13,415 matches
-
politice 5. În ciuda acestui impact al VB asupra programelor partidelor consacrate, elaborarea politicilor publice belgiene nu poartă amprenta acestei formațiuni. Partidele cu tradiție nu s-au grăabit să schimbe acele politici asupra cărora partidul populist de dreapta radicală deține monopolul ideologic. Ele s-au străduit din răsputeri să se acomodeze cu aceste cereri impuse de VB și de votanții săi. Este vorba de solicitări privind transferul de autoritate către instituțiile locale, reforma instituțională și o legislație mai strictă a imigrării și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Patrick Janssens și a inclus CD&V, Groen!, N-VA, SP.A și VLD, însă nu a reușit să controleze decât 66,5% din fotoliile consiliului local. Numeroși comentatori au criticat compoziția acestui comitet, deorece nu ținea cont de diferențele ideologice dintre partide și făcea acuzația VB privind cartelizarea partidelor, mult mai credibilă. Mai mult, ridicând cordonul sanitar, partidele consacrate au introdus, în politica flamandă, o distincție de natură morală, între drepți și păcătoși, care este în bună măsură analogă distincției
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de bariere formale, de clasă, de venit sau de alte obstacole care sunt identificate în mod obișnuit de specialiștii în științe sociale drept factorii care explică existența "grupurilor excluse". Privitor la aceste efecte pozitive, Partidul Reformei "a furnizat o punte ideologică care poate susține construirea unor semnificative coaliții politice și sociale, urmând adesea liniile de demarcație ale claselor, asigurând astfel un element dinamic cheie pentru evoluția sistemului de partide și pentru modurile de reprezentare politică care îi sunt atașate" (efectul pozitiv
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politice și sociale, urmând adesea liniile de demarcație ale claselor, asigurând astfel un element dinamic cheie pentru evoluția sistemului de partide și pentru modurile de reprezentare politică care îi sunt atașate" (efectul pozitiv 4). Acest rol de constituire a punților ideologice și de transformare a sistemului de partide a fost asigurat întâi de mai vechile partide populiste canadiene, de stânga sau de dreapta, cum ar fi: Cooperative Commonwealth Federation - Federația Commonwealth-ului Cooperativ, numeroasele partide provinciale de centru stânga ale fermierilor și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
față de reprezentare arată că aceștia erau mai interesați de scopurile conservatoare și mai puțin de mijloacele anti-elitiste sau anti-partide care puteau duce la aceste scopuri. Populismul profesat de Partidul Reformei este fără îndoială unul "rarefiat", multe din elementele nucleului său ideologic fiind comune dreptei contemporane nord-americane. Însă trebuie remarcat că o utilizare strategică a temelor populiste a fost crucială pentru intrarea Partidului Reformei în sistemul canadian de partide politice și, în definitiv, pentru impactul acestei formațiuni. Prestația publică a populismului Partidului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să "revitalizeze atât opinia publică, cât și mișcările sociale", proclamându-și intențiile de a "adânci procesul de democratizare a democrației" (efectul pozitiv 6). Așa cum s-a arătat mai devreme, Reformiștii au reprezentat un vehicul politic pentru acele organizații și tendințe ideologice care ulterior s-au bucurat de o primire pe jumătate entuziastă, deoarece noua orientare consevatoare a partidului vâna mai degrabă electoratul de centru. Astfel, nici adepții fundamentaliști ai pieței și nici fundamentaliștii creștini nu au reușit să pătrundă în structurile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și de eforturile susținute ale guvernului liberal pentru eliminarea deficitelor și datoriei. Toate aceste dezvoltări au întărit dimensiunea conflictuală a politicii. Dacă Partidul Reformei a jucat un rol pozitiv în "revitalizarea opiniei publice", acest lucru reprezintă o chestiune de preferință ideologică: cetățenii afiliați dreptei considerând că așa stau lucrurile, iar cei afiliați mișcărilor de stânga sau de centru-stânga susținând contrariul. Acest tip de judecată este legat de modul în care fiecare evaluează "vitalizarea" socială și economică a mișcării conservatoare și "devitalizarea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru toată lumea. A pune sub semnul întrebării procesele politice de reprezentare care au permis existența țaxelor "uriașe", este parte necesară în constituirea unui mesaj mai larg. Aspectul important aici este că atunci când un populism rarefiat se lipește de un nucleu ideologic de dreapta, delegitimarea instituțiilor de reprezentare nu este doar o consecință a acestei îmbinări ideologice, ci reprezintă axul central care asigură succesul întregii structuri. Acest aspect devine limpede dacă privim definițiile de bază ale "poporului" și pe cele ale "elitei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
țaxelor "uriașe", este parte necesară în constituirea unui mesaj mai larg. Aspectul important aici este că atunci când un populism rarefiat se lipește de un nucleu ideologic de dreapta, delegitimarea instituțiilor de reprezentare nu este doar o consecință a acestei îmbinări ideologice, ci reprezintă axul central care asigură succesul întregii structuri. Acest aspect devine limpede dacă privim definițiile de bază ale "poporului" și pe cele ale "elitei" înscrise în acest tip de populism. Este suficient să suspendăm specificitatea acestor definiții și logica
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în serios de către prea multe grupuri, ajungându-se la construirea unui mecanism etatic mult prea intruziv, ineficient, a cărui povară apasă pe umerii plătitorului de taxe. Nu este deci surprinzător faptul că în propaganda Reformiștilor a existat o bună conlucrare ideologică între promovarea democrației directe "fără interese speciale" și critica statului social, a structurilor acestuia și a susținătorilor săi. Democrația directă era menită să înlăture acești factori de distorsiune ai "adevăratei voințe a poporului" și să ajute la producerea de politici
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestuia și a susținătorilor săi. Democrația directă era menită să înlăture acești factori de distorsiune ai "adevăratei voințe a poporului" și să ajute la producerea de politici care să fie în acord cu această "voință adevărată". Însă, în ciuda acestei adecvări ideologice, propusă de Reformiști, între promovarea democrației directe și atacurile la adresa statului social, cu tot cu critica beneficiarilor "intereselor speciale", democrația directă a fost destul de repede marginalizată și înlocuită cu alte teme, în discursul Alianței Reformist Conservatoare, rămând și la periferia preocupărilor Partidului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
faptul că Republicanii vedeau în instituțiile politice ale Cehoslovaciei, de după 1989, o continuare a vechiului regim: un "nou totalitarism", superficial reformat, dar, în esență, un continuator al fostei nomenclaturi comuniste, care utilizează monopolul asupra mass-media pentru a menține un pluralism ideologic, de fațadă, ca mijloc de exercitare a controlului social, motivat de rațiuni egoiste (SPR-RSČ 1990: 1). Așa cum a explicat Sládek, noile partide politice au un număr mic de membri, însă conducerea acestora beneficiază de o abundență de resurse financiare și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asemenea, și argumentul mai larg acceptat, destul de influent atât la dreapta anticomunistă radicală, cât și printre susținătorii de dreapta din Forumul Civic - care susținea că reforma politicii comuniste profesată de numeroși disidenți în 1960, le-a creat acestora o afinitate ideologică și politică inacceptabilă cu elitele ex-nomenclaturi comuniste. Astfel de argumente, cu toate că puteau fi formulate ceva mai subtil, au fost reduse rapid la o ecuație simplă cu disidenți și comuniști și au fost folosite de Republicani în această formă (Hanley, 2008
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Germani, care cereau despăgubiri pentru deportările în masă, din perioada 1945-1946. 4.2.2 Politica morală Construcția SPR-RSČ cu privire la alianța comuniștilor și a elitelor criptocomuniste, în scopuri coluzive, nu a avut la bază doar originile lor (presupus) comune sau afinitățile ideologice. Bazându-se pe o înțelegere comună, foarte prezentă în discursul disidenților, care priveau comunismul, în primul rând, ca pe un fenomen moral (de exemplu, o formă a răului), mai degrabă decât ca pe unul social sau istoric, Republicanii au constituit
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
modelul cel mai adecvat de democrație. Pe scurt, în cadrul acestor dezbateri s-au înfruntat două poziții: cei care erau în favoarea unui model liberal, majoritar, bazat pe o competiție bipolară între partide de stânga și dreapta, având structuri profesioniste și poziționări ideologice bine definite și cei care susțineau un model mai consensual care acordă mai multă atenție organizării intereselor, participării directe a cetățenilor și rolului societății civile în luarea deciziilor. Reprezentanții cei mai cunoscuți ai celor două perspective au fost primul-ministru (acum
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1990. De alfel, în februarie 2010, radicalismul Partidului Muncitorilor a dus la interzicerea sa pentru atitudini neconstituționale, antidemocratice și extremiste, o soartă pe care Republicanii nu au avut-o. De asemenea, nu pare că Republicanii să fi lăsat vreo moștenire ideologică reală. La scurt timp după prăbușirea politică a Republicanilor, în 1998-1999, partidul de centru-dreapta Civic Democrat (ODS) al lui Václav Klaus a început să tatoneze retorica naționalismului antigerman - chiar dacă într-un stil diferit și mult mai moderat în comparație cu SPR-RSČ - ca
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Fără nicio legătură cu felul în care López Obrador și construit retoric pespectiva asupra politicilor, din perspectiva PAN, acestea nu putea decât să apară dezastruoase, și invers. Niciodată, până la această campanie, candidații la prezidențiale nu au provenit de la extremele spectrului ideologic. Mai degrabă, partidul adversar era reprezentat de centristul PRI. În final, López Obrador a pierdut alegerile pentru că PAN l-a înfățișat drept un radical, un politician prea riscant pentru Mexic. Dar nu retorica populistă a fost cea care i-a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să sugereze că, în parte, efectele populismului depind de calitățile personale ale liderului. Atunci când s-au aflat la putere, ambii oameni politici au depus eforturi pentru a dirija atenția guvernului către problemele celor săraci, și asta atât datorită poziției lor ideologice comune, cât și populismului ca atare. Atunci când au deținut o funcție publică, ambii au adoptat o retorică populistă moderată comparativ discursurile rostite în calitate de candidați sau de lideri de partid. La sfârșitul mandatului de primar, la fel ca López Obrador, Cárdenas
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populistă devine, în mod structural, impredictibilă: partidele populiste sunt vulnerabile la schimbarea de atitudine a liderului. Aceste partide ajung să fie expuse la oscilații mari de poziție prin contrast cu acele formațiuni al căror comportament electoral este bazat pe legătura ideologică cu votanții sau pe raporturi instituționale cu grupurile sociale importante. Anexă. Elaborarea repertorului populist Referințe la "poporul" bun, superior din punct de vedere moral De exemplu, referințe la el pueblo, versus referințele la ciudadanos - de exemplu, caracterizări colective, versus caracterizări
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poporului. Afirmația că reprezintă un grup tăcut, "neauzit" în societate Descrierea atributelor candidatului în termeni morali De exemplu, candidatul merită să fie ales din rațiuni morale versus candidatul care are în favoarea sa doar de anumite competențe sau o anumită afiliere ideologică Referințe la existența unei elite corupte care distruge tot Această categorie provine din definiția populismului propusă de coordonatorii volumului. Populismul implică existența unui mic grup coagulat constituit din elitele puternice care se opun intereselor poporului și în același timp înscrierea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tipar de gestionare al crizei care se pliază perfect pe o mișcare populistă care întrece și atacă establishmentul dinspre stânga spectrului politic. Totuși, la fel ca toate mișcările populiste, chavismul era eclectic și destul de prost definit din punct de vedere ideologic, întrucât amesteca puternicele curente ale naționalismului venezuelean, sau a celui "bolivarian", caracteristic anumitor regiuni, cu influențe marxiste care au devenit mai pronunțate în decursul guvernării lui Chávez. Mișcarea a pornit de la un mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
7.2 Ideologia și discursul populist sub Chávez Farmecul lui Chávez și discursul care l-a însoțit formează un populism de sorginte mai veche, conform termenilor dualiști prin care Laclau (2005) l-a definit. În mod sigur, chavismul corespunde concepției ideologice minimale despre populism schițate de Mudde și Rovira Kaltwasser în introducere, pentru că amestecă acea "superficială ideologie rarefiată" cu doze mari de naționalism, socialism și un stil charismatic de mobilizare politică. Așa cum a subliniat Hawkins, Chávez a interpretat politica în termeni
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un caracter redemptiv și luptele istorice pentru independență națională și integrare regională (Zúquete, 2008: 107-109). Prin definiție deci, adversarii politici au fost concepuți ca fiind forțele antipatriotice, având legături în mod caracteristic cu interesele puterii imperialiste. Sub forma acestei construcții ideologice, chavismul se putea defini pe sine ca fiind în opoziție cu capitalul internațional și cu neoliberalismul globalizat, fără să respingă capitalismul sau pe capitaliști în sine. Într-adevăr, Chávez a ajuns la putere promovând o economie mixtă "umanistă", care împrumuta
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
clar dacă Chávez s-a radicalizat din cauza acestor confruntări sau dacă - supraviețuind și învingând opoziția la fiecare pas - s-a simțit foarte sigur pe sine și și-a dat pe față preferințele. Este limpede însă că miezul economic al discursului ideologic al lui Chávez s-a schimbat după 2004 și măsurile socio-economice publice s-au deplasat spre stânga, numărul naționalizărilor a crescut, programele sociale sau misiones s-au extins și au fost create structuri comunale care se autoguvernau, în paralel cu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a maselor și de organizare a oamenilor de rând, care au facilitat includerea unor noi actori sociali în procesul politic, dar cu diminuarea considerabilă a calității contestării democratice. Pentru Chávez, participarea populară nu a fost doar un angajament legal sau ideologic care deosebea maniera sa de guvernare democratică de cea de dinainte. Ea a fost, de asemenea, mai ales în calitatea sa de intermediar, o resursă politică care asigura mai multă putere pentru a trece peste constrângerile instituțiilor regimului existent. Pe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]