11,345 matches
-
cum este a noastră, care după Uniunea Sovietică este cea mai avantajată de bogățiile solului, subsolului, de climă etc... față de toate celelalte. Avem aproape 10 milioane de hectare de pământ arabil (aproape 1/2 ha de persoană) și răbdăm de foame. Stăm la cozi interminabile și fără speranță, sculați de la 4 dimineața pentru carne, lapte, brânză de vaci (că de oaie nu mai mâncăm de câțiva ani, dar o mănâncă în schimb străinii), pentru smântână, ulei, mălai, zahăr, făină de grâu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de Est și al unor secretari de partid comuniști din unele țări capitaliste nu ajunge și nu va putea convinge popoarele să dea cursul istoriei înapoi. Cum să creadă poporul român, de exemplu, că e bun socialismul, când moare de foame și are un nivel de trai din cele mai înapoiate din lume? Produsele, toate produsele pe care le fabrică societatea noastră, sunt de foarte proastă calitate, urâte, înapoiate și foarte puțin diversificate. Aspectul arată dizgrațios, ambalajele, etichetele, prezentarea generală a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
președinte, dacă nu ar mai fi nici amărâții noștri de țărani, care vin la piețele agroalimentare cu produsele lor frumoase și proaspete cu miros de grădină, cultivate în peticuțul lor de lot de lângă casă? Cred că chiar am muri de foame. De la ei avem și primele trufandale, și nu de la CAP-uri sau IAS-uri, care, făcând parte din protipendada agriculturii, nu și bat ei capul cu astfel de treburi. Tov. președinte Ceaușescu, aș mai avea multe, foarte multe să vă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Consecințele sociale din interiorul României vor fi foarte mari. În primul rând, un număr important de fabrici ce lucrează pentru export își vor micșora producția sau vor fi închise. Drept urmare, va apărea o masă de șomeri, de fapt muritori de foame, pe lângă cei existenți, pe care statul comunist va trebui să-i accepte, granițele sale fiind închise. Aici trebuie precizat că potențialii emigranți din România se lovesc și așa de o serie de piedici importante din partea statelor unde doresc să se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lupta ce au dus-o și o duc pentru respectarea drepturilor omului în România, au fost aruncați în pușcărie, iar după eliberarea lor nu li s-a mai permis încadrarea în profesiune, fiind obligați, forțați, pentru a nu muri de foame, să presteze munci necalificate. Putem cita aici cazul celor trei persoane cu studii superioare din grupul celor 12 persoane judecate și condamnate la 3 ani închisoare pentru îndrăzneala de a fi deschis, în fața opiniei publice mondiale, problema nerespectării, de către autoritățile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acei nefericiți de activiști, al căror rol este doar cel de a-l aplauda spontan pe Ceaușescu la sosire și, la fel de entuziaști, la plecare. O umilință de masă, nu altceva! S-au înregistrat numeroase accidente: copii care au leșinat de foame și sete, de oboseala acumulată. Nu li s-a permis să-și aducă nimic de mâncare și nici de băut, pentru că veceurile stadionului sunt insuficiente și se mai află și sub tribune. Așa că... atenție! Se spune că s-au înregistrat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noi și scoateți masca acestui caraghios ridicol care chiar crede că vorbește în numele unei națiuni întregi. Lăsați la o parte și pentru alte vremuri mai bune diplomația, obiectivitatea, vorbitul în vârful buzelor și înțelegeți că, în vreme ce copiii ne mor de foame, ni se cere să ne înmulțim, în timp ce vlăstarele celor doi le râd în nas și le ignoră înțelepciunea, că în vreme ce el își permite să stea la masă cu cei mai puternici ai lumii, noi mâncăm pâine neagră și veche, că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu vorbiți de racolarea tineretului de către Securitate, de ce nu puneți în gardă? Au fugit atâția securiști, de ce nu luați informații de la ei ca să-i ajutați pe tineri să se ferească, să se apere? Știți că se moare de frică, de foame, de frig iarna, că oamenii rezistă cum pot, bâjbâind în întuneric la propriu și la figurat? Știți că suntem amenințați cu darea afară din slujbe cel puțin de două ori pe an? E bine să le arăți șoarecilor pisica, nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
râs. înainte, românii se ascundeau de năvălirile barbare în munți, dar acum? Unde? E ușor de spus răsculați vă, când ești pus în lanțuri de galeră. Dinastia Ceaușescu prosperă în timp ce stresul ne ucide pe toți. La propriu. Se moare de foame, dar se moare și de frică. Se face infarct, congestie cerebrală, se moare de cancer pe capete. Femeile mor avortând pentru că nu vor sau nu pot crește copii pentru a-i spori populația unui paranoic. Oricât ați fi de aproape
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la ridicarea unor grandioase construcții nerentabile? Pe noi, care stăm la nesfârșite cozi, pentru un kg de carne, un pui, un kg de făină sau mălai și suntem fericiți când apucăm? Ca pensionar, nu am ajuns încă să mor de foame, că tot mai putem face o mâncărică de cartofi, cu pâine veche și două gogoși. Mămăliga cu brânză a ajuns o raritate. Iarna trecută am tremurat cu toții de frig, și acasă, și la serviciu, sunt spitale cu doi-trei bolnavi pentru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
evitându-se situații penibile ca cele actuale: supraaglomerarea camerelor cu 3-20 de pacienți, fiecare suferind de altă manifestare a senectuții, amestecarea sexelor pe același palier cu toalete comune, acordarea unor rații alimentare corespunzătoare, deoarece pacienții azilelor de astăzi suferă de foame cronică. De asemenea, pentru persoanele în vârstă, invalide, care nu au loc în azile sau care se mai pot îngriji singure, în perimetrul locuinței, dar nu se pot deplasa la cumpărături, policlinici etc. să se creeze o cartotecă pe sectoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în mijlocul țării, regiunea Brașov, Sfântu Gheorghe, Târgu-Mureș, zonă climaterică, rezolvând astfel problema cea mai spinoasă a țării problema minorităților. Ați băgat țara în datorii de peste 10 miliarde de dolari, pretinzând că ați industrializat-o, când în realitate țara suferă de foame și frig. Este dureros ca într-o țară ca a noastră, unde se găseau de toate, să nu se găsească aproape nimic astăzi. Unde sunt pâinea, carnea, laptele, untul, brânza și alte alimente care se găseau pe toate drumurile? Stau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai suntem pe timpul lui Stalin. Astăzi, opinia publică mondială a început să-și spună deschis, răspicat și ferm părerea și să tragă la răspundere pe cei ce încalcă drepturile omului. Dacă vor pierde pozițiile și avantajele, nu vor muri de foame, ci vor duce aceeași viață ca cea mai mare parte a populației, dar vor avea conștiința împăcată că și-au făcut datoria. Ce ați spune, domnule Ceaușescu, dacă unii, să nu zicem toți dintre membrii de partid, vor ridica obiecțiuni
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
public hotărârea noastră de a face totul și de acum încolo pentru a reuși să plecăm din țară, aceasta fiind singura soluție viabilă pentru noi și fiind hotărâți ca la nevoie să apelăm chiar la soluția extremă oferită de greva foamei în vederea obținerii fie a vizelor de stabilire în Canada, fie eliberarea necondiționată a vizelor franceze, de unde ulterior am putea emigra în Canada, fie pentru a face ca autoritățile române să ne recunoască viza eliberată de Tunisia și să ne elibereze
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se afla depus pe o scândură, slujind drept brancardă, cu privirea țintă spre scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu izbutește totuși să stranguleze „bestia străină și furioasă, speranța, care cadența, În ciuda a toate, că mai există o șansă de supraviețuire”. Dintr-o dată, gălăgie, haos, confuzia numelor și numerelor strigate la apel, Îmbrânceli, strigăte. Tânărul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
referă naratorul este definit, În cele din urmă, drept libertate. În acest esențial și profund principiu al „adevăratei supraviețuiri” găsește din nou conecția cu scrisul său. „Profesorul nu făcuse ceea ce trebuia să facă, În alte cuvinte, ceea ce Îi dicta, logic, foamea, instinctul supraviețuirii, demența și regulile dominante ale pactului sângeros dintre foame, instinctul supraviețuirii și demență.” În acea Întâmplare infernală și izbăvitoare, naratorul găsește nu doar argumentul suprem Împotriva banalelor aserțiuni despre bine și rău, cum apar ele În interpretarea de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acest esențial și profund principiu al „adevăratei supraviețuiri” găsește din nou conecția cu scrisul său. „Profesorul nu făcuse ceea ce trebuia să facă, În alte cuvinte, ceea ce Îi dicta, logic, foamea, instinctul supraviețuirii, demența și regulile dominante ale pactului sângeros dintre foame, instinctul supraviețuirii și demență.” În acea Întâmplare infernală și izbăvitoare, naratorul găsește nu doar argumentul suprem Împotriva banalelor aserțiuni despre bine și rău, cum apar ele În interpretarea de consum, post-factum, a Auschwitzului, ci și temeiul propriei sale „continuități” În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
forțe, le-a adunat, le-a organizat și din indivizi izolați și contingente neistorice, pierdute în inerția istorică a massei anonime, a creat o mișcare națională.... La noi, țară cu unitate etnic-geografico statală realizată și unde criza economică și spectrul foamei nu amenința poporul, de altfel destul de exploatat și nedreptățit, reacțiunea s-a ivit ca un protest împotriva primejdiei comunisto-bolșevice amenințând să invadeze în fiecare clipă... De aceea cei mai de seamă scriitori români din veacul XIX-lea au demascat această
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de paie și o pătură cazonă pe care puteam să dorm. Mâncarea venea tot la trei zile. Dimineața se da o jumătate de gamelă de apă sărată. Altceva nimic. În ziua a treia o bucată de turtoi. Cu toate acestea foame nu-mi era; de trecerea timpului nu aveam cum să-mi dau seama, căci la mine în celulă era numai noapte. Uneori, când dormeam mă vizita câte un șobolan rău mirositor. Îmi trăgeam pătura pe cap căci deși erau fricoși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fi justificat, în nici un caz prin vârsta înaintată. De altfel diagnosticul de deces indică în mare măsură existența unor condiții, de viața mizerabilă, fapt susținut de toți foștii deținuți politici audiați. Aceștia reclamă un tratament de expunere la frig și foame, lipsa condițiilor de igienă și lipsa tratamentului medical pe întreaga perioadă de detenție (mulți dintre martori fiind încarcerați înainte de 1958 - anul venirii la comanda penitenciarului Aiud a col. Crăciun Gh.). Condițiile de viața din penitenciar, astfel cum au fost descrise
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îmi spun pe nume De trei decenii zi și noapte Tot ce-i rău sub mândrul soare Bate la ea...și bat de toate Gherle bat și bat pe rând Ce le dă ispita-n gând Lanțuri grele, frig și foame Sub măreție de tumult Gerul bate sus pe coame Să zdrobească crez și cult Frământări de veac sub valuri Vâlvătăi pe-ntinsul front Să îngroape zări sub maluri Bat să spargă orizont Bat cu artă, bat pervers Să străluce-n univers
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
alt comandant legionar din primul cuib universitar bucureștean. Un om plin de tact, curaj și demnitate, care a avut darul de a menține grupul solidar în jurul Comandantului și al spiritualității legionare, putând chiar să declanșeze o acțiune de grevă a foamei, prin care se cereau informații despre Comandant sau chiar legătura cu el, deoarece exista teama că Hitler ar fi dat ordin să fie suprimat. Fără să se comunice colonelului SS Pister, comandantul lagărului, greva a fost limitată de la început la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am întins și apoi am început să mănânc. Sandvișurile păreau cumpărate de la un restaurant obișnuit și să tot fi fost vreo cinci-șase porții. Am mâncat singur cam două treimi. Când lucrez mai mult la identificarea datelor, mi se face o foame de lup. Am hăpăit șuncă, brânză, castraveți și apoi am băut și cafea caldă. Până mâncam eu trei, bătrânul abia ciugulea unul. Am avut impresia că-i plăceau foarte mult castraveții. Lua câte o felie de pâine, presăra sare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
distruge automat. — Bravo! spuse bătrânul admirativ. Am băgat portofelul în buzunar. Ce-ar fi să mai servești niște sandvișuri înainte de plecare? Eu nu mănânc în timp ce lucrez și ar fi păcat de Dumnezeu să se strice. Pentru că mi se făcuse iar foame, le-am mâncat pe toate. Nu mai rămăsese nici un sandviș cu castraveți, dar cum nu mă omoram după ele, m-am declarat foarte mulțumit de cele cu șuncă și cu brânză. Bătrânul mi-a turnat apoi cafea în ceașcă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu era absolut nimeni, spuse ea în timp ce punea cărțile pe masă. A ridicat apoi capacele de pe oale și cratițe și a adulmecat mâncarea cu vădită plăcere. — Ai făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase. Am pus totul pe masă. Sorbea mâncarea din priviri. Era destulă. Am pregătit whisky cu gheață în pahare mari, am prăjit niște soia, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]