KorAP: Find »[drukola/base=magic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...410 411 412 ...428 >

10,680 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

sacri și a profanat alte obiecte sfinte. Prin dansul și mascaradele sale Nebunul cel Rău (Foolish Evil One) mimează un act sexual cu o mască de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de fiecare dată femeia este tot mai puțin speriată de Nebun. În final, Nebunul o abandonează și se repede la dansatorii-bivol, mimând actul de fecundare al taurilor. Apoi, Nebunul

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Caraman, 1997; M. Coman, 1980; T. Herseni, 1977) reamintea comunității actele de Încălcare a normelor și acțiunile exemplare, numele persoanelor vinovate și numele celor care nu s-au făcut de râs; h) rituri de propițiere: urările tradiționale, cu vechi rădăcini magice, au menirea de a conjura forțele cosmosului ca să protejeze indivizii și colectivitatea și să le aducă tot binele dorit. Aceste rituri erau deseori duse la Îndeplinire de către grupuri specializate, cum ar fi cetele de colindători (copii și tineri), ceata drăgaicelor

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
indivizii și colectivitatea și să le aducă tot binele dorit. Aceste rituri erau deseori duse la Îndeplinire de către grupuri specializate, cum ar fi cetele de colindători (copii și tineri), ceata drăgaicelor sau a călușarilor: În plus, acestea aveau și funcții magice de asigurare a fertilității, vindecare, protejare de puterile malefice etc.; i) riturile de profilaxie și purificare, care Însoțeau Întregul ansamblu ceremonial, vizau apărarea de diferite animale sau insecte dăunătoare (prin ungeri cu substanțe benefice, fixarea de plante protectoare, trecerea prin

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
etc.; i) riturile de profilaxie și purificare, care Însoțeau Întregul ansamblu ceremonial, vizau apărarea de diferite animale sau insecte dăunătoare (prin ungeri cu substanțe benefice, fixarea de plante protectoare, trecerea prin foc, fumigațiile, stropirea cu apă sfințită și alte operațiuni magice), gonirea spiritelor rele (de obicei, prin zgomotele produse de clopote, pocnitul din bice, buhaiul etc.) sau sporirea fertilității pământului (astfel, obiceiul „Încurării” cailor aducea În prim-plan, prin cursele de călărie printre ogoare, puterea magică a unui animal cu o

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
apă sfințită și alte operațiuni magice), gonirea spiritelor rele (de obicei, prin zgomotele produse de clopote, pocnitul din bice, buhaiul etc.) sau sporirea fertilității pământului (astfel, obiceiul „Încurării” cailor aducea În prim-plan, prin cursele de călărie printre ogoare, puterea magică a unui animal cu o bogată mitologie pozitivă - M. Coman, 1983, 1986, 1995). Jucatul cetei sacre (colindători, călușari, drăgaice) În curtea sau casa gospodarului are aceeași funcție magică de transferare a puterilor protectoare asupra oamenilor și a bunurilor acestora; alte

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
cailor aducea În prim-plan, prin cursele de călărie printre ogoare, puterea magică a unui animal cu o bogată mitologie pozitivă - M. Coman, 1983, 1986, 1995). Jucatul cetei sacre (colindători, călușari, drăgaice) În curtea sau casa gospodarului are aceeași funcție magică de transferare a puterilor protectoare asupra oamenilor și a bunurilor acestora; alte rituri vizau purificarea oamenilor și Întărirea lor prin atingerea cu crengile verzi de salcie sau tei, la Paște sau Rusalii, ori cu obiecte din lemn Încărcate de puteri

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de transferare a puterilor protectoare asupra oamenilor și a bunurilor acestora; alte rituri vizau purificarea oamenilor și Întărirea lor prin atingerea cu crengile verzi de salcie sau tei, la Paște sau Rusalii, ori cu obiecte din lemn Încărcate de puteri magice, precum colindăbățul sau sorcova. De asemenea, În aceste momente sunt culese plantele de leac; j) rituri de divinație: acum, În aceste momente de interstițiu, pot fi Întrevăzute anumite evenimente legate de destinul individual (aflarea numelui, chipului, trăsăturilor morale ale ursitului

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ale sfinților creștini, cât și nume din mai vechi vocabulare sacrale. Actele ceremoniale provin din sfera vrăjitoriei, divinației și purificărilor, a ofrandelor și sacrificiilor, a celebrărilor și comemorărilor etc. În acest sistem ceremonial, dominante sunt interdicțiile, adică riturile de protejare magică Împotriva celor mai diverse surse ale răului. Cea mai importantă interdicție este aceea de a munci: spre uimirea lui I.A. Candrea (1928, p. 130), calendarul tradițional indica ...96 de sărbători cu date fixe și 34 de sărbători mobile, adică

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
dar și Îndeplinite acele munci obligatorii fără de care viața gospodăriei ar fi fost În pericol să se prăbușească. Riturile de protejare (apotropaice) reprezintă a doua categorie importantă: ele implicau acte de abstinență (diverse forme de post), acțiuni de purificare, practici magice de protejare Împotriva animalelor dăunătoare, a evenimentelor neașteptate, a fenomenelor meteorologice sau a figurilor malefice de tip mitologic: conform statisticii aceluiași autor, lupul era inamicul dominant (35 de zile ținute pentru lup), urmat de grindină (19 zile), tunete și trăsnete

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
II, pp. 323). Planul ceremonial, mult mai complex, se construiește În jurul unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu sunt oamenii În puterea vârstei, ci fetițele (nici măcar fetele mari, ca În riturile asemănătoare ale Antichității grecești analizate de

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu sunt oamenii În puterea vârstei, ci fetițele (nici măcar fetele mari, ca În riturile asemănătoare ale Antichității grecești analizate de M. Detienne, 1997b). Ca În jocurile cu măști, ele par a

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Îngroparea este urmată de un alt act ritual - dezgroparea - efectuat, În lumea rânduită a adulților, În forme strict reglementate ceremonial sau În situații excepționale, Încărcate de conotații malefice (S.F. Marian, 1995, pp. 266-269). Aceasta conduce la o succesiune de gesturi magice, cu scop fertilizator: spargerea statuii și risipirea peste ogoare, aruncarea În fântână sau pe apă, formulele propițiatorii. În final are loc un ospăț, acțiune ceremonială specifică sărbătorilor, deseori precedat de o colindare a satului care, asemenea traseelor din ceremoniile de

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
peste ogoare, aruncarea În fântână sau pe apă, formulele propițiatorii. În final are loc un ospăț, acțiune ceremonială specifică sărbătorilor, deseori precedat de o colindare a satului care, asemenea traseelor din ceremoniile de iarnă, implică aducerea unui obiect cu valențe magice, performarea unor urări și obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În joia a treia după Paști sau În ziua de Paparudă, se adună iarăși fetele la un loc, se duc la locul unde a fost Îngropat

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
mitico-ceremonial al Caloianului sintetizează teme mitologice, scheme epice, figuri legendare și toposuri, pe care le activează cu ajutorul unor structuri rituale eteroclite, provenind din diferite sisteme specifice culturii folclorice. În jurul temei dominante a fertilității, el construiește cu ajutorul acestor elemente un „rit magic, având un caracter agrar și meteorologic” (I. Evseev, 1997, p. 66; vezi și I. Mușlea, O. Bârlea, 1970; I.A. Candrea, 1928; I. Cuceu, M. Cuceu, 1988; I. Ghinoiu, 2001; I. Taloș, 2001). Rituri de trecere modernetc "Rituri de trecere

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
văzut, adorat, respectat) a unui simbol consacrat (religios sau laic). Atât relicvele sfinte, cât și regele sau steagul breslei sunt aduse În spațiul public, pentru a fi astfel accesibile, pentru a facilita comunicarea cu ele, pentru a permite (În plan magic) transferul de puteri sau valori consacratoare dinspre unitățile constitutive ale procesiunii către publicul ei. Așa cum observă R. Grimes (1976, p. 62), „activitățile tipice din timpul unei procesiuni sunt mersul pe jos, purtarea unor obiecte, arătarea acestora, rugăciunile, cântecele, a privi

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea unei asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea unei asemenea manifestări, În care Însă religiosul se Întrepătrunde cu politicul: În ajunul sărbătorii Sfintei Paraschiva

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
se altoiesc elemente din alte ritualuri: mulți dintre cei care vin să sărute moaștele sunt la sfârșitul unui pelerinaj, ziua slujbei este precedată de numeroase rituri de purificare, actul de a săruta sau de a atinge moaștele dezvăluie un substrat magic (magie prin contagiune), iar arătarea domnitorului și a familiei sale În văzul „norodului”, precum și confirmarea puterii lui de către reprezentanții Puterii divine țin de riturile politice. Procesiunile și paradele au rolul de a afirma și de a expune public, În exprimări

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Astfel, Ashley (2001, pp. 55-59) subliniază vulnerabilitatea relicvelor și imaginilor sacre „scoase” din mediul monastic (unde accesul era strict reglementat): documentele istorice arată că, pe durata procesiunii, obiectele sacre puteau genera fie momente de exaltare, vindecare sau pedepsire de tip magic, fie acte de contestare și profanare. În același sens, Schnell (1997) arată cum, În timpul procesiunilor shinto din Japonia, când obiectele sacre sunt scoase din templu și purtate prin comunitate, se creează un interval liminal, În care sunt permise nu numai

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
tranzitoriu specific comportamentului pelerinilor” (S. Coleman, 2002, p. 358). În ultimele decade ale secolului XX, numeroasele descrieri etnografice au dezvăluit faptul că pelerinajul funcționează ca un sistem compozit, care amestecă credințe religioase, figuri și narative mitologice, unități ritualice (sacrificii, acte magice, componente ale riturilor de trecere, elemente de sărbătoare și chiar carnaval), reminiscențe și constructe de literatură populară și cultă. În plus, pelerinajul a generat numeroase creații arhitecturale, monumente de sculptură și pictură, creații muzicale și, mai recent, produse ale comunicării

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
J.S. Strong, 1987, vol. XII, pp. 275-281). În speranța de a perpetua miracolul inițial, pelerinii „descompun” locul sacru În microunități, În diverse bunuri care, prin contactul cu acel loc, au preluat o parte din puterile sale. Vorbind despre aceste „tactici” magice de amplificare și menținere a contactului cu locul sacru, A. Dupront (1987, p. 399) relevă rolul „furtului”, al acțiunii subversive. Astfel, Încălcând anumite interdicții fixate de oficianții ritului, pelerinii speră să spargă monopolul acestora asupra centrului și să ia cu

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
spațiul, iar imaginea sa tipică este aceea a mersului pe jos, pe mari distanțe, În condiții dificile, asemănătoare cu o asceză sau cu o probă inițiatică. Spre deosebire de alte rituri, pelerinajele acoperă o mare durată de timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic unitar, poate să solicite luni și chiar ani ( În condițiile mersului pe jos), mai ales În cazul unor călătorii devoționale către centre sacre Îndepărtate. De aceea, călătoria pelerinului cunoaște câteva secvențe clare: plecarea, parcurgerea drumului, atingerea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de Întoarcere, reinserția și repoziționarea socială datorită prestigiului astfel dobândit. În imaginarul popular, călătoria pelerinului este Înconjurată de o aureolă inițiatică. La capătul drumului, pelerinul suferă o „mutație”, revine acasă schimbat, fie În urma unei revelații religioase, fie În urma unui act magic (de obicei, de ameliorare a condiției profane - vindecare fizică sau psihică), fie În urma unei transformări spirituale. În alt plan, schimbarea poate fi produsă de simpla conștientizare a diferențelor: experiența pelerinajului mediază Între familiar și necunoscut, mundan și miraculos, profan și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ca „micropelerinaje” (Înconjurarea de șapte ori a templului Ka’aba, parcurgerea de șapte ori a celor 394 de metri care separă munții Safa și Murwa), altele ca acte de devoțiune religioasă (rugăciunile de pe Muntele Arafat), altele ca acte cu substrat magic (atingerea zidurilor sacre sau aruncarea pietricelelor Înspre cele trei pietre sacre). Nu o dată, pelerinul Încearcă să Își permanentizeze legătura cu centrul sau centrele sacre prin Înscrierea numelui său, fie pe monumente dedicate acestui scop (ex voto), fie pe zonele disponibile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]