15,241 matches
-
schimbată cu totul, la o adică. Nu te-ai întrebat niciodată de ce supraimprimarea e «secundă»? Dacă tot imprimi ceva peste altceva, de ce ar mai fi nevoie de încă o aplicație? Confuzia trebuie să fie totală. O voce poate oricând interveni, insistând că îți aparține: amintirile lui Icsulescu, repovestite de... Se merge până la rescrierea completă a istoriei, în folosul globalmind. Nu ne putem permite greșeli.“ „Tot nu-nțeleg. Ce legătură există între globalmind și Economiștii Minți?“ „Cu timpul, globalmind și-a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vocea distorsionată: când milă, când frică, apoi iar furie și siguranță. Ceva nu era în regulă. „Să-i dau una?“, s-a interesat Mihnea. „Mai lasă-l.“, l-am potolit. „Să-și termine întâi criza.“ „Păi tocmai de-aia!“, a insistat Mihnea, rotind sacoșa. M-am pus între el și prizonier. „Povestea!“, a spumegat scriitorul, dintr-odată agitat. În câteva secunde, îi pierise tot entuziasmul. Tremura cu tot cu scaun. „Dați-mi drumul!“ „Nu înainte de-a ne spune cum se termină.“, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
legat de prezentarea și comentarea spațiului public. Această cercetare utilizează următoarea reprezentare asupra discursului jurnalistic: Schema 6: Schema de funcționare discursului jurnalistic III. MANIPULARE ȘI DISCURS Aspecte importante ale conceptului de manipulare au fost evidențiate de către disciplinele tradiționale: psihologia a insistat pe etapele psihice în care aceasta se realizează ca proces, sociologia a evidențiat efectele acesteia asupra societății, iar teoria comunicării a stabilit tehnicile care se regăsesc în cadrul comunicării de masă. Ne propunem însă creionarea unei perspective interdisciplinare asupra manipulării discursive
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
16 mai 1935. Polonia, care în această perioadă se orienta către Germania, nu ar fi acordat acest drept de tranzit al teritoriului său armatelor sovietice către Cehoslovacia. Deși Titulescu știa că Uniunea Sovietică nu dorea încheierea acestui document, el a insistat în această direcție. La Montreaux nu s-a reușit finalizarea tratatului, Litvinov declarând că nu era împuternicit de guvernul sovietic să semneze acest document. Astfel, diplomatul sovietic a solicitat ca tratatul să fie semnat în luna septembrie 1936, când se
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
să adere la „Pact Oriental”. Cu acest prilej, francezii și-au „exprimat îngrijorarea ca cererea României să nu împiedice realizarea Pactului Oriental, dar a adăugat că Franța nu poate să-și ia răspunderea de a respinge cererea României ”43. Sovieticii insistau ca în acest document să fie inclus angajamentul Uniunii Sovietice și Franței de ași acorda imediat și reciproc asitența mutuală în cazul unei agresiuni. Francezii doreau să imprime Pactului un caracter formal și insistau ca acordarea de ajutor să aibă
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
a respinge cererea României ”43. Sovieticii insistau ca în acest document să fie inclus angajamentul Uniunii Sovietice și Franței de ași acorda imediat și reciproc asitența mutuală în cazul unei agresiuni. Francezii doreau să imprime Pactului un caracter formal și insistau ca acordarea de ajutor să aibă loc după obținerea unanimității în cadrul Consiliului Societății Națiunilor care era o procedură complicată. “Pactul Oriental” nu a putut fi încheiat din cauza refuzului Germaniei (10 septembrie 1934Ă și al Poloniei (27 septembrie 1934Ă de a
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
similar și cu Germania “cu condiția ca și ea, la rândul său să ne garanteze integritatea teritorială a nostră și a țărilor aliate nouă “. Telegrama se încheia cu următorul îndemn: “Veți uza, cu mult tact, de directivele ce vă comunic, insistând asupra ideii - călăuză a politicii externe românești și anume aceea a unei egale amiciții cu toate Marile Puteri, amiciție de la care nu înțelegem ca Germania să fie exclusă“ 69. Putem afirma că deși a făcut aceste declarații Titulescu nu credea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
să adere la „Pact Oriental”. Cu acest prilej, francezii și-au „exprimat îngrijorarea ca cererea României să nu împiedice realizarea Pactului Oriental, dar a adăugat că Franța nu poate să-și ia răspunderea de a respinge cererea României ”43. Sovieticii insistau ca în acest document să fie inclus angajamentul Uniunii Sovietice și Franței de ași acorda imediat și reciproc asitența mutuală în cazul unei agresiuni. Francezii doreau să imprime Pactului un caracter formal și insistau ca acordarea de ajutor să aibă
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
a respinge cererea României ”43. Sovieticii insistau ca în acest document să fie inclus angajamentul Uniunii Sovietice și Franței de ași acorda imediat și reciproc asitența mutuală în cazul unei agresiuni. Francezii doreau să imprime Pactului un caracter formal și insistau ca acordarea de ajutor să aibă loc după obținerea unanimității în cadrul Consiliului Societății Națiunilor care era o procedură complicată. “Pactul Oriental” nu a putut fi încheiat din cauza refuzului Germaniei (10 septembrie 1934Ă și al Poloniei (27 septembrie 1934Ă de a
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
similar și cu Germania “cu condiția ca și ea, la rândul său să ne garanteze integritatea teritorială a nostră și a țărilor aliate nouă “. Telegrama se încheia cu următorul îndemn: “Veți uza, cu mult tact, de directivele ce vă comunic, insistând asupra ideii - călăuză a politicii externe românești și anume aceea a unei egale amiciții cu toate Marile Puteri, amiciție de la care nu înțelegem ca Germania să fie exclusă“ 69. Putem afirma că deși a făcut aceste declarații Titulescu nu credea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
în text, lucrările academice au consacrat practica devoalantă a rezumatului (eng. abstract). Supunându-ne acestui principiu de transparență academică, ne simțim obligați să dezvăluim sinopsisul argumentului general dezvoltat în cartea de față încă din primele pagini. Prima parte a lucrării insistă asupra relației intrinseci existente între memorie și națiune, încercând să arate rolul crucial jucat de memoria colectivă în procesul de construire politică a statului-națiune. Argumentul glisează apoi de pe relația memorie-națiune pentru a introduce în ecuație rolul sistemului educațional și al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-a perpetuat mult după prăbușirea lumii romane, fiind reperabilă în "națiunile" de studenți din universitățile medievale. Totuși, în noul context al mediului universitar, conceptul de "națiune" a fost reabilitat în sensul că s-a debarasat de conotațiile derogatorii. Merită insistat asupra faptului că națiunile universitare formau o categorie pur administrativă, cu valoare exclusivă în spațiul universității. Dincolo de zidurile academiei, categoria "națiunii" nu era operantă. Ca atare, în context universitar, termenul de "națiune" conferea o identitate situațională și limitată, care nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către romantici, originea pur latină a românilor este axioma primară a literaturii didactice din prima generație de manuale școlare de istorie, care fundamentează întreaga demonstrație a nobilității și priorității istorice a poporului român în teritoriul dacic. Fără excepție, toate lucrările insistă la unison asupra romanității absolute a poporului român. Originea romană, cu întreaga suită de implicații simbolice pe care le include, este un fapt istoric plasat în afara domeniului afirmațiilor discutabile. De fapt, resortul la afirmații apodictice, care pretind autoritate factuală dincolo de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1845, pp. 7-8). În acest scop, aduse în teritoriul cucerit "nenumărată mulțime de lăcuitori din Italia" (p. 8). Doar Aaron, care în Idee repede... a șlefuit mitul originii nobile a colonizatorilor romani într-o formă apropiată de idealul de puritate, insistând asupra faptului că proveniența acestora era exclusiv din Italia, își revizuiește convingerea. În Manual..., Aaron acceptă că "la anul 105 d. H. a adus mulțime nenumărată de oameni din mai multe părți ale împărăției romane, și cu aceste colonii a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1845, p. XII). Soarta romanității organizate statal este, astfel, perpetuată în istorie prin principatele române, care sunt plasate în continuitatea directă a Imperiilor romane. Într-o formă mult mai elaborată, N. Iorga (1972) [1935] va susține teza "bizanțului de după bizanț", insistând asupra faptului că principatele danubiene române sunt moștenitoarele de jure și de facto ale romanității bizantine. Cele patru elemente definitorii ale Bizanțului, "ca un complex de instituții, ca sistem politic, ca formație religioasă, ca tip de civilizație", și anume: i
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să își afirme distinctivitatea și pe plan politic. Prin teoria sa a Volkgeist-ului ("spiritul poporului"), a cărui expresie supremă este limba, Herder a inițiat procesul de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic construită ulterior pe pilonii puși de Herder a insistat asupra ideii de națiune ca o categorie totală, având o realitate transistorică și care i se impune individului născut în cadrul ei prin puterea legăturilor ereditare și culturale. Fundamentând teoretic perspectiva primordialistă în conceptualizarea naționalismului, Herder a considerat națiunea ca fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 311). Doar în cazuri speciale, în care mamele nu își pot exercita aceste îndatoriri educaționale "date de la natură", copilele pot frecventa cursurile școlilor de fete ca "pensiunate numai pentru orfane" (ibidem). Bărnuțiu nu este nici pe departe primul care insistă asupra importanței cardinale a dragostei de țară sau a patriotismului. Încă din 1829 la Iași apărea un Manual de patriotism, iar la București, cu oarecare întârziere, vedea lumina tiparului Patria, patriotul și patriotismul semnat de F. Aaron în 1843. Comparativ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o procopsélă de aluatul acesta" are urmări păguboase în măsura în care s-ar întemeia dinadins pe neadevăr (Michailescu, 1888, p. 77). Pe de altă parte, tributar unui Realpolitik educațional și luând cunoștiință de egoismul național tot mai accentuat al țărilor vecine, Michailescu insistă asupra rostului patriotic al instrucției istorice: "nimenĭ nu póte nega că istoria patrieĭ [...] trebuie să serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
suntem un popor de viță romană. Această idee, [...] este temelia întregeĭ noastre viețĭ, rațiunea pentru care nu primim contopirea cu neamurile care ne înconjură. [...] Am fost și am ramas Romani" (Xenopol, 1890, p. 5). Într-un alt manual, istoricul ieșean insista asupra apartenenței poporului român la "rasa latină" (Xenopol, 1897, p. 9). Prin Xenopol, memoria națională se angajează în procesul de tranziție de la paradigma puristă a luminismului Școlii Ardelene către paradigma sintetică a postpașoptismului romantic. În chestiunea cardinală a originii, romanitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dimensiuni. Unitatea geografică a teritoriului românesc, precum și unitatea etnică aromânității au fost deja articulate încă din prima generație de manuale de istorie. Ele vor fi menținute și în epoca naționalismului etnic pe care o avem în vedere, așa că nu vom insista asupra acestora. Dimensiunile unității retrospective pe care le vom detalia vor fi: a) unificarea istoriografică prin care trecuturile separate ale principatelor sunt înmănunchiate în aceeași structură narativă a cărei idee forță este principiul național; b) unitatea panteonului românesc, în urma căreia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manualele școlare de istorie națională. O altă caracteristică a discursului difuzat de literatura didactică interbelică rezidă în eforturile de europenizare a istoriei românilor. Aproape toate manualele publicate în anii dintre războaie conțin o declarație de intenții programatice în care se insistă asupra necesității de a ieși din înțelegerea autarhică a istoriei românilor, concomitent cu integrarea acesteia în istoria universală. Încă din 1928, N.A. Constantinescu declara în introducerea sa la Istoria Românilor că a "recurs mai des la comparația cu faptele și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe urmele lor în prima generație de manuale de istorie: Aaron, 1839; Albineț, 1845; Rusu, 1865; Moldovan, 1866) de o importanță crucială era proveniența geografică a coloniștilor romani. Motivați de dorința de a demonstra caracterul nobil al românilor, aceștia au insistat asupra originii pur italice a coloniștilor (Roma fiind preferat ca orașul din care au emigrat majoritatea coloniștilor). Ulterior, manualele din perioada naționalismului etnic (1859-1918) nu mai menționează Roma, mergându-se în continuarea pe originea italică a coloniștilor, deși se admite
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
face încă o concesiune. Abia acum se ajunge la respectarea citatului clasic al lui Eutropiu, potrivit căruia colonizarea Daciei s-a făcut cu oameni aduși "Ex toto orbe Romano". Adresând ab contrario teza originii italice a coloniștilor romani, manualele interbelice insistă asupra falsității acesteia. Spre exemplu, I. Floru (1923) combate direct proveniența italică a coloniștilor, indicând că "din Italia nu s-au adus coloniști, căci tocmai acolo populația era foarte rară și însuș Traian a luat măsura, ca din Italia să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
părăsit provincia alături de legiunile și administrația romane făcându-se pe criterii socioeconomice. Pe fondul ideologiilor sămănătoriste și țărăniste care operau o reducție a românismului la ruralitatea arhaică necontaminată de străinismul occidental modernizator, nici nu e de mirare că s-a insistat asupra faptului că cei care au rămas au fost țăranii, iar cei care au părăsit provincia au fost bogații: "parte din oamenii bogați și unii locuitori ai orașelor, lipsiți de apărarea legionarilor, se vor fi mutat și ei peste Dunăre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnică, geografică și caracterială a românității este un bun câștigat în perioada anterioară, fiind unul din elementele de susținere a memoriei naționale. Nu vom stărui asupra acestor dimensiuni ale unității, întrucât interbelicul nu a adus amendamente substanțiale la adresa acestora. Vom insista, în schimb, asupra unei teme care, deși existentă în tradiția istoriografică românească, se afirmă plenar abia acum. Este vorba despre ideea unității de destin istoric al neamului românesc. Aflați sub iluzia perceptivă produsă de "efectul înțelegerii ulterioare" (hindsight effect), privind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]