10,651 matches
-
cele mai îndepărtate tonalități, ca și utilizarea modulației prin enarmonie, procedeu important în istoria limbajului muzical. Odată cu aplicarea sistemului egal temperat, termenul enarmonic își schimbă semnificația, renunțând la înțelesul avut în cultura muzicală antică. Bach scrie 48 de Preludii și fugi în toate tonalitățile treptelor din gama cromatică, reprezentând o demonstrație pentru acordarea clavecinului în sistemul temperat. Aceste două volume verifică teoretic acest sistem, dar constituie și un îndrumar pentru pianiști și compozitori. Fugile sunt exemple de tratare liberă a schemelor
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
antică. Bach scrie 48 de Preludii și fugi în toate tonalitățile treptelor din gama cromatică, reprezentând o demonstrație pentru acordarea clavecinului în sistemul temperat. Aceste două volume verifică teoretic acest sistem, dar constituie și un îndrumar pentru pianiști și compozitori. Fugile sunt exemple de tratare liberă a schemelor formale, modele de exprimare artistică a unui bogat conținut de trăiri și, totodată, lucrări lipsite de ornamentația încărcată și greoaie a stilului baroc. Simplitatea severă, dinamismul dezvoltării și măiestria formei sunt notele caracteristice
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
instrument. În domeniul didactic, Bach nu s-a limitat numai la lucrări privitoare la tehnica clavirului, ci el a lăsat și două importante creații pentru tehnica scriiturii polifonice: „Ofranda muzicală”, care cuprinde trei "ricercare" la trei voci, opt canoane, o fugă, un "ricercar" la șase voci, o sonată și un canon infinit, și „Arta fugii” (1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
tehnica clavirului, ci el a lăsat și două importante creații pentru tehnica scriiturii polifonice: „Ofranda muzicală”, care cuprinde trei "ricercare" la trei voci, opt canoane, o fugă, un "ricercar" la șase voci, o sonată și un canon infinit, și „Arta fugii” (1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
și două importante creații pentru tehnica scriiturii polifonice: „Ofranda muzicală”, care cuprinde trei "ricercare" la trei voci, opt canoane, o fugă, un "ricercar" la șase voci, o sonată și un canon infinit, și „Arta fugii” (1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
polifonice: „Ofranda muzicală”, care cuprinde trei "ricercare" la trei voci, opt canoane, o fugă, un "ricercar" la șase voci, o sonată și un canon infinit, și „Arta fugii” (1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică, ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
canon infinit, și „Arta fugii” (1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică, ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică. Comparând fugile din „Arta fugii” cu cele două Clavecine temperate, găsim la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică, ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică. Comparând fugile din „Arta fugii” cu cele două Clavecine temperate, găsim la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică, ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică. Comparând fugile din „Arta fugii” cu cele două Clavecine temperate, găsim la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică, ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică. Comparând fugile din „Arta fugii” cu cele două Clavecine temperate, găsim la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
fugile și canoanele din „Arta fugii” au ca țel demonstrarea tehnică, ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică. Comparând fugile din „Arta fugii” cu cele două Clavecine temperate, găsim la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor contrastează cu temele glumețe ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ele fiind strălucite exerciții de măiestrie polifonică. Comparând fugile din „Arta fugii” cu cele două Clavecine temperate, găsim la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor contrastează cu temele glumețe ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III-a, din Andantele Concertului în Mi major pentru vioară sau din aria „Îndură-te” din Patimile după Matei, dar și arhitectura clasică a Concertului brandenburgic nr. 3 sau a fugii din Uvertura Suitei în si. În cele mai sobre compoziții polifonice, întrezărim și freamătul patetic al improvizatorului, iar în cele libere descifrăm logica sa componistică. Tributar vechii polifonii, el îmbină limbajul muzical al trecutului cu noul stil armonic. Conținutul generalizat
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
politic, subversiv, centrifug și care încearcă în mod constant să arunce în aer valorile culturale ale majorității. Conform lui Dieter Hasselblatt (citat de Stanley Corngold) proza lui Kafka este « inițiofugă, nu finală » în sensul că, aflându-se într-o perpetuă fugă de situația inițială, nu își propune să se încheie cu o concluzie. Într-adevăr, multe din operele kafkiene au rămas fără final sau sunt neterminate. La 16 octombrie 1921, Kafka își deplânge lipsa de angajament literar și conștientizează cu durere
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ce îi încurcă pe otomani. Dezastrul a fost total pentru turci. Cronicarii otomani scriau că "" a fost un teribil măcel și puțin a lipsit ca să nu fie toți tăiați în bucăți și Soliman Pașa cu greu a scăpat cu viață-prin fugă"". Înțelegând că o nouă ofensivă otomană e inevitabilă, Ștefan a început să se pregătească din nou de lupta. Avea nevoie de aliați. Astfel, la 25 ianuarie 1475, a emis o scrisoare care a circulat la toți monarhii creștini din Europa
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1723 și 1740, dar în prezent este citat în principal pentru muzica să instrumentala, în special concertele sale pentru oboi. Muzică să instrumentala a atras atenția în mod deosebit lui Johann Sebastian Bach, care a scris cel puțin două dintre fugile sale pe teme de Albinoni și a folosit în mod constant basul la exercițiile de armonie pentru elevii săi. Mare parte a operei lui Albinoni s-a pierdut în cel de al ÎI lea război mondial, prin distrugerea Bibliotecii de
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
Spartei, în cursul căruia, deși învingător, eroul este rănit la mână și vindecat apoi de către Asclepius. 6. Lupta împotriva driopilor, în care, învins la început, Heracle iese în cele din urmă învingător, îi bate pe driopi și îi pune pe fugă. Motivul izbucnirii conflictului a fost faptul că o dată, pe când trecea prin ținutul lor călătorind împreună cu Deianira și cu fiul său Hyllus, driopii au refuzat să-i dea să mănânce copilului, care era înfometat. De la driopi primeste un ucenic, Hylas, de
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
între cele două armate, în apropierea orașului Edgehill. La conducerea armatei regale, se afla nepotul acestuia Rupert, în timp ce Lord General al Parlamentului, era contele deEssex. Bătălia de la Edgehill nu a avut câștigători. Dacă la început cavaleria regală a pus pe fugă infanteria Parlamentului, după aceea, aceasta a reușit să țină piept atacurilor succesive. După această bătălie neconcludentă, au avut loc o serie de bătălii care au fost câștigate de Carol: la Chargrove Field în 18 iunie 1643, la Lansdowe (5 iulie
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
anii 1927 și 1943, este cea „programatic-gândiristă“. Radu Gyr a încununat programul de la «Gândirea» privitor la revitalizarea speciei, a baladescului, în anul 1943, când a reușit să publice, în ciuda vremurilor vitregitoare ale războiului, un celebru volum de "Balade", structurat pentaciclic: Fuga Lupului, Cântece, Țară, Mânăstiri și Fântâna cu pandur". Potrivit credințelor rămase în sfera Creștinismului Cosmic - specific Dacoromânilor, desigur, din Zalmoxianism -, sufletul eliberat / descătușat din „temnița trupului pământesc“ se îndreaptă („călăuzit“ de făpturile psihopmpe „specializate“ pe formele de relief spiritual ale
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Sora Soarelui / Spuma Laptelui)", pe fața-i nevăzută, putându-se metamorfoza și în Vârcolac (cf. Romulus Vulcănescu, "Mitologie română," București, Editura Academiei Române, 1985, p. 303). În poemul - ce dă titlul primului ciclu din volumul publicat de Radu Gyr în 1943 -, "Fuga lupului", făptura mitică din steagul strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, "Lupul", simbol al sufletului în traiectoria-i teluric-celestă, este surprins de poet în superb-expresioniste tonalități baladești: "Mușcând paznicul, din cușca lui, spre munte, / lupul ca o flacără
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
mai afla case cu localnici români, acelea vor fi arse și prefăcute în cenușă conform vechiului obicei practicat pe vremuri. În fața proporției de masă a bejeniei, autoritățile sunt silite să ia măsuri de întărire a pazei hotarelor spre a împiedica fuga țăranilor. Împăratul Iosif al II-lea a încercat să desființeze Unio Trium Nationum la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, în efortul său de modernizare a imperiului și de înlăturare a organizării medievale. Deși acțiunile sale nu au avut efectul scontat
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste. Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală Flăcăii
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
programul s-a mai mărit cu o oră. Decembrie 1989 a fost un punct important în istoria neagră a TVR. Evenimentele au fost transmise în direct. Demonstranții au ocupat clădirea TVR la miezul zilei de 22 decembrie și au anunțat fuga lui Ceaușescu. TVR și-a schimbat imediat numele în „Televiziunea Română Liberă” (TVRL). Instituția a căzut însă în mâna unor „manipulatori profesioniști” care, în mod deliberat, au creat panică, difuzând informații false, ce au dus la moartea a sute de persoane
Societatea Română de Televiziune () [Corola-website/Science/298194_a_299523]
-
locuia la Târgoviște 6 până la 7 luni pe an, aducând astfel pagube Bucureștilor (4) și pentru că cumpărase multe moșii, pregătind pe una construirea unui mare palat (5). Era de asemenea acuzat pentru sumele depuse la Viena și Veneția (6), că fuga lui Toma Cantacuzino din 1711 ar fi fost cu acordul său (7), că își cumpărase din Viena instrumente muzicale pe care nici sultanul nu le poseda (8) și că a bătut în Transilvania monede de aur (9). După execuție, capetele
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
aval de Defileul Vadu Crișului, din albia Crișului Repede se desprinde spre stânga o derivație de 9 km, care deservește hidrocentrala de la Aștileu, cu o putere instalată de 2000 KV. Fostul pârâu al Aștileului a fost transformat în canal de fugă al Hidrocentralei. În acest canal pătrund și apele Peșterii “Igrita”, aflat în vestul comunei Aștileu. În aval de Vadu Crișului, râul primește pe cel mai mare afluent al său de dreapta, Borodul (17 km). Între Aleșd și Oradea primește o
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]