10,678 matches
-
dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră, iar pe dorsală, între razele anterioare 2-5, se observă o pată violetă sau neagră. Se hrănesc cu diferite nevertebrate: gasteropode mici, arici de mare (echinide), viermi, crustacee. Depun icre pelagice, în aprilie-august. Are importanță economică fiind pescuit artizanal și sportiv și este comercializat în stare proaspătă. Pe litoralul românesc al Mării Negre se întâlnește foarte rar.
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
total de specii) sunt pești de apă dulce (mai mult de jumătate din aceștia sunt din familia percidelor). Au o mare manevrabilitate în spații înguste, înotând înapoi și înainte pe distanțe scurte cu ajutorul înotătoarelor pectorale. Sunt pești răpitori și se hrănesc cu alți pești și crustacee. Acest subordin conține mulți pești viu colorați. Au, de obicei, un aspect asemănător cu cel al bibanului sau lavracului. Corpul este alungit, mai mult sau mai puțin comprimat și înalt, acoperit cu solzi ctenoizi. Gura
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
până la straturile de apă din apropierea țărmului și din largul oceanului. Majoritatea speciilor sunt gregare și formează bancuri mari sau grupe mici, iar unele ("Alectis") sunt pești solitari, trăind singuri sau în perechi. Majoritatea carangidelor sunt pești răpitori iuți care se hrănesc cu pești mai mici, crustacee și cefalopode. Unele specii se hrănesc exclusiv în zonele pelagice, în timp ce cele mai multe se hrănesc cu pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
speciilor sunt gregare și formează bancuri mari sau grupe mici, iar unele ("Alectis") sunt pești solitari, trăind singuri sau în perechi. Majoritatea carangidelor sunt pești răpitori iuți care se hrănesc cu pești mai mici, crustacee și cefalopode. Unele specii se hrănesc exclusiv în zonele pelagice, în timp ce cele mai multe se hrănesc cu pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor de coastă (de ex.
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
grupe mici, iar unele ("Alectis") sunt pești solitari, trăind singuri sau în perechi. Majoritatea carangidelor sunt pești răpitori iuți care se hrănesc cu pești mai mici, crustacee și cefalopode. Unele specii se hrănesc exclusiv în zonele pelagice, în timp ce cele mai multe se hrănesc cu pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor de coastă (de ex. "Mugilidae"). Peștele pilot ("Naucrates ductor") însoțește rechini și
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
hrănesc cu pești mai mici, crustacee și cefalopode. Unele specii se hrănesc exclusiv în zonele pelagice, în timp ce cele mai multe se hrănesc cu pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor de coastă (de ex. "Mugilidae"). Peștele pilot ("Naucrates ductor") însoțește rechini și se hrănește cu resturile prăzii acestui animal prădător. Acest pește, precum și alte specii din aceasta familie, înoată alături de batoide căutând prada
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor de coastă (de ex. "Mugilidae"). Peștele pilot ("Naucrates ductor") însoțește rechini și se hrănește cu resturile prăzii acestui animal prădător. Acest pește, precum și alte specii din aceasta familie, înoată alături de batoide căutând prada deranjată de mișcările lor. Carangidele, în special juvenili și speciile mai mici, sunt mâncate de pești mai mari și pot cădea
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
corpul este încins cu 5-7 dungi verticale negre-albăstrui. Este remarcabilă biologia acestui pește, care i-a atras și numele de pește-pilot. Într-adevăr, s-a remarcat de multă vreme că acest pește însoțește totdeauna rechinii și vapoarele, în deplasările lor, hrănindu-se cu resturile prăzii rechinilor. Peștele pilot are o relație de comensualism semi-obligatoriu cu rechinii mari, batoidele și alți pești.
Pește pilot () [Corola-website/Science/330760_a_332089]
-
clar. Știu că asta nu sună bine pentru campaniile de strângere de fonduri, pentru că eu nu sunt un asistent social, nu sunt un bun evreu care îi ajută pe arabi, și nu sunt un palestinian filantrop care vine să îi hrănească pe sărmani. Ne alăturăm întru totul, luptei de eliberare a poporului palestinian, luptă care este și a noastră. Nu suntem vindecători. Nu suntem buni creștini. Suntem luptători pentru libertate."”" - Juliano Mer Khamis. Prin activitățile pe care le derulează, Teatrul Libertății
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
pești. Descărcarea electrică la speciile mai mari poate fi periculoasă chiar și pentru om. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare crește cu dimensiunea specimenului, pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Se hrănesc cu pești mici și nevertebrate (polichete, crustacee) care trăiesc pe funduri. Trăiesc în regiunile platoului continental pe fundurile moi ale oceanelor, până la o adâncime de 1000 m, adesea sunt îngropați în nisip sau mâl. Sunt pești vivipari, aplacentari. Înotătoarele ventrale
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
raze neramificate, slabe. Multe specii au două înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală și vârfurile înotătoarei caudale mult prelungite. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare; uneori lipsește. Scombroidele sunt cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii. Se hrănesc cu crabi, crevete, calmari, crustacee, pești și larve de pești și nevertebrate. Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin spinii branhiali. Depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice și eclozează în alevini
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
craniului sunt separate unele de altele prin osul supraoccipital. Premaxilarele sunt ascuțite în partea anterioară, în formă de cioc sau de sabie. Maxilare fălcii superioară sunt fixate la premaxilare, aceasta fiind o modificare secundară care adaptează peștele pentru a se hrăni cu o pradă mare, și falca superioară devine neprotractilă. Dentiția este completă, uneori, însă, slabă. Oasele predorsale pierdute (cu excepția unui os mic la "Ruvettus", "Thyrsites" și "Tongaichthys" și trei oase bine dezvoltate la "Gasterochisma"). Al doilea os epibranhial al arcului
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
direcții. Aceasta se realizează la toni (tribul "Thunnini") într-un mod similar celui de la păsări și mamifere, în timp ce endotermia craniană, în care doar creierul și ochii sunt încălziți, are loc la "Gasterochisma", "Xiphiidae" și "Istiophoridae". Cele mai multe scombroide sunt răpitori activi, hrănindu-se cu o mare varietate de pești, calmari și crustacee, dar unele (de ex. scrumbia albastră) filtrează organisme planctonice mici din apă cu ajutorul spinilor branhiali lungi. Speciile mai mici de scombroide, cum ar fi scrumbia albastră, cad pradă animalelor răpitoare
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
mult deplasată înapoi, înotătoarea caudală bifurcată, înotătoarele pectorale sunt scurte, înotătoarele pelviene situate sub prima înotătoare dorsală. Colorație este cenușie spre albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii și diferite ornamentații; albă pe abdomen. Sunt răpitori lacomi și se hrănesc în principal cu pești, mai rar cu moluște și crustacee. Depun fracționat icrele, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice. Pot să atace oamenii. Au importanță economică ca pești comestibili și sunt pescuite artizanal sau sportiv. Speciile mari ("Sphyraena
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
tăiată aproape orizontal, cu fălcile alungite. Falca inferioară (mandibula) este considerabil mai lungă decât falca superioară (maxila). Maxilare fălcii superioară sunt fixate la premaxilare și falca superioară devine neprotractilă, aceasta fiind o modificare secundară care adaptează peștele pentru a se hrăni cu o pradă mai mare. Dinții mari puternici, ascuțiți, conici sau aplatizați, de mărime inegală pe ambele fălci și palatine (bolta palatină), dar absenți pe vomer; în apropierea vârfului fălcii inferioare sunt de obicei 1 sau 2 dinți canini (caniniformi
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
de corali; unele specii trăiesc la suprafața în largul oceanelor sau până la adâncimi de 100 m sau mai mult. Juvenilii "Sphyraena barracuda" se găsesc de obicei în mlaștinile cu mangrove și estuarele râurilor. Baracudele sunt răpitori lacomi și activi, se hrănesc în principal cu pești, mai rar cu moluște și crustacee. Comportamentul gregar este observat mai ales la speciile mici sau la peștii tineri care se adună în bancuri mici sau mari, în timp ce adulții speciilor mari ("Sphyraena barracuda") sunt în mare
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
cu a doua înotătoare dorsală. Înotătoarea caudală bifurcată. Înotătoarele pectorale mici. Înotătoarele pelviene de obicei mici, adesea reduse sau absente. Colorație este de obicei brună pe spate. Partea inferioară a flancurilor și abdomenul uneori argintii. Sunt răpitori rapizi și se hrănesc cu pești, crustacee și calmari. Nu au importanța economică. Familia gempilide cuprinde 16 genuri și 24 specii. Pești de talie mijlocie sau mare (lungime totală de la 25 cm până la 3 m). Corpul alungit, comprimat, sau semi-fusiform ("Lepidocybium", "Ruvettus"). Două nări
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
în largul oceanului. le înoată foarte repede. Unele gempilide, de ex. "Rexea solandri", formează bancuri, în timp ce altele, de ex. scrumbiile șarpe ("Gempylus serpens") sunt solitare. Unele specii migrează la suprafață pe timp de noapte. Sunt răpitori carnivori rapizi și se hrănesc cu pești: peștii zburători ("Exocoetidae"), scombride ("Scombridae"), pești lanternă ("Myctophidae"), crustacee și calmari. Nu au importanța economică. Unele specii sunt adesea prinse ca o captură accesorie în pescuitul tonilor cu paragatul. Carne este comestibilă dar grasă, cu proprietăți purgative la
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
și bifurcată sau absentă. Corpul este de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime. Sunt răpitori rapizi și voraci și se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Au importanța economică, mai multe specii sunt pescuite local. Familia cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii. Pești predominant mari (până la 1-2 m lungime totală). Corpul extrem de alungit, puternic comprimat și rubanat (în formă
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime; unele specii nu depășesc 450 m adâncime și sunt uneori comune în apele de coastă de mică adâncime. Sunt înotători rapizi și prădători voraci. Se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Juvenilii și peștii imaturi se hrănesc în mare parte cu krilli ("Euphausiacea"), crustacee planctonice mici și pești mici. Icrele și alevini sunt pelagici. Au importanța economică. Se ridica noaptea aproape de suprafața apei și mai multe
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
până la 1600 m adâncime; unele specii nu depășesc 450 m adâncime și sunt uneori comune în apele de coastă de mică adâncime. Sunt înotători rapizi și prădători voraci. Se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Juvenilii și peștii imaturi se hrănesc în mare parte cu krilli ("Euphausiacea"), crustacee planctonice mici și pești mici. Icrele și alevini sunt pelagici. Au importanța economică. Se ridica noaptea aproape de suprafața apei și mai multe specii sunt obiectul unui pescuit local comercial cu paragatele și traulul
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
familia de pești teleosteeni marini epipelagici, de talie mare (până la 5 m), răspândiți în apele subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, dar în lunile de vară ei urmăresc bancurile de pești de talie mică cu care se hrănesc până în regiunile temperate sau reci și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Figurează printre cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor, atingând viteze între 60 și 100 km pe oră. Au corpul alungit și comprimat, acoperit cu solzi
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
regiunile tropicale și subtropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, de obicei epipelagici deasupra termoclinei, dar în lunile de vară ei urmează bancurile de pești pelagici de talie mică în regiunile temperate sau reci pentru ai prinde și a se hrăni cu ei și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Sunt relativ mai putin comuni în Marea Mediterană ("Istiophorus albicans", "Kajikia albidus", "Tetrapturus belone", "Tetrapturus georgii"). Figurează printre cei mai mari și cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor și
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
Figurează printre cei mai mari și cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor și efectuează migrații considerabile, uneori transoceanice. Peștele călător ("Istiophorus platypterus") atinge pe perioade scurte viteze între 60 și 100 km pe oră. Sunt răpitori redutabili și se hrănesc cu sardine, macrou, chefal, pălămidă, etc., pe care le urmăresc până în zonele temperate în timpul sezonului cald. Toate istioforidele au o valoare comercială mare în toată lumea (mai ales pe piață japoneză) și au o carne foarte apreciată, consumată de obicei în
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
Entomologia medico-legală este o ramură a medicinii legale care se ocupă cu studiul insectelor în legătură cu acțiunile de omor, suicid, viol, forme diverse de violență fizică, trafic ilegal de droguri. Multe insecte sunt atrase de cadavre, se nasc, se hrănesc și există în, pe și lângă cadavrele aflate în diferite etape de descompunere. Preferințele unor insecte de a se hrăni cu corpuri în descompunere a determinat apariția și dezvoltarea științei ce studiază insectele în legătură cu rămășițele umane, entomologia medico-legală, care contribuie
Entomologie medico-legală () [Corola-website/Science/330027_a_331356]