11,805 matches
-
admite că sunt prea de crezut oracolele ei, este derutat de cele spuse despre viitorul însângerat al casei regale din Argos : în privința celorlalte profeții rostite, mintea mea năucă iese din făgașul ei. Ajuns să o compătimească pe captivă, corifeul se miră că ea nu face nimic să împiedice propria moarte : Femeie prea nefericită și totodată prea-nțeleaptă [...] dacă știi într-adevăr ce soartă te așteaptă, de ce, ca o junincă, pe care-o mână zeii, să mergi cu-atâta bărbăție la altar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care o atribuie unei imaginații debordante (asta e o închipuire a ta. Nici nu știi cum îl cheamă), dar admite că de multe ori nu-i poate pătrunde sensul cuvintelor (vorbești întotdeauna prea frumos pentru mine - I 3). Chrysis se miră de spaima de moarte manifestată de o viitoare mireasă (ești bântuită de năluci... Nimeni nu știe ce e adevărat și ce este închipuire în vorbele tale) și crede că aceasta și-a pierdut rațiunea din pricina iubirii (Toate astea sunt visuri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o asemenea zi, se silește să zâmbească... mirată, cu oarecare răceală... oarecum plictisită... privind-o bănuitor (I 3). Lipsită de afecțiune autentică, Clitemnestra nu se poate apropia de sufletul fetei ei și e mereu contrariată de reacțiile acesteia. Ea se miră că Ifigenia nu se arată mai entuziasmată de numele ilustru al viitorului ei soț (Ce e cu tine ? Nu te bucuri că ești menită lui Achile ?), e derutată de ciudatele întrebări privitoare la înfățișarea mirelui (Ce întrebări fără rost !... Vino
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a rătăcit dintr-o dată, vestindu-ți-se numele lui Achile ? !) sau cu tulburarea pricinuită de emoția nunții (Gândul ți e necontenit rătăcit... Îți înțeleg șovăiala feciorelnică, dar nu ești mândră că însuși Achile, cel născut din Zeus, îți va fi mire ?) și o îndeamnă mereu Ifigenia, trezește-te ! (I 3). Când tânăra anunță că se va jertfi pentru cauza grecilor, Clitemnestra, care-și face datoria de mamă apelând la Ahile pentru a o salva, îi reproșează fetei nerecunoștința față de cel dispus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lipsa de concretețe a învățăturilor lui Socrate : Tu spui întruna : așa e bine, așa nu e bine, așa nu trebuie... Dar dacă e vorba de viața cuiva, de un om anume, ce știi să-i spui ? (p. 48). Eurites se miră că cei din jur se mulțumesc cu palavrele acestea sunătoare și goale (p. 48), și îi interpelează aspru pe discipolii indiferenți la faptul că pe filosof nu l interesează lucrurile omenești : V-a amețit pe toți cu întrebările lui tâmpite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
recitată de mama lui la o serbare școlară în cinstea recoltei : Pentru iubire, ea își trădă părinții/ Frații și țara./ Pentru iubire, ea pierdu cerul/ Sub care se născuse, pământul/ Pe care crescuse, totul./ Plecă pe mare cu preafrumosul ei/ Mire/ Și născu o casă de copii./ Și când își pierdu iubirea/ Dădu foc lumii/ Își omorî odraslele/ Nimic să nu mai rămână/ Ca înainte/ În ticăloasa Grecie (II, p. 621). În ultima confruntare dintre cele două femei, Dida îi amintește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
uneori cursul evenimentelor în funcție de necesitățile dramatice sau atunci când dorește să le accentueze semnificația. Dincolo de valoarea documentară, dramaturgul urmărește să demonteze mecanismele istoriei spre a-i pune în lumină înțelesurile, într-o meditație despre implicațiile puterii politice. Are de ce să ne mire apariția în librării și, poate, încă mai mult reprezentarea scenică, într-o epocă de maximă vigilență a cenzurii, a unei piese a cărei nedisimulată temă era raportul dintre democrație și dictatură. Nu dispunem de elemente care ne-ar permite să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voi habar nu aveți de lingvistică (p. 13). Cum observăm, în această secvență Petronius se adresează cu asprime spectatorilor lui Doinaș. Învinuirea se referă la pasivitatea cu care un popor suportă un regim despotic. La prima vedere, ar putea să mire această atitudine la autorul nostru, câtă vreme el era în măsură să-și dea seama că, având în vedere disproporția dintre puterea tiraniei și neajutorarea victimelor ei, orice încercare de opoziție a acestora ar fi fost - și a fost, în măsura în care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
însă că nu există identitate totală între Petronius și Doinaș, de unde și sensul deschis, neunivoc, al unor scene. Spectatorii sunt văzuți doar ca o replică degenerată a strămoșilor în stare să domine întreaga lume antică : Tre buie oare să mă mir că voi, neștiind ce înseamnă a stăpâni, vă resemnați a fi stăpâniți ?... Noi, romanii, am avut un destin atât de mare, încât urmașii noștri se pot mulțumi cu unul mai mic (p. 13). În timpuri de glorie sau de declin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-mi paginile cărții tale Să le citesc în voie, fără ghid.” J. Maury 478. „Când citește sufletul tău, dă-ți seama că citești într-o carte în care mii de veacuri și-au scris enigmatica lor poveste și nu te mira de nu poți citi toată încâlcita carte, nici poți înțelege multe din câte citești în ea.” M. Codreanu 479. „Dorim prea mult să știm de dragul de a ști și nu pentru a deveni altfel. Dacă toate cărțile noastre nu ne
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
despre care viața poate spune: <<Îmi aparține>>.” Marțial 746. „Tot ce citim, să nu lăsăm să rămână întocmai, ca să nu fie străin; să asimilăm cele citite; altfel vor intra în memorie, dar nu în minte. Nu trebuie să ne mirăm că din aceeași materie fiecare adună ceva ce se potrivește cu preocupările sale; pe aceeași pajiște un bou caută iarbă, un câine iepuri, o barză șopârle.” Seneca 747. „E presa ce învinge ideile barbare Cu cartea, a ei armă, a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mici, montante, atârnate de tavanul stând să cadă al magherniței, și în cele din urmă alege una. Nu este măsura dumneavoastră", behăie acru maestrul Wang. "Pe care s-o iau atunci?" Nu am măsura dumneavoastră. Nu există măsura dumneavoastră." "Mă mir. Măsura mea este cea mai obișnuită la femei. La femeile de vârsta mea, vreau să spun." "Exact, doamnă, tocmai despre vârsta dumneavoastră este vorba", spune prăpăditul urmaș al lui Confucius. Mi se pare că nici dumneata nu ești la prima
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece să se perfecționeze în Germania. "Și de ce vrei să înveți nemțește?", se miră colega ei. "Ca să-l citesc pe Heidegger în original." Pasiunea filosofică a tinerei blonde o face să creadă că i-ar putea cere un serviciu: " Ești amabilă să-mi dai ziarul? Soțul meu l-a lăsat pe masă." Tăcere uimită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
opusă, îl ia de braț și îl trage spre celălalt culoar, care duce la lifturi. Când dispar amândoi după colț, ea își dă seama că necunoscutul era răposatul Georges Marchais. Că fostul secretar al partidului comunist a înviat nu o miră, dar că doctorul M. se pleacă astfel în fața voinței acestuia, când are atâtea altele pe cap... În locul doctorului M., vine masa. Tot compot de pere, calitatea întâi. Îi e până-n gât. Oricum ar sta lucrurile, preferă clinica falsului doctor Sinus
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e destul loc pe noptieră, ți le pun în dulap, o să li le ceri infirmierelor. Sunt amabile." "Nu toate", spune .... și începe să-i povestească episodul cu ziarul aruncat la gunoi după ce fusese folosit la frecatul unei tigăi. El se miră, nu înțelege rațiunea unei astfel de conduite, dar nu-i pune la îndoială veridicitatea. După plecarea lui, o apucă îndoiala. De altminteri, din prudență, se abținuse să-i spună că asta fusese isprava unei "haideggeriene." O fi un semn? Îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
posac. "Asta e plicticos." S-a întors la viața de celibatară, ceea ce, "pe cuvântul meu", nu-i ieșise deloc rău. Vine singură la spital, se întoarce singură acasă, trăiește singură. Dimineața, bătrâna doamnă iese complet goală din baie și se miră: Nu mi-au dat cămașă curată." Ea îi propune să sune ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
hotărât să nu-și ia concediu concomitent, pentru ca fetele să poată profita la maximum de vacanță. În zilele următoare, febră, pusee de tensiune și dureri pe care numai morfina le calmează. O infirmieră, care vine să-i schimbe pansamentul, se miră când îi vede cicatricea: Știți ce-a făcut chirurgul?" Nu, de unde să știe? "A refăcut toată cusătura, dar trecând firul prin vechile găuri, fără să mai împungă din nou." Haute couture, în fond. Măcar să afle cum îl cheamă pe medicul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e tristă. Doamna F. se află în îngrijire paliativă la Villeneuve-la-Garenne: Nu voiam să vă spun... Dar ați fi aflat, sunt sigură, și mi-ați fi purtat pică..." Doamna F., căreia tocmai îi invidiase mina tinerească și sănătatea! " M-am mirat că n-o mai întâlnesc, cu cățelușul ei..." " Totul s-a petrecut foarte repede. M-am dus s-o văd miercuri, era foarte slăbită, dar m-a recunoscut." După trei zile, Maryse s-a dus iar. Doamna F. a murit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ahmed! Te îmbrățișez tare-tare, Didier, i-am zis, și mă gândesc la tine. Și pe urmă Jacqueline a făcut la fel... De doamna S. n-am vrut să vă spun, dar de Lolone, nu puteam să fac altfel..." Ea se miră că prietenul lor Georges, zis Celălalt Georges, nu mai dă de câtăva vreme niciun semn de viață. Curios. În pofida unei activități debordante (spune mereu că e "frânt de oboseală"), Celălalt Georges, temperament clocotitor, nu lasă să treacă mult fără să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
semn de părere de rău (trebuie să plec!) și dădu fuga spre dună, precedată de marele câine negru. Calul necheză, mulțumit de acest deznodământ, și trase și mai tare de frâu. Nu ți-a scăpat această clipă de sensibilitate", se miră locotenentul bătându-l pe grumaz. Se reface apartamentul doamnei S. și loviturile răzbesc prin pereți, ca ultimele cuie înfipte în coșciugul ei. În ciuda acestui neîncetat rapel la moarte, în ciuda ziarelor puse deoparte ca să fie citite mai târziu, nu se mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu sunt singura care face portretul unui câine din pietricele!" Se aplecară toți deasupra reproducerii unui mozaic descoperit la Pompei: un câine negru, văzut din profil. Dedesubt, scria: cave canem. Ia te uită, câinele ăsta seamănă nițel cu Hector, se miră șeful de gară, dar e mai mic. Textul cărții e în italienește, spuse Nel fără a insista. "Moș Crăciun, depășit, s-a înșelat evident în ce privește țara, spuse Filip stârnind un râs general, dar o să-ți traduc eu textul, treptat. Cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
adevărata, marea, inepuizabila iubire. Este pesemne incredibilă sau condamnată să rămână fără urmare o dragoste între o fetiță și un tânăr bărbat de douăzeci și șase de ani. Nu asta este convingerea mea și nici, evident, dorința mea. Nu te mira, frate, o asemenea iubire există și va dura până la ultima mea suflare. Adu-ți aminte de cântecul Panaiotei care ne-a mișcat pe toți. Era cântecul iubirilor de necrezut, însă de neocolit la fel ca și moartea. Panaiota, cu cântecul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel și Caterina. Fetița învățase, datorită ei, să citească și să scrie înainte de a merge la școală. Paul făcea pe Moș Crăciun, cu o perucă și o barbă de vată, însăilate de cele două femei. Și Nel, care se tot mira că el ajungea mereu după plecarea lui Moș Crăciun, se străduia să-i povestească vizita acestuia cu toate amănuntele. Își aduseră aminte cu nostalgie de vremurile trecute și discutară îngrijorate despre cele ce aveau să vină. De revelion, familia a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel, care stătea ca totdeauna deoparte, dar de data aceasta mai deoparte ca niciodată, rumegându-și confuzia. Era o brunetă drăguță, cu părul împletit în două cozi groase, din care scăpau șuvițe rebele. Se numea Dorina M., iar Nel se miră că până atunci nu o remarcase. " Nu pune la inimă, îi spuse Dorina M., sunt niște proaste. Eu am înțeles ce-ai vrut să zici." A fost atunci începutul prieteniei lor. Foarte repede, au găsit modalitatea să schimbe băncile ca să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în mănăstire, după ce i-a murit băiatul, care s-a prăpădit în Grecia, în timpul războiului civil..." Învățătorul își lăsă capul în jos, murmurând: "Curios, nenorocirea care a lovit-o pe Panaiota n-am simțit-o. Dar purtarea ei nu mă miră. O femeie ca ea trece direct de la sensualitate la ascetism, visa la Minotaur și s-a mulțumit cu mortificarea cărnii. Sărmana Panaiota, suflet de aur, cur de foc!" Vorbea mai departe fără să remarce stânjeneala lui Nel: "Să ajungem la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]