu cinci-ace ("Pinus peuce") - o specie unică de vârstă terțiară fiind prezent doar în câțiva munți în Peninsula Balcanică. Fauna din zonă include: urși, căprioare, lupi, capre negre, cerbi, mistreți sălbatici, iepuri, mai multe specii de vulturi, potârnichi, stăncuțe și păstrăvul din Pelagonia Macedoneană. Pelister este cel mai vechi și al doilea cel mai mare parc național din Republica Macedonia
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
a mutat definitiv la Sân Remo. În anul 1904, a mai întreprins o ultimă expediție științifică prin lume, vizitând Australia, Noua Zeelandă, Ceylon, Șamoa, Hawai și SUA. În consecință a publicat "Lexicon generum Phanerogamarum", descriind rezultatele studiilor sale despre floră și fauna din Marea Sargaselor, Singapore și India. În anul 1905, a participat la al doilea congres internațional de botanica de la Viena, punând sub semnul întrebării autoritatea Congresului cu privire la stabilirea regulilor de nomenclatura. Ca rezultat, naturaliștii au negat competența să. După congres
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
foarte priceput. În anul 1830 a luat parte ca medic veterinar în armata franceză la cucerirea orașului Alger, rămânând apoi până în 1834 în Africa Nordică. În acest timp a petrecut o mare parte din timpul său liber explorând flora și fauna acestei regiuni mediterane. Reîntors în Franța, fiind staționat la Lyon, a studiat entomologie împreună cu Étienne Mulsant, apoi a lucrat, pentru a-și asigura traiul de viață, ca medic veterinar și serviciul l-a dus în multe orașe ale Franței. Mai
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
și pagube materiale. Structuri similare pot fi folosite pentru animale domestice, cum ar fi tunelurile pentru bovine. Fragmentarea habitatelor apare atunci când oamenii construiesc bariere, cum ar fi drumuri, căi ferate, canale, linii electrice și conducte care pătrund și divizează habitatul faunei sălbatice . Dintre acestea, drumurile sunt cele mai răspândite și au cele mai pronunțate efecte negative . Oamenii de știință estimează că sistemul de drumuri din Statele Unite ale Americii impactează asupra ecologiei a cel puțin o cincime din suprafața terestră a țării
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
efecte negative . Oamenii de știință estimează că sistemul de drumuri din Statele Unite ale Americii impactează asupra ecologiei a cel puțin o cincime din suprafața terestră a țării . Timp de mai mulți ani, ecologiștii au documentat relațiile adverse între drumuri și fauna sălbatică. identifică patru moduri în care drumurile și traficul au impact negativ asupra populațiilor de animale sălbatice: (1) se reduce cantitatea și calitatea habitatului, (2) crește mortalitatea din cauza coliziunilor cu vehiculele (rutiere), (3) se împiedică accesul la resursele de pe partea
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
biologii sunt de acord că drumurile și traficul duce la fragmentarea habitatelor, izolarea și accidentele rutiere, toate combinându-se pentru a compromite în mod semnificativ viabilitatea populațiilor de animale sălbatice din întreaga lume. În plus față de preocupările de conservare, coliziunile faunei sălbatice cu vehiculele au un cost semnificativ pentru populația umană, deoarece accidentele provoacă pagube materiale, rănirea și chiar moartea pasagerilor și șoferilor. a estimat numărul de coliziuni cu ungulate în trafic, în Europa, la 507.000 pe an, soldate cu
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
miliard de dolari. În paralel, 1,5 milioane de accidente rutiere care implică cerbi în Statele Unite ale Americii provocă o valoare estimată de 1,1 miliarde de dolari în daune auto în fiecare an . Problemele de conservare asociate drumurilor (mortalitatea faunei sălbatice și fragmentarea habitatelor) împreună cu costruile umane și economice substanțiale care rezultă din accidente i-au făcut pe oameni de știință, ingineri, și autoritățile de transport să ia în considerare o serie de instrumente de atenuare și reducere a conflictului
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
habitatelor) împreună cu costruile umane și economice substanțiale care rezultă din accidente i-au făcut pe oameni de știință, ingineri, și autoritățile de transport să ia în considerare o serie de instrumente de atenuare și reducere a conflictului dintre drumuri și fauna sălbatică. Din opțiunile disponibile, structurile cunoscute sub numele de ecoducte au fost cele mai de succes la reducerea atât a fragmentării habitatelor cât și a numărului de accidente rutiere cu animale (, Clevenger, 2006). Ecoductele sunt pasaje structurale pe sub sau pe deasupra
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
de succes la reducerea atât a fragmentării habitatelor cât și a numărului de accidente rutiere cu animale (, Clevenger, 2006). Ecoductele sunt pasaje structurale pe sub sau pe deasupra drumurilor, concepute pentru a facilita traversarea în condiții de siguranță a drumurilor publice de către fauna sălbatică . În ultimii ani, biologii conservaționiști și managerii de faună sălbatică au susținut construcția de ecoducte împreună cu gardurile de pe marginea drumurilor ca o modalitate de a crește permeabilitatea drumurilor și conectivitatea habitatelor, precum și scăderea numărului de accidente ce implică animale
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
a numărului de accidente rutiere cu animale (, Clevenger, 2006). Ecoductele sunt pasaje structurale pe sub sau pe deasupra drumurilor, concepute pentru a facilita traversarea în condiții de siguranță a drumurilor publice de către fauna sălbatică . În ultimii ani, biologii conservaționiști și managerii de faună sălbatică au susținut construcția de ecoducte împreună cu gardurile de pe marginea drumurilor ca o modalitate de a crește permeabilitatea drumurilor și conectivitatea habitatelor, precum și scăderea numărului de accidente ce implică animale. Ecoduct este un termen-umbrelă care cuprinde pasaje inferioare, pasaje superioare
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
o modalitate de a crește permeabilitatea drumurilor și conectivitatea habitatelor, precum și scăderea numărului de accidente ce implică animale. Ecoduct este un termen-umbrelă care cuprinde pasaje inferioare, pasaje superioare, tuneluri, poduri verzi, tuneluri mici pentru amfibieni/mamifere mici, și viaducte pentru fauna sălbatică . Toate aceste structuri sunt proiectate pentru a oferi coridoare semi-naturale pe deasupra și pe dedesubtul drumurilor, astfel încât animalele pot trece în condiții de siguranță, fără a pune în pericol pe ei înșiși și pe automobiliști. Rapoarte scrise despre scările pentru
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
a proteja caprele de munte în Montana, salamandra pătată în Massachusetts, muflonii în Colorado, testoasa de deșert în California, și panterele de Florida, aflate pe cale de dispariție, în Florida . Beneficiile derivate din construcției ecoductelor care extind coridoarele de migrație ale faunei peste și pe sub drumurile principale par să depășească costurile de construcție și întreținere. Un studiu estimează că adăugarea ecoducte pentru un proiect rutier reprezintă o creștere de 7-8% a costului total al proiectului . Teoretic, costurile monetare asociate cu construirea și
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
și a proteja șoferii . În 1996, Parks Canada a dezvoltat un contract cu cercetătorii universitari pentru a evalua eficacitatea ecoductelor. Ultimul deceniu a produs o serie de publicații care analizau impactul ecoductelor asupra diferitelor specii și în general asupra mortalității faunei sălbatice (a se vedea , , și ). Folosind o varietate de tehnici pentru a monitoriza trecerile în ultimii 25 de ani, oamenii de știință raporteaza ca 10 specii de mamifere mari (între care cerb, elan, urs negru, urs, leu de munte, lupul
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
subterane din districtele Orange, Riverside și Los Angeles au atras utilizarea semnificativă de către o varietate de specii, inclusiv râși, coioți, vulpi cenușii, cerb, și nevăstuici cu coadă lungă. Aceste rezultate ar putea fi extrem de importante pentru eforturile de conservare a faunei sălbatice din zonele Puente Hills și Chino Hills, care au fost din ce în ce mai fragmentate de construcția de drumuri . Țările de Jos au peste 66 de ecoducte (pasaje sub- și supraterane) care au fost folosite pentru a proteja speciile pe cale de dispariție
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
lungime și se întinde pe o linie de cale ferată, un business park, un râu, un drum, și un complex sportiv . Monitorizarea este în prezent în curs de desfășurare pentru a examina eficacitatea acestui proiect inovator, care combină protecția a faunei cu dezvoltarea urbană. Cel mai vechi ecoduct olandez este Zeist Vest - A28, deschis în 1988. Un alt studiu de caz al eficienței ecoductelor vine de la un pasaj subteran construit pentru a minimiza impactul ecologic alșoselei Calder care trece prin Pădurea
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
milioane de dolari . Oamenii de știință au folosit 14 tehnici diferite pentru a monitoriza pasajul timp de 12 luni, în scopul de a determina abundența și diversitatea speciilor care folosesc pasajul . În timpul perioadei de 12 luni, 79 de specii de faună au fost detectate în pasaj (comparativ cu 116 specii detectate în pădurea din jur), între care amfibieni, lilieci, păsări, koala, wombats, possumi, reptile și canguri . Rezultatele indică faptul că pasajul ar putea fi util pentru o gamă largă de specii
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
(arie protejată) este un sit de importanță comunitară - SCI desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul sitului. Aria naturală este situată în partea nord-estică a Transilvaniei, pe teritoriile județelor Bihor și Cluj. Aria naturală se întinde în partea de nord-vest a Munților Apuseni (Munții Pădurea Craiului
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
Situl reprezintă o arie naturală ce cuprinde nord-vestul Pădurii Craiului (grupare muntoasă ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor) și bazinul mijlociu al Crișului Repede; desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitatelor de interes comunitar. Acesta include rezervațiile naturale Defileul Crișului Repede, Peșteră Meziad, Peșteră Osoi și Peșteră Toplița. prezintă o arie naturală cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
josikaea"), mur ("Robus fruticosus"), măceș ("Roșa canina") și zmeur ("Robus idaeus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directivă Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau endemice pentru această zonă a Munților Apuseni; astfel: stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"), sisinei ("Pulsatilla patens"), hajmă păsăreasca ("Allium flavum"), coada-vulpii ("Alopecurus pratensis"), floarea paștilor ("Anemone ranunculoides"), pâștița ("Anemone nemorosa"), floare-de-perină ("Anthemis tinctoria"), pelin alb
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
didițel ("Pulsatilla montană"), salată de pădure ("Smyrnium perfoliatum"), buzdugan-de-apă ("Sparganium erectum"), cimbrișor sălbatic (cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus glabrescens"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae), obsiga transilvana ("Bromus erectus ssp. transsilvanicus"), lucerna ("Medicago prostrata"), rogoz ("Carex brevicollis"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexă I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
brevicollis"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexă I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), râs ("Lynx lynx"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), vidra de
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
care s-au adunat dinți "Seorsumuscardinus alpinus"); Karydia, Grecia ("S. alpinus"); și Tägernaustrasse, Elveția (5 dinți; "S." cf. "alpinus"). La Affalterbach, Germania, au fost găsiți 10 dinti de "S. bolligeri ". În toate aceste localități, este parte a unui divers alunarilor faună. Pentru că distribuțiile celor două specii cunoscute sunt temporar distincte, Prieto a sugerat că genul poate fi util pentru biostratigrafie (utilizarea de fosile pentru a determina vârsta depozitelor). "Seorsumuscardinus" a avut loc în același timp cu mai vechi cunoscutul "Muscardinus"
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi renumiți, între alții cu Antonio Baldacci (1867-1950), Giacomo Bresadola sau cu zoologul Alessandro Pericle Conte Ninni (1837-1892), împreună cu care a publicat ziarul "Commentario della Fauna, Flora e Gea del Veneto e del Trentino" deja în 1867. Saccardo a fost membru în 23 de societăți științifice italiene și străine. În 1916 a devenit membru de onoare al Societății Britanice de Micologice. Aici sunt enumerate numai plante
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
bureți. Această operă a fost completată, în 1791, de " Fugorsarum plantarum tabulae". A mai scris alte două cărți celebre în domeniul botanicii: revizuirea lucrării lui John Stackhouse (1742-1819) despre genurile de plante descrise de Teofrast (1816) și despre „Floră și fauna” a lui Virgiliu (1824). După ce a devenit medic regal la castelul din Fontainebleau, a mai publicat în 1805 un mic tratat referitor la mușcătură [[Șerpi veninoși|Viperei aspis] de acolo și, în 1815, o revizuire a istoriei medicinei în 5
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
dezvoltat în interiorul și în afara Internetului. Gor este descrisă ca fiind o planetă locuibilă din Sistemul Solar care împarte aceeași orbită ca și Pământul, dar este liniar opusă față de Pământ și, prin urmare, întotdeauna este ascunsă observatorului terestru de către Soare. Flora, fauna și obiceiurile de pe Gor sunt prezentate detaliat ca fiind foarte complicate. John Norman, pseudonimul Dr. John Lange, un profesor de filozofie și un savant în etnografie, populează planeta sa cu popoare asemănătoare romanilor, grecilor, nativilor americani, vikingilor și cu alte
Gor () [Corola-website/Science/337379_a_338708]