10,496 matches
-
Alterarea răspunsului de contrareglare la pacienții cu diabet zaharat În general, pacientul diabetic este protejat împotriva apariției unor hipoglicemii severe de mecanismele endogene descrise anterior, dar mai ales de percepția simptomelor asociate scăderii glicemiei, urmată de ingestia de hrană. Apariția hipoglicemiilor severe se datorează excesului de insulină exogenă sau endogenă (administrarea de sulfonilureice), asociată cu o insuficiență a mecanismelor de contrareglare. Riscul este mai mare în cazul administrării de insulină exogenă, decât după administrarea de sulfonilureice (83), fie datorită răspunsului insulinic
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
locul de administrare în circulația periferică, ajungând tardiv și în concentrație crescută la nivel hepatic, în timp ce insulina endogenă (stimulată de sulfonilureice) este eliberată direct în vena portă. În sprijinul acestei ultime ipoteze vine și constatarea unei rate mai scăzute a hipoglicemiilor la pacienții cu administrare intraperitoneală a insulinei (ce se absoarbe direct în vena portă), ca și a ratei crescute a hipoglicemiilor observate la pacienții cu transplant de pancreas cu drenare în circulația sistemică (23, 47, 71). Fiziopatologia contrareglării în T1DM
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
este eliberată direct în vena portă. În sprijinul acestei ultime ipoteze vine și constatarea unei rate mai scăzute a hipoglicemiilor la pacienții cu administrare intraperitoneală a insulinei (ce se absoarbe direct în vena portă), ca și a ratei crescute a hipoglicemiilor observate la pacienții cu transplant de pancreas cu drenare în circulația sistemică (23, 47, 71). Fiziopatologia contrareglării în T1DM La cei mai mulți pacienții cu T1DM răspunsul glucagonului la hipoglicemie scade până la dispariție după câțiva ani de la debutul diabetului, cel mai probabil
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
se absoarbe direct în vena portă), ca și a ratei crescute a hipoglicemiilor observate la pacienții cu transplant de pancreas cu drenare în circulația sistemică (23, 47, 71). Fiziopatologia contrareglării în T1DM La cei mai mulți pacienții cu T1DM răspunsul glucagonului la hipoglicemie scade până la dispariție după câțiva ani de la debutul diabetului, cel mai probabil ca urmare a unui defect de semnal, deoarece răspunsul glucagonului la alți stimuli este normal. Mecanismul pierderii răspunsului glucagonului la hipoglicemie nu este bine cunoscut, dar se presupune
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
cei mai mulți pacienții cu T1DM răspunsul glucagonului la hipoglicemie scade până la dispariție după câțiva ani de la debutul diabetului, cel mai probabil ca urmare a unui defect de semnal, deoarece răspunsul glucagonului la alți stimuli este normal. Mecanismul pierderii răspunsului glucagonului la hipoglicemie nu este bine cunoscut, dar se presupune că este secundar deficitului de insulină endogenă (28) și se corelează cu scăderea secreției de peptid C (67) observată la acești pacienți. Se presupune că scăderea secreției de insulină, ca răspuns la scăderea
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
scădere a secreției de insulină, mai mult insulinemia rămâne crescută ca urmare a absobției pasive a insulinei de la nivelul locului de administrare. Ca urmare, nu este declanșată secreția pancreatică de glucagon. Dacă ar exista doar alterarea răspunsului glucagonului, recuperarea după hipoglicemie ar fi puțin afectată, contrareglarea fiind asigurată de acțiunea adrenalinei. Însă mai mult de 45% din pacienții cu durată lungă a T1DM, prezintă atât alterarea secreției de glucagon, cât și a celei de adrenalină (29), care este declanșată la un
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pacienții cu durată lungă a T1DM, prezintă atât alterarea secreției de glucagon, cât și a celei de adrenalină (29), care este declanșată la un nivel mai mic al glicemiei decât în mod normal, nivelul scăzând și mai mult după o hipoglicemie recentă (19). Disfuncția sistemului nervos autonom simpatic conduce și la absența simptomelor de avertizare ale hipoglicemiei și, ca urmare, pacientul nu ia măsurile necesare pentru a restabili nivelul normal al glicemiei (30). Combinația dintre lipsa răspunsului glucagonului și răspunsul întârziat
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
de adrenalină (29), care este declanșată la un nivel mai mic al glicemiei decât în mod normal, nivelul scăzând și mai mult după o hipoglicemie recentă (19). Disfuncția sistemului nervos autonom simpatic conduce și la absența simptomelor de avertizare ale hipoglicemiei și, ca urmare, pacientul nu ia măsurile necesare pentru a restabili nivelul normal al glicemiei (30). Combinația dintre lipsa răspunsului glucagonului și răspunsul întârziat al catecolaminelor are drept urmare apariția unor deficiențe severe în contrareglarea glicemică, recuperare întârziată după hipoglicemie și
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
ale hipoglicemiei și, ca urmare, pacientul nu ia măsurile necesare pentru a restabili nivelul normal al glicemiei (30). Combinația dintre lipsa răspunsului glucagonului și răspunsul întârziat al catecolaminelor are drept urmare apariția unor deficiențe severe în contrareglarea glicemică, recuperare întârziată după hipoglicemie și favorizează progresia spre hipoglicemie severă. Deci pacienții cu durată lungă a diabetului au risc crescut de a dezvolta hipoglicemie prelungită sau severă, mai ales dacă sunt supuși unui regim intensiv de insulinoterapie. Fiziopatologia contrareglării în T2DM La pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pacientul nu ia măsurile necesare pentru a restabili nivelul normal al glicemiei (30). Combinația dintre lipsa răspunsului glucagonului și răspunsul întârziat al catecolaminelor are drept urmare apariția unor deficiențe severe în contrareglarea glicemică, recuperare întârziată după hipoglicemie și favorizează progresia spre hipoglicemie severă. Deci pacienții cu durată lungă a diabetului au risc crescut de a dezvolta hipoglicemie prelungită sau severă, mai ales dacă sunt supuși unui regim intensiv de insulinoterapie. Fiziopatologia contrareglării în T2DM La pacienții cu T2DM frecvența hipoglicemiilor iatrogene este
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
lipsa răspunsului glucagonului și răspunsul întârziat al catecolaminelor are drept urmare apariția unor deficiențe severe în contrareglarea glicemică, recuperare întârziată după hipoglicemie și favorizează progresia spre hipoglicemie severă. Deci pacienții cu durată lungă a diabetului au risc crescut de a dezvolta hipoglicemie prelungită sau severă, mai ales dacă sunt supuși unui regim intensiv de insulinoterapie. Fiziopatologia contrareglării în T2DM La pacienții cu T2DM frecvența hipoglicemiilor iatrogene este mult mai mică decât la cei cu T1DM, studiul UKPDS arătând că 2, 4% din
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
progresia spre hipoglicemie severă. Deci pacienții cu durată lungă a diabetului au risc crescut de a dezvolta hipoglicemie prelungită sau severă, mai ales dacă sunt supuși unui regim intensiv de insulinoterapie. Fiziopatologia contrareglării în T2DM La pacienții cu T2DM frecvența hipoglicemiilor iatrogene este mult mai mică decât la cei cu T1DM, studiul UKPDS arătând că 2, 4% din pacienții tratați cu metformin, 3, 3% din cei tratați cu sulfonilureice și 11, 2% din cei tratați cu insulină au prezentat cel puțin
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
mai mică decât la cei cu T1DM, studiul UKPDS arătând că 2, 4% din pacienții tratați cu metformin, 3, 3% din cei tratați cu sulfonilureice și 11, 2% din cei tratați cu insulină au prezentat cel puțin un episod de hipoglicemie severă (83), în comparație cu 65% din pacienții cu T1DM urmăriți în cadrul studiului DCCT (21). Rata mai mică a hipoglicemiilor în cadrul UKPDS-ului se datorează și faptului că în acest studiu au fost incluși și pacienți nou diagnosticați cu DZ iar controlul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
3, 3% din cei tratați cu sulfonilureice și 11, 2% din cei tratați cu insulină au prezentat cel puțin un episod de hipoglicemie severă (83), în comparație cu 65% din pacienții cu T1DM urmăriți în cadrul studiului DCCT (21). Rata mai mică a hipoglicemiilor în cadrul UKPDS-ului se datorează și faptului că în acest studiu au fost incluși și pacienți nou diagnosticați cu DZ iar controlul glicemic nu a fost atât de strict ca în cazul DCCT-ului. În etapele inițiale ale T2DM mecanismele
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
se datorează și faptului că în acest studiu au fost incluși și pacienți nou diagnosticați cu DZ iar controlul glicemic nu a fost atât de strict ca în cazul DCCT-ului. În etapele inițiale ale T2DM mecanismele de apărare împotriva hipoglicemiilor sunt intacte. Răspunsul glucagonului la scăderea glicemiei este normal sau scăzut, dar niciodată absent (54, 74), la fel ca și răspunsul hormonului de creștere și cortizolului, ceea ce poate conduce la o recuperare ușor mai lentă după hipoglicemie, decât în mod
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
de apărare împotriva hipoglicemiilor sunt intacte. Răspunsul glucagonului la scăderea glicemiei este normal sau scăzut, dar niciodată absent (54, 74), la fel ca și răspunsul hormonului de creștere și cortizolului, ceea ce poate conduce la o recuperare ușor mai lentă după hipoglicemie, decât în mod normal. În schimb nici un studiu efectuat la pacienții cu T2DM nu a evidențiat anomalii în răspunsul adrenalinei la hipoglicemie. Hipoglicemia devine o problemă în T2DM pe măsura creșterii duratei diabetului, ce se însoțește de accentuarea deficitului insulinic
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
ca și răspunsul hormonului de creștere și cortizolului, ceea ce poate conduce la o recuperare ușor mai lentă după hipoglicemie, decât în mod normal. În schimb nici un studiu efectuat la pacienții cu T2DM nu a evidențiat anomalii în răspunsul adrenalinei la hipoglicemie. Hipoglicemia devine o problemă în T2DM pe măsura creșterii duratei diabetului, ce se însoțește de accentuarea deficitului insulinic endogen și intensificarea tratamentului, uneori cu introducerea insulinoterapiei. La pacienții cu scădere importantă a secreției de insulină, evidențiată printr-un nivel al
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
și răspunsul hormonului de creștere și cortizolului, ceea ce poate conduce la o recuperare ușor mai lentă după hipoglicemie, decât în mod normal. În schimb nici un studiu efectuat la pacienții cu T2DM nu a evidențiat anomalii în răspunsul adrenalinei la hipoglicemie. Hipoglicemia devine o problemă în T2DM pe măsura creșterii duratei diabetului, ce se însoțește de accentuarea deficitului insulinic endogen și intensificarea tratamentului, uneori cu introducerea insulinoterapiei. La pacienții cu scădere importantă a secreției de insulină, evidențiată printr-un nivel al peptidului
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
dar fără anticorpi anti-GAD, răspunsul glucagonului este foarte scăzut sau absent, asemănător cu cel întâlnit la pacienții cu T1DM (78). Acești pacienți prezintă și o scădere a pragului glicemic necesar pentru declanșarea răspunsului autonom simpatic și apariția simptomatologiei după o hipoglicemie anterioară, cum se întâmplă în T1DM. Deci, pacienții cu T2DM avansat prezintă risc crescut de apariție a hipoglicemiilor severe. Din Tabelul 9 se poate observa că în timp ce contrareglarea glicemică este compromisă precoce în T1DM, apărarea împotriva hipoglicemiei este prezervată în
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
T1DM (78). Acești pacienți prezintă și o scădere a pragului glicemic necesar pentru declanșarea răspunsului autonom simpatic și apariția simptomatologiei după o hipoglicemie anterioară, cum se întâmplă în T1DM. Deci, pacienții cu T2DM avansat prezintă risc crescut de apariție a hipoglicemiilor severe. Din Tabelul 9 se poate observa că în timp ce contrareglarea glicemică este compromisă precoce în T1DM, apărarea împotriva hipoglicemiei este prezervată în fazele inițiale ale T2DM, deteriorându-se apoi pe măsură ce pacientul se apropie de deficitul insulinic major caracteristic fazelor avansate
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
simptomatologiei după o hipoglicemie anterioară, cum se întâmplă în T1DM. Deci, pacienții cu T2DM avansat prezintă risc crescut de apariție a hipoglicemiilor severe. Din Tabelul 9 se poate observa că în timp ce contrareglarea glicemică este compromisă precoce în T1DM, apărarea împotriva hipoglicemiei este prezervată în fazele inițiale ale T2DM, deteriorându-se apoi pe măsură ce pacientul se apropie de deficitul insulinic major caracteristic fazelor avansate ale T2DM, când riscul de hipoglicemie este comparabil cu cel din T1DM. Înțelegerea mecanismelor ce contribuie la detectarea hipoglicemiei
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
poate observa că în timp ce contrareglarea glicemică este compromisă precoce în T1DM, apărarea împotriva hipoglicemiei este prezervată în fazele inițiale ale T2DM, deteriorându-se apoi pe măsură ce pacientul se apropie de deficitul insulinic major caracteristic fazelor avansate ale T2DM, când riscul de hipoglicemie este comparabil cu cel din T1DM. Înțelegerea mecanismelor ce contribuie la detectarea hipoglicemiei este extrem de importantă în tratamentul adecvat al DZ. Triggerul pentru declanșarea răspunsului neurohormonal contrareglator este reprezentat de scăderea concentrației glucozei la nivelul senzorilor glicemici. Localizarea anatomică a
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
hipoglicemiei este prezervată în fazele inițiale ale T2DM, deteriorându-se apoi pe măsură ce pacientul se apropie de deficitul insulinic major caracteristic fazelor avansate ale T2DM, când riscul de hipoglicemie este comparabil cu cel din T1DM. Înțelegerea mecanismelor ce contribuie la detectarea hipoglicemiei este extrem de importantă în tratamentul adecvat al DZ. Triggerul pentru declanșarea răspunsului neurohormonal contrareglator este reprezentat de scăderea concentrației glucozei la nivelul senzorilor glicemici. Localizarea anatomică a senzorului primar al hipoglicemiei rămâne controversată. Mult timp s-a considerat că senzorul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
cel din T1DM. Înțelegerea mecanismelor ce contribuie la detectarea hipoglicemiei este extrem de importantă în tratamentul adecvat al DZ. Triggerul pentru declanșarea răspunsului neurohormonal contrareglator este reprezentat de scăderea concentrației glucozei la nivelul senzorilor glicemici. Localizarea anatomică a senzorului primar al hipoglicemiei rămâne controversată. Mult timp s-a considerat că senzorul primar al hipoglicemiei este localizat la nivelul creierului, mai precis la nivelul hipotalamusului. În acest sens au fost aduse mai multe argumente, printre care: inhibiția răspunsului neuroendocrin contrareglator la hipoglicemia sistemică
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
importantă în tratamentul adecvat al DZ. Triggerul pentru declanșarea răspunsului neurohormonal contrareglator este reprezentat de scăderea concentrației glucozei la nivelul senzorilor glicemici. Localizarea anatomică a senzorului primar al hipoglicemiei rămâne controversată. Mult timp s-a considerat că senzorul primar al hipoglicemiei este localizat la nivelul creierului, mai precis la nivelul hipotalamusului. În acest sens au fost aduse mai multe argumente, printre care: inhibiția răspunsului neuroendocrin contrareglator la hipoglicemia sistemică, dacă concentrația glucozei la nivel cerebral este menținută normală prin infuzia locală
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]