10,435 matches
-
existau de drumuri la nivel național, între care de autostrăzi, în proprietatea statului dar administrate privat de către . În 2005, prin rețeaua națională de drumuri au circulat de automobile (590 de vehicule la mia de locuitori) și vehicule de marfă. Rețeaua feroviară națională, deținută de stat și operată de , totaliza în 2013 de cale ferată, dintre care electrificați. Rețeaua de navigație fluvială cuprindea în 2002 de canale și râuri navigabile. În 2004, funcționau circa 30 de aeroporturi principale (inclusiv cele două huburi
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
publice cu scopul reducerii accidentelor rutiere mortale, ale căror principale cauze sunt identificate ca fiind, în principal, viteza și consumul de alcool, și încearcă să reducă dependența francezilor de automobile, în beneficiul altor mijloace de transport mai puțin poluante. Rețeaua feroviară franceză datează și ea, în mare parte, de la mijlocul și de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ajungând să numere, în 2009, de linii, dintre care mai mult de jumătate sunt electrificate. Cea mai mare parte din trafic este derulată de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
este în creștere, mulțumită, pe de o parte, preluării de către regiuni a gestionării traficului regional și local, dar mai ales apariției rețelei continue a parcurse de TGV. Pe de altă parte, principalele orașe ale țării sunt dotate cu o rețea feroviară urbană, de tip metrou, tramvai sau expres regional (RER); Metroul din Paris, înființat în 1900, formează una dintre cele mai dense rețele din lume. În ceea ce privește transportul aerian, acesta este deosebit de centralizat: cele două aeroporturi pariziene — și — au deservit în 2008
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc. Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București. Gară feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul principal l-a constituit linia București - Iași - Chișinău (Kiev, Moscova). În 1927 s-a realizat prima ruta aeriană pe distanță Chișinău-București. (Această rută a fost repetată în mod simbolic
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
este singura stație feroviară din Botoșani. A fost proiectată în 1867, odată cu linia de cale ferată și a fost inaugurată în anul 1872, odată cu tronsonul de cale ferată Botoșani-Verești. Proiectul de arhitectură a fost realizat de concernul austriac Victor von Offenheim iar proiectul tehnic
Gara Botoșani () [Corola-website/Science/317635_a_318964]
-
ale CFR Călători erau: După data de 11 decembrie 2011, odată cu schimbarea mersului trenurilor și revenirea la organizarea pe 8 regionale de călători, rangurile trenurilor au devenit doar 3, modificare efectuată în urma acordurilor și armonizării cu practica mai multor companii feroviare europene. Din 2015 mai există doar trenuri Regio și InterRegio, trenurile IC fiind retrogradate la statutul de IR datorită imposibilității companiei de a asigura viteza minimă de 60 km/h. Trenurile regionale sunt cele mai folosite trenuri oferite de CFR
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
trenuri destinate acestui serviciu circulă în regim cadențat, la interval de o oră, în graficul orar 05.15-23.23. Transferul pasagerilor de la Punctul de Oprire Aeroport până la terminalele Aeroportului Internațional Henri Coandă se realizează cu autocare operate tot de compania feroviară, care circulă în corelație trenurile. Trenurile circulă cu rang de tren Regio pe ruta București-Nord-Balotești, dar până la Punct de Oprire Aeroport circulă fără oprire și sunt formate din automotoare Siemens Desiro („Săgeata Albastră”). Trenurile InterRegio sunt folosite pentru distanțe lungi
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
conform rapoartelor CFR din 2004, este: EuroCity (EC) și EuroNight (EN) au fost trenuri internaționale operate de obicei de CFR în parteneriat cu companii feroviare din alte țări, în funcție de originea și destinația rutei. Aceste trenuri făceau parte din rețeaua paneuropeană feroviară. Nu toate trenurile internaționale care vin în România erau EC sau EN (majoritatea sunt clasificate ca trenuri InterRegio pe teritoriul României). La data de 10 decembrie 2006, CFR Călători a introdus serviciul business. Rutele pe care circulă vagoanele Business sunt
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
au rupt arborii aflați în cale. Apele care au sosit în valea râului Whangaehu de la o înălțime de peste 2.500 de m, au inundat valea în care se afla satul Tangiwai. Autoritățile locale au oprit în prealabil circulația rutieră și feroviară. Monumentul morților de la erupția anului 1953 a fost avariată, în schimb la erupția actuală n-a fost semnalat nici un accident mortal.
Ruapehu () [Corola-website/Science/318021_a_319350]
-
a grupului, inclusiv Astra Vagoane Arad, pentru a-și concentra activitățile în America de Nord. Cumpărătorul este International Railway Systems, cu sediul central la Luxemburg, care este cel mai mare producător de vagoane din Europa și un producător de top în industria feroviară a vagoanelor pe boghiu și forjă. Grupul IRS este deținut de omul de afaceri Cristian Burci. Tranzacția dintre Trinity și IRS a inclus opt companii, din care trei firme românești, dintre care cea mai mare era Astra Vagoane Arad, o
Astra Vagoane Arad () [Corola-website/Science/318370_a_319699]
-
este formată din 7 locomotive construite la Wiener Lokomotivfabriks AG, Floridsdorf pentru linia Caransebeș-Subcetate (cunoscute sub numele generic "seria 40D"), din locomotivele primite de CFR că despăgubire în urmă primului război mondial, cât și din locomotivele comandate noi de administrația feroviară românească. Astfel, în seria CFR existau locomotive construite între 1913 și 1921, dar care anterior anului 1919 au făcut parte din patrimoniul altor administrații feroviare europene. Față de seriile comandate de CFR, aceasta avea câteva particularități: forță de tracțiune mai mică
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
că despăgubire în urmă primului război mondial, cât și din locomotivele comandate noi de administrația feroviară românească. Astfel, în seria CFR existau locomotive construite între 1913 și 1921, dar care anterior anului 1919 au făcut parte din patrimoniul altor administrații feroviare europene. Față de seriile comandate de CFR, aceasta avea câteva particularități: forță de tracțiune mai mică, de 17300 tf, dar o viteză sporită la 55 km/h. Masă pe osie în stare de serviciu era de 17,1 ț putând să
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
este principala stație feroviară care deservește orașul Buzău, fiind administrată de Regionala de Căi Ferate Galați. Deschisă în 1873, la un an după darea în folosință a căii ferate București-Galați, ea se află la kilometrul 128 pe Magistrala CFR 500 și reprezintă nodul feroviar
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o companie feroviară privată - construcția și exploatarea acestei căi ferate și a altora pe o perioadă de 90 ani. Construcția traseului a început din localitatea Püspökladány de pe linia Szolnok-Debrecen. Pe acest traseu au fost realizate 14 poduri. La 22 aprilie 1858 traseul a
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
funcțiune. La început, calea ferată a fost exploatată de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin Tratatul de la Trianon, partea de est a traseului a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară română de stat CFR
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin Tratatul de la Trianon, partea de est a traseului a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară română de stat CFR. Gările din Biharkeresztes și Episcopia Bihor (astăzi cartier al orașului Oradea) au ajuns stații de frontieră. Între anii 1940 și 1944, ca urmare a Dictatului de la Viena, întregul traseu s-a aflat din nou pe teritoriul
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
din partea guvernului ungar. Prima linie proiectată a fost calea ferată de la Oradea la Cluj care a fost pusă în funcțiune la 7 septembrie 1870. Începând din 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Oradea-Cluj a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost
Calea ferată Oradea–Cluj () [Corola-website/Science/319562_a_320891]
-
compania a fost naționalizată, iar calea ferată Oradea-Cluj a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria. Din cauza faptului că vreo câțiva kilometri de cale ferată se aflau la sud de linia de demarcație, granița a fost astfel trasată
Calea ferată Oradea–Cluj () [Corola-website/Science/319562_a_320891]
-
Calea ferată a fost pusă în funcțiune la 7 septembrie 1869, ea fiind prima cale ferată de pe teritoriul de atunci al României. Traseul începea din București de la Gara "Filaret", care este cea mai veche gară din capitala României. Această legătură feroviară avea o importanță, în principal, pentru transporturile de marfă, deoarece permitea transportul de produse agricole din interiorul țării către Dunăre și mai departe spre Marea Neagră. Pe de altă parte, ea a servit la aprovizionarea capitalei românești cu produse finite importate
Calea ferată București–Giurgiu Nord–Giurgiu () [Corola-website/Science/319573_a_320902]
-
bulgar au plănuit din nou să construiască un pod peste Dunăre, între Giurgiu și Ruse. Cu ajutor sovietic lucrările de construcție au început în 1952 și au fost finalizate la 20 iunie 1954. De atunci, a devenit posibilă o legătură feroviară între România și Bulgaria, pe Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse. În anul 1960 Gara "Filaret" a fost închisă și transformată în autogară. Trenurile personale spre Giurgiu au început să plece din Gara din suburbia "Progresu", iar trenurile accelerate din Gara de Nord. nu este
Calea ferată București–Giurgiu Nord–Giurgiu () [Corola-website/Science/319573_a_320902]
-
personale spre Giurgiu au început să plece din Gara din suburbia "Progresu", iar trenurile accelerate din Gara de Nord. nu este electrificată. Din cauza inundațiilor, în data de 13 august 2005, s-a prăbușit podul peste râul Argeș de la Grădiștea; de atunci legătura feroviară este întreruptă. Acum este folosit doar tronsonul de la Grădiștea la Giurgiu, trenurile rapide între București și Ruse (din Bulgaria), care trec prin "Giurgiu Nord", sunt redirecționate prin Videle. Construcția unui pod nou încă nu a început din cauza problemelor financiare..Din
Calea ferată București–Giurgiu Nord–Giurgiu () [Corola-website/Science/319573_a_320902]
-
căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o companie feroviară privată - construcția și exploatarea acestei căi ferate și a altora pe o perioadă de 90 ani. Calea ferată se conecta în satul Szajol, aflat la câțiva kilometri est de Szolnok, la calea ferată Szolnok-Debrecen, deja-existentă. În procesul de construcție, s-
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
la 25 octombrie 1858 și exploatat la început de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin Tratatul de la Trianon, partea de est a traseului a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară română de stat CFR
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin Tratatul de la Trianon, partea de est a traseului a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară română de stat CFR. Gările din Lőkösháza și Curtici au ajuns stații de frontieră. este electrificată și cu linie dublă de la Szolnok până la Békéscsaba și de la Curtici până la Arad. Între Békéscsaba și Curtici, este cu linie simplă. Ea este încă
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
capătul nordic al acestei linii), iar în 1965-1966 a devenit prima cale ferată electrificată din România. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea Transilvania făcea parte din Regatul Ungariei. Între Ungaria și România nu a existat nici o legătură feroviară până în 1879. În anii 1870 rețeaua feroviară din Austro-Ungaria, inclusiv cea transilvăneană, era foarte dezvoltată datorită moștenirii vechiului Imperiu Austriac. Orașul Brașov reprezenta extremitatea sud-estică a acestei rețele, fiind legat de Oradea printr-o cale ferată terminată în 1873. Între
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]