10,390 matches
-
transport și parcurile feroviare din Europa Centrală fuseseră readuse la nivelul antebelic (sau Îl depășiseră). În Cehoslovacia, Bulgaria, Albania și România, mai puțin distruse de război, procesul a fost mai scurt decât În Iugoslavia sau Polonia, dar până și economia poloneză și-a revenit rapid - În parte pentru că teritoriile vestice dobândite de la germani erau mai fertile și mai bogate În fabrici și orașe industriale. și În Europa de Vest prejudiciile materiale au fost neutralizate cu o viteză remarcabilă; cel mai repede În Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cehoslovacă ar fi interpretată ca o dezmințire a prieteniei cu Uniunea Sovietică și cu restul aliaților noștri. De aceea, guvernul a decis În unanimitate că nu va fi prezent la această conferință.” De ce au cedat cehii? Vecinii lor unguri și polonezi, cârmuiți deja de comuniști sub ochiul grijuliu al Armatei Roșii, nu puteau decât să urmeze „indicațiile” sovietice. Dar În Cehoslovacia, Armata Roșie plecase de mult și comuniștii nu dețineau Încă monopolul puterii. Cu toate acestea, Masaryk și colegii lui au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înțeles perfect acest lucru. Teritoriile estice cedate lui Stalin prin protocoalele secrete ale pactelor sovieto-naziste din 1939 și 1940 se găseau din nou În mâinile Uniunii Sovietice: când a avut loc Întâlnirea de la Yalta (4-11 februarie 1945), „Comitetul Lublin” (comuniștii polonezi care au sărit din trenul de aprovizionare al Armatei Roșii direct la cârma Poloniei) era deja instalat la Varșovia 2. De fapt, Yalta lăsa deoparte problema cea mai importantă - viitorul Germaniei - tocmai pentru că era un aspect atât de important și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1944, când 200.000 de polonezi au fost uciși de nemți În cursul unei revolte disperate la Varșovia, În timp ce Armata Roșie privea liniștită de pe celălalt mal al Vistulei. Poate că liderii vestici nu considerau, precum Stalin, că Armata de Interior poloneză era „o mână de aventurieri și criminali avizi de putere”, dar nu aveau de gând să-l contrarieze pe aliatul lor militar cel mai important la numai șase săptămâni după debarcarea În Normandia. Pentru polonezi, era astfel trădat Însuși scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legalitate, ele deveniseră insignifiante În politica est-europeană, fiindcă se identificau cu Rusia și aplicau tacticile rigide impuse după 1927 de la Moscova. Le mai șubrezise chiar URSS, care i-a exclus din partid sau i-a arestat pe mulți dintre comuniștii polonezi, maghiari sau iugoslavi refugiați la Moscova: conducerea Partidului Comunist Polonez din perioada interbelică, de pildă, a fost aproape complet eliminată. Astfel, când Mátyás Rákosi, liderul Partidului Comunist Maghiar, s-a Întors de la Moscova În februarie 1945, putea conta În Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Rusia și aplicau tacticile rigide impuse după 1927 de la Moscova. Le mai șubrezise chiar URSS, care i-a exclus din partid sau i-a arestat pe mulți dintre comuniștii polonezi, maghiari sau iugoslavi refugiați la Moscova: conducerea Partidului Comunist Polonez din perioada interbelică, de pildă, a fost aproape complet eliminată. Astfel, când Mátyás Rákosi, liderul Partidului Comunist Maghiar, s-a Întors de la Moscova În februarie 1945, putea conta În Ungaria pe sprijinul a 4.000 de comuniști. În România, după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale Rusiei și, În fine, pentru că și În cazul Poloniei emergența spontană a unui guvern prosovietic din voința poporului era extrem de improbabilă. Spre deosebire de statele balcanice, Polonia nu fusese Însă aliata lui Hitler, ci victima sa: sute de mii de soldați polonezi luptaseră alături de Aliați pe Fronturile de Est și de Vest. Polonezii nutreau așadar speranțe În legătură cu situația lor postbelică. Speranțe care, s-a dovedit mai târziu, nu erau complet nejustificate. Comuniștii polonezi din așa-numitul Comitet de la Lublin (creat În iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hitler, ci victima sa: sute de mii de soldați polonezi luptaseră alături de Aliați pe Fronturile de Est și de Vest. Polonezii nutreau așadar speranțe În legătură cu situația lor postbelică. Speranțe care, s-a dovedit mai târziu, nu erau complet nejustificate. Comuniștii polonezi din așa-numitul Comitet de la Lublin (creat În iulie 1944 de autoritățile sovietice, pentru a dispune de un guvern gata constituit când aveau să intre În Varșovia) nu se puteau mândri cu o masă electorală, dar se bucurau de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împotriva revanșismului german (preocupare reală În acel moment) și o politică de schimburi prin care polonezii din est se Întorceau În noile granițe naționale, iar țara era „purificată” de minoritatea ucraineană care-i mai rămăsese. Aceste considerații le permiteau comuniștilor polonezi, deși marginali (și printre ei mulți erau de origine evreiască), să se Înscrie În tradițiile politice naționale - și chiar naționaliste - ale Poloniei. Cu toate acestea, ei ar fi rămas Întotdeauna o minoritate insignifiantă din punct de vedere electoral. Partidul țărănesc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși marginali (și printre ei mulți erau de origine evreiască), să se Înscrie În tradițiile politice naționale - și chiar naționaliste - ale Poloniei. Cu toate acestea, ei ar fi rămas Întotdeauna o minoritate insignifiantă din punct de vedere electoral. Partidul țărănesc Polonez al lui Stanis³aw Miko³ajczyk număra 600.000 de membri În decembrie 1945, de zece ori mai mulți decât comuniștii din Partidul Muncitoresc Polonez (devenit, după asimilarea socialiștilor În decembrie 1948, Partidul Muncitoresc Unit Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate acestea, ei ar fi rămas Întotdeauna o minoritate insignifiantă din punct de vedere electoral. Partidul țărănesc Polonez al lui Stanis³aw Miko³ajczyk număra 600.000 de membri În decembrie 1945, de zece ori mai mulți decât comuniștii din Partidul Muncitoresc Polonez (devenit, după asimilarea socialiștilor În decembrie 1948, Partidul Muncitoresc Unit Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul războiului prim-ministru al guvernului polonez În exil, era dezavantajat fatal de Încăpățânarea tipic poloneză cu care partidul său era deopotrivă antinazist și antisovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
număra 600.000 de membri În decembrie 1945, de zece ori mai mulți decât comuniștii din Partidul Muncitoresc Polonez (devenit, după asimilarea socialiștilor În decembrie 1948, Partidul Muncitoresc Unit Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul războiului prim-ministru al guvernului polonez În exil, era dezavantajat fatal de Încăpățânarea tipic poloneză cu care partidul său era deopotrivă antinazist și antisovietic. Așa cum aveau să demonstreze evenimentele ulterioare, lui Stalin nu Îi păsa prea mult de succesul „socialismului” În Polonia. Dar nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zece ori mai mulți decât comuniștii din Partidul Muncitoresc Polonez (devenit, după asimilarea socialiștilor În decembrie 1948, Partidul Muncitoresc Unit Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul războiului prim-ministru al guvernului polonez În exil, era dezavantajat fatal de Încăpățânarea tipic poloneză cu care partidul său era deopotrivă antinazist și antisovietic. Așa cum aveau să demonstreze evenimentele ulterioare, lui Stalin nu Îi păsa prea mult de succesul „socialismului” În Polonia. Dar nu era deloc indiferent la linia generală a politicii poloneze, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încăpățânarea tipic poloneză cu care partidul său era deopotrivă antinazist și antisovietic. Așa cum aveau să demonstreze evenimentele ulterioare, lui Stalin nu Îi păsa prea mult de succesul „socialismului” În Polonia. Dar nu era deloc indiferent la linia generală a politicii poloneze, mai ales cea externă. Împreună cu rezultatul impasului din Germania, aceasta era grija lui principală, cel puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc a fost treptat marginalizat, suporterii săi amenințați, liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
firmele cu peste 50 de angajați. În decembrie 1948, În Cehoslovacia nu mai exista nici o firmă privată cu mai mult de 20 de angajați. La aceeași dată, 83% din industria maghiară era În mâinile statului, ca și 84% din industria poloneză, 85% din cea românească și 98% din cea bulgărească. Un alt mecanism de eliminare a clasei de mijloc, deținătoare de proprietăți, l-a constituit În Est reforma valutară. Era varianta modernă a unei jecmăneli fiscale clasice, precum taxa pe capital
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
excepții parțiale. În Polonia, industrializarea primitivă a fost Întreprinsă cu entuziasmul Împărtășit peste tot, dar nu același lucru se poate spune despre colectivizare. Se pare că Stalin și-a dat seama cât de nepractic era să-i bage pe țăranii polonezi În colective (Însă acest argument nu l-ar fi oprit). Faptul că În relațiile cu Polonia sovieticii abordau un stil circumspect cu care ne vom mai Întâlni era exclusiv o mișcare calculată. Spre deosebire de ceilalți supuși din estul Europei, polonezii erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din estul Europei, polonezii erau numeroși; capacitatea și predispoziția lor la răzvrătire Împotriva jugului străin erau cunoscute de generații Întregi de funcționari și ofițeri sovietici, iar dominația URSS le era, evident, mai nesuferită decât altora. Sovieticii erau agasați de opoziția poloneză (rămășițe ale mișcării partizane din timpul războiului au continuat lupta de gherilă Împotriva regimului comunist până la sfârșitul anilor ’40) și o găseau nejustificată. Nu câștigaseră polonezii 104.000 km2 de pământ bun pentru agricultură În schimbul a 178.000 km2 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război? Nu reprezenta Moscova pentru polonezi garanția (unică) Împotriva Germaniei, a cărei relansare era universal anticipată? Mai mult, Polonia scăpase de minoritățile dinaintea războiului: evreii fuseseră uciși de nemți, iar nemții și ucrainenii - expulzați de ruși. Dacă Polonia era mai „poloneză” decât fusese vreodată În cursul complicatei sale istorii, era meritul Moscovei. Dar relațiile interstatale, mai ales În blocul sovietic, nu se bazau pe recunoștință sau pe lipsa acesteia. Polonia era utilă Moscovei mai ales ca zonă-tampon În calea agresiunii germane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe lipsa acesteia. Polonia era utilă Moscovei mai ales ca zonă-tampon În calea agresiunii germane sau aliate. Era de dorit ca Polonia să devină socialistă, dar și mai important era ca ea să rămână stabilă și puternică. În schimbul calmului domestic polonez, Stalin era dispus să tolereze o clasă de fermieri independenți (chiar dacă era ineficientă și ideologic jenantă) și o Biserică Catolică prezentă În viața publică, lucru de neconceput mai la sud sau mai la est. De asemenea, universitățile poloneze au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
calmului domestic polonez, Stalin era dispus să tolereze o clasă de fermieri independenți (chiar dacă era ineficientă și ideologic jenantă) și o Biserică Catolică prezentă În viața publică, lucru de neconceput mai la sud sau mai la est. De asemenea, universitățile poloneze au rămas practic intacte, În vreme ce corpul profesoral din instituțiile de Învățământ superior din Cehoslovacia vecină și de aiurea a fost epurat energic. Cealaltă excepție era, desigur, Iugoslavia. Până la ruptura dintre Stalin și Tito, Iugoslavia fusese, așa cum am văzut, statul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între 1945 și 1947 pentru un amestec de vini reale și imaginare, de la simpatii fasciste și colaboraționism până la spionaj În favoarea Occidentului; În fiecare caz, procurorii au avut grijă să le conteste credibilitatea și patriotismul ca reprezentanți ai „poporului” bulgar, maghiar, polonez. Socialiștii care refuzaseră să Îmbrățișeze Partidul Comunist, precum bulgarul Krastin Partahov (judecat În 1946 și condamnat la Închisoare, unde a murit trei ani mai târziu), au fost și pedepsiți ca dușmani ai poporului. Ce frapează la victimele necomuniste ale primelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Est, deși au aruncat mii de bărbați și femei În Închisoare, nu au condus la procese publice majore. Exista și În Polonia un candidat pentru rolul de Tito-Kostov-Rajk: W³adis³aw Gomu³ka, secretar general al Partidului Muncitoresc Polonez și vicepreședinte al Consiliului polonez de Miniștri. Gomu³ka criticase deschis planurile de colectivizare În Polonia și era cunoscut ca adept al „căii naționale” poloneze spre socialism. Criticat de staliniștii fideli din partid, În august 1948 el a fost Înlocuit În funcția de secretar general de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Stalin a murit, iar Beria, omul lui de paie, a fost ucis Înainte ca procesul să poată Începe. În fine, unii lideri sovietici au considerat că este imprudent să distrugă Încă din primii ani, În văzul lumii, conducerea Partidului Comunist Polonez. Cehoslovacia n-a avut Însă noroc de asemenea inhibiții: cel mai mare proces-spectacol a fost organizat la Praga, În noiembrie 1952. Un proces-mamut fusese planificat Încă din 1950, imediat după scandalurile Rajk și Kostov, dar până să fie pus În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kremlinului, se pare că acest proces era, la rândul său, un preambul și o scuză pentru arestarea În masă a evreilor sovietici și exilarea lor ulterioară la Birobidjan („patria” destinată evreilor În est) și În Asia Centrală sovietică, unde mulți evrei polonezi fuseseră trimiși anterior, Între 1939 și 1941: editura MVD tipărise și pregătise pentru distribuție, Într-un milion de exemplare, broșura care explica „De ce evreii trebuie mutați din regiunile industriale ale țării”. Se pare, Însă, că până și Stalin a ezitat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu ca niște escorte Îndepărtate la marginea civilizației europene, ci mai degrabă ca apărători neînțeleși ai celei mai de preț moșteniri europene - așa cum cehii și maghiarii Își spuneau, nu fără motiv, că se află În inima continentului. Intelectualii români și polonezi preluau de la Paris tendințele artistice și intelectuale, așa cum intelighenția germanofonă din fostul Imperiu Habsburgic, din Rutenia subcarpatică până la Trieste, le prelua de la Viena. Acea Europă cosmopolită și integrată nu a existat, desigur, decât pentru puțini - și a dispărut În 1918
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]