10,713 matches
-
de vîrstă arheană și proterozoică. În decursul evoluției lor geologice îndelungate, aceste roci au suferit în repetate rînduri faze de cutare, ultrametamorfism și granitizare. Pe fundamentul cristalin este depozitat învelișul sedimentar constituit dintr-un complex de strate de roci cu grosimea de pînă la 3.000 m. Straturile de roci sînt așezate aproape orizontal cu o mică înclinare în direcție sud-vestică. În secțiunea geologică se deosebesc următoarele complexe stratigrafice: Mai puțin răspîndite și mai slab dezvoltate sunt rocile de vîrstă cambriană
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Nisporeni și partea de sud a bazinului rîului Prut. Este o structură tînără, suprapusă aproape ‘în cruciș’ pe structurile tectonice mai vechi - placa Moldovenească. A luat naștere pe fundamentul precambrian -hercinic în decursul epocii miocene medii și a celei pliocene. Grosimea maximă a stratelor de roci pe teritoriul raionului este de 800 m. Depresiunea este orinetată submeridional, iar structurile de grad superior care o completează sunt dispuse perpendicular pe partea ei axială. Zona depresiunii subcarpatice situată de-a lungul rîului Prut
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
serii ( de jos în sus) voliniana moghilov-podoliană și avdarmină. Din aceste 3 serii doar seria moghilov-podolină este prezentă în structura geologică a raionului Nisporeni fiind alcătuite din sedimente marine (gresii, aleurolite, argilite) cu intercalări de roci vulcanogene (bentonite, tufuri, tufite). Grosimea stratelor de roci variază între 125 și 425 metri. În rocile din această serie au fost evidențiate împresiuni de organisme nevertebrate (meduzoide și urme ale activității vitale ale acestora) precum și microresturi floristice (acritarci). La începutul paleozoicului în perioada cambriană întreg
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
a lungul rîului Prut era acoperită de apele mării kambriene timpurii. Aici s-au depus nisipuri și mîluri care au alcătuit ulterior un pachet de roci terigene constituit din gresii aleurolite și argile de culoare cenușie închisă și cenușie verzuie. Grosimea acestui pachet de roci atinge 270 m. În perioadele ordoviceane și siluriane acest teritoriu suferă mișcări de coborîre in continuare, fiind acoperit de apele marine clima predominantă caldă aridă. În aceste perioade s-au acumulat depozitele ordovicene și siluriene reprezentate
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
foraminifere mai ales de numuliți. Depunerile neogene sînt dezvoltate pe întreg teritoriul raionului, ele ies la suprafața pe povîrnișurile abrupte ale văilor și ravenelor. Sînt alcătuite din roci sedimentare de origine marină și continentală aparținînd seriei mocine si celei pliocene. Grosimea lor nu depășește 750 m. Vîrsta absolută a acestor depuneri este apreciată de la 16 pînă la 1,5 mln ani. Anume în depozitele neogene are loc dezvoltarea rețelei hidrografice și a reliefului contemporan. La începutul neogenului în epoca miocenului inferior
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Tot în această perioadă a început formarea rețelei hidrografice-văile rîurilor Prut, Nistru, Răut și Cogîlnic - ultimul formîndu-se chiar pe teritoriul raionului. Odată cu formarea văilor a început și formarea teraselor care s-au format din depunerile de nisip și prundiș cu grosimea de 3-8 m. Acestea sunt acoperite de lemuri leosoidecu intercalări de soluri fosile castanii. Mai tîrziu pe terasele pleistocenului mediu au fost descoprite stațiuni paleolitice ale omului primitiv în care au fost găsite unelte ale culturii așel tîrzii și ale
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
folosesc pentru producerea cărămizii și a țiglei. Zăcăminte de calcar pentru construcție se găsesc de obicei la adîncimi mici în zona de subdezvoltare a rocilor calcaroase de vîrstă miocenă. Calcarele care pot fi folosite pentru construcție formează straturi cu o grosime de 2-18 m. Se caracterizează printr-o parazitate înaltă de 30-40 %, compoziției chimică stabilă (82-95 % de CaCo3) culoarea albă sau cenușie deschisă, conductibilitate termică și acustică mică, se prelucrează ușor. În raion cele mai mari cariere de calcare sînt la
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
spre partea inferioară a versanților. La început între aceste trepte se întîșnesc chiar denivelări cu aspect de cornișe cu spălări și procese de eroziune torențială.Pe măsură ce se depărtează de obîrșie ele devin mai estompate iar fragmentarea suprafeței lor se accentuiază. Grosimea deluviului aici atinge 40m. De regulă ele sunt plasate pe versanții flancurilor mai ridicate și înclinate ale blocurilor tectonice și sunt compuse din blocurile rocilor sarmașianului mediu la cel superior e cel mai des afectat de alunecări de deplasare. Mecanismul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
superficial cît și subteran. Prin fragmentarea valurilor de alunecare se transformă în aliniamente de forme mai mult sau mai puțin monticulare deosebite de formele eroziunii torențiale. Deluviul de alunecare alcătuit dintr-un amestec de argile , nisipuri , prundișuri etc. Cu o grosime ce depășește uneori 15-20m, în cele mai dese cazuri prezintă o suprafață cu fragmene de trepte mici, monicule cu altitudine variabilă (0,5-10m) și mici depresiuni umede, transformate pe alocuri în bălți și mlaștini. Din loc în loc corpul alunecărilor date
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
unde apar straturi acvifere lenticulare sau focare mai puternice de umiditate. Evoluția lor începede la nivelul acestor puncte cu umiditate sporită manifestîndu-se prin apariția unei cornișe semicirculare și a unui deluviu redus lenticular cu fragmentare slabă. Înălțimea cornișei ca și grosimea deluviului de alunecare este redusă de obicei pînă la 5m. O răspîndire deosebită o au alunecările de tipul dat în hîrtoapeledin codrii Apuseni amplasate pe pantele de stînga ale văilor rîurilor și în Codrii Centrali, situate pe pantele drepte ale
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
în prima decadă a lunii ianuarie. Prima zăpadă cade la sf. lui octombrie, în decembrie stratul de zăpadă devine stabil. În partea centrală a țării, inclusiv raionul Nisporeni zăpada se menține 60 zile. În locurile adăpostite media celor mai mari grosimi (decade) ale stratului de zăpadă este egală 10-25 cm, în locurile deschise cu 10-20 cm, în unele ierni straturile de zăpadă depășește 50 cm în această regiune.Densitatea medie a stratului de zăpadă variază între 0,18-0,25 G/cm
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
schimbă nu numai după anotimpuri ci și în diferiți ani în functie de cantitatea de precipitații atmosferice. Rîul îngheață de obicei în a doua jumătate a lunii decembrie, mai rar în ianuarie pentru o perioadă scurtă de 1-2,5 luni. Grosimea medie a gheții este de 15-25 cm. În unele ierni cînd temperaturile scăzute se mențin o perioadă mai mare stratul de gheață poate să ajungă la 50 cm. În iernile cînd se stabilește o temperatură pozitivă timp de 1-2 și
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
coborîrea temperaturii pînă la +10 grade are loc la sfîrșitul lunii octombrie. Formațiile de gheață apar la sfîrșitul lui noiembrie începutul lui decembrie. La sfîrșitul lui decembrie iazurile îngheață. Durata perioadei de îngheț oscilează de la 80 pînă la 90 zile, grosimea gheții fiind de 15-50 cm. Regimul hidrologic al iazurilor mici depinde de sursele de alimentare, de schimbul de apă și de factorii antropogeni. În bazinele de apă din raion se acumulează ape ce conțin hidrocarbonați, precum și ape cu hidrocarbonați și
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
se folosește nemijlocit populația. În raionul Nisporeni solurile constituie principala bogăție naturală. Circa 80% din teritoriul raionului este acoperit cu cernoziomuri. Deși este destul de răspîndită eroziunea și pe alocuri salinizarea, predomină totuși solurile fertile. Stratul de sol din raion are grosimea de 1m pe o suprafață de un hectar, conține în medie 240 tone de humus 15 tone azot, 19 tone fosfor, 204 tone de potasiu, precum și o cantitate importantă de microelemente, cupru, zinc, mangan, molibden ect. Clasificarea solurilor din raionul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
vechi soluri care s-au format sub pădurile de stejar si fag. Au profilul slab diferențiat, culoarea brună-deschisă, uneori roșcată datorită prezenței limonitului, textura ușoară, structura glomerulară, afînată, reacția acidă (pH=5,5-5,8): conținutul de humus din stratul cu grosimea de 1 metru constituie circa 240 tone (hectar, nu conțin carbonați umiditatea suficientă). Sînt folosite pentru cultivarea unor specii de plante pomicole și a soiurilor de tutun aromat. 2.Solurile cenușii de pădure. - Aparțin fociesului cald și celui temperat. Formează
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
regim hidric periodic percolativ. Se evidențiază 3 subtipuri: cenușii deschise, cenușii, cenușii închise. Majoritatea solurilor de primul subtip au o textură ușoară, cele de subtipurile al doilea și al treilea-de obicei, luto-argiloase. Profilul lor este bine diferențiat în orizonturi genetice. Grosimea acestor soluri variază între 40 și 85 cm, carbonații apar de obicei la 120-160 cm adîncime. Structura este glomerulară-nuciformă. Au un grad de polarizare moderat care scade de la solurile cenușii deschise spre cele cenușii închise. La fel se schimbă activitatea
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de 160-270m. Ele s-au format în stepele de fîneață cu un bogat covor de diverse ierburi ceea ce a contribuit la acumularea unei cantități mari de humus în stratul acumulativ de 4-6%. Rezervele de humus în stratul de sol cu grosimea de 1m sînt de 36410 hectare. Ele au o grosime de peste 1m, culoarea aproape neagră. Structura granulară compoziția mecanică predominant argiloasă și ușor argiloasă au cele mai bune proprietăți fizice și conțin o cantitate moderată de azot și fosfor carbonații
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
cu un bogat covor de diverse ierburi ceea ce a contribuit la acumularea unei cantități mari de humus în stratul acumulativ de 4-6%. Rezervele de humus în stratul de sol cu grosimea de 1m sînt de 36410 hectare. Ele au o grosime de peste 1m, culoarea aproape neagră. Structura granulară compoziția mecanică predominant argiloasă și ușor argiloasă au cele mai bune proprietăți fizice și conțin o cantitate moderată de azot și fosfor carbonații apar la adîncimile de 70-100 cm. Sînt mai umede decît
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de asemenea, reducerea răspunsului hiperemic produs de traumatisme sau caldură, la pacienții cu diabet, modificare corelată de asemenea pozitiv cu durata diabetului și cu prezența altor complicații cronice. Au fost constatate de asemenea, corelații pozitive intre deprimarea hiperemiei reactive si grosimea membranei bazale, fapt care argumentează in plus ipoteza hemodinamică a patogeniei microangiopatiei. In diabetul zaharat tip 2 s-a constatat insă că dacă presiunile capilare in patul unghial sunt normale, deprimarea hiperemiei maximale este evidenta și prezenta incă de la debutul
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
un instrument simplu pentru evaluarea cantitativă a sensibilități. Producătorii (Wyeth-Ayerst International Inc.) au denumit acest instrument și "Discriminator Circumferențial Tactil" (Tactile Circumferential Discriminator). Instrumentul (foto 6) constă dintrun disc de aluminiu cu un diametru de 6,25 cm și o grosime de 1,9 mm. pe acest disc sunt fixați radiar 8 cilindri numerotați de la 0 la 7. Fiecare cilindru are o lungime de 1,7 cm, iar diametrul lor crește progresiv de la 12,5 mm la 40 mm. Principiul metodei
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
necesare mai multe studii referitoare la performanța, accesibilitatea și raportul cost/eficiență ale acestei metode. Presiunea transcutană a oxigenului este un parametru precis al perfuziei tisulare, dar factorii generali (funcția respiratorie și cardiacă și nivelul hemoglobinei) și factorii locali ( edeme, grosimea tegumentului) pot să influențeze valorile măsurate. Valorile obținute sunt direct influențate de fluxul sanguin cutanat, de activitatea metabolică, de disocierea hemoglobinei și de difuzia oxigenului prin țesuturi (86). Pentru a exclude contribuția factorilor generali (vezi mai sus), este utilă o
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
16, 17, 18). În 2003, cu ocazia celui de al IV-lea Simpozion Internațional „Piciorul Diabetic”, a fost lansată propunerea de clasificare a ulcerațiilor pentru scopuri de cercetare (108). Conform acestui document ulcerația este definită ca „ o leziune în toată grosimea tegumentului, care pătrunde până la nivelul dermului, situată sub nivelul gleznei la un pacient cu diabet”. Din acest punct de vedere această clasificare include și necroza cutanată și gangrena însă nu include veziculele și micozele cutanate. Gangrena este definită ca o
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
sistolica la nivelul halucelui < 30 mm Hg) (foto 19). Suprafața/mărimea se va măsura în cm după debridare și vai calculată fie prin înmulțirea diametrului mare cu cel mic fie prin planimetrie. Profunzimea - Gradul 1 - ulcerație superficială (dar în toată grosimea tegumentului) care nu pătrunde în strucuri mai profunde decât dermul). - Gradul 2 - ulcerație profundă (care pătrunde în țesutul subcutanat, interesând fascia, mușchi sau tendoane). Dacă o ulcerație superficială este însoțită de semne de infecție a țesutului subcutanat va fi cosiderată
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
de mare, nucleul său trebuie să fie mare și bogat în fier. Geologii estimează că nucleul planetei Mercur ocupă aproximativ 42 % din volumul său (nucleul Pământului ocupă aproximativ 17 % din volumul său). Deasupra nucleului este mantaua care are 600 km grosime. Se crede că în trecutul planetei Mercur, un impact catastrofal a avut loc, fiind lovită de un corp cu diametrul de câteva sute de kilometri care a catapultat o mare parte din mantaua originală, rezultând o manta relativ subțire în comparație cu
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
a catapultat o mare parte din mantaua originală, rezultând o manta relativ subțire în comparație cu nucleul ei mare, dar există și teorii alternative care sunt discutate mai jos. Se crede că planeta Mercur are o crustă în jur de 100-200 km grosime. O trăsătură distinctivă a planetei Mercur este că are foarte multe rifturi, unele extinzându-se pe sute de kilometri. Se crede că acestea s-au format în timp ce nucleul și mantaua planetei s-au răcit și s-au contractat după ce crusta
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]