10,542 matches
-
actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205-1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Taratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365. Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea și în textul
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
lungul Nistrului declanșând importante lucrări în vederea edificării unei citadele întărite la Orhei. Despre aceasta ne mărturisesc atât săpăturile arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite temelia citadelei, cât și documentele timpului. Astfel, în hrisovul lui Ștefan din 1 aprilie 1470 este pomenit pentru prima dată un pârcălab, adică un comandant militar a cetății Orhei, care după cum se obișnuia pe acele timpuri, îndeplinea și funcții administrative ale ținutului. Acesta era Radu Gangur, fiul „Ganguroaiei celei bătrâne”, un boier din partea locului. Prin construirea unei
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
Bekkos, și mulți înalți demnitari ai statului și ai bisericii, chiar rude ale împăratului, au fost aruncați în temnițe. Unii, după o vreme petrecută în celulă, au căzut de acord să-și schimbe convingerile. Printre acești nou convertiți s-a pomenit și Bekkos, pe care împăratul l-a ridicat, în curând, la rangul de patriarh. Sub presiunea papală, Carol I de Anjou trebuia să renunțe la acțiunea de cucerire pe care o proiectase contra Bizanțului și să se angajeze într-o
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
ci-amu ținutu pe reposatu Marie fata banului Constandinu Bașotă și a Saftii amu făcutu și al doile biserică aceasta în moșia me(a) Drăgușeni hramu sfinților Adormire(a) pre(a) Curatii și a erarhului Spiridonu. Acești nume toate să să pomenească oricine va stăpîni Drăgășenii căci lasu blăstăm de nu s-ar pomeni în biserică iar calfă am fostu”". Anul 1780 este considerat în alte lucrări ca an al refacerii bisericii. este construită din bârne de stejar, cioplite în muchii, îmbinate
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
amu făcutu și al doile biserică aceasta în moșia me(a) Drăgușeni hramu sfinților Adormire(a) pre(a) Curatii și a erarhului Spiridonu. Acești nume toate să să pomenească oricine va stăpîni Drăgășenii căci lasu blăstăm de nu s-ar pomeni în biserică iar calfă am fostu”". Anul 1780 este considerat în alte lucrări ca an al refacerii bisericii. este construită din bârne de stejar, cioplite în muchii, îmbinate în sistemul „cheotoare cu dublu zăvor”. Ea are un soclu de piatră
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
Biserica de lemn Bernadea, din comuna Bahnea, județul Mureș, datează din anul 1805. Alte surse consideră biserica mai veche, ante 1761, când este pomenită în conscripția lui Bucov. Hramul bisericii diferă de la o sursă la alta, listele oficiale precizând hramul "Sfinții Voievozi". Alte surse bibliografice atribuie bisericii hramul "Sfinții Arhangheli". Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice înregistrată sub codul: . Construită din
Biserica de lemn din Bernadea () [Corola-website/Science/317130_a_318459]
-
având codul de clasificare . Satul Rădășeni este așezat pe un deal înalt pe care sunt cultivați pomi fructiferi. El se află la o distanță de 2 km vest de municipiul Fălticeni. Cel mai vechi document istoric cunoscut în care se pomenește de Rădășeni datează de la 16 februarie 1424, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432): "„Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră celor ce o vor vedea sau o
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
ctitorii lăcașului de cult. Acesta a fost descifrat de folcloristul Simeon Florea Marian: ""Pomelnicul ctitorilor care s-au ostenit și au făcut biserica ce din giosu la Vama, unde se prăznuiește hramul Înălțarea lui Hristos, s-au scris aice ca să pomenească în veci 1787 ...". Parohia Vama de Jos a donat și turnul clopotniță din lemn, construit în anul 1787. Clopotnița a fost reconstruită în muzeu în anul 2005. Edificiul are un plan octogonal, fiind construit din bârne de brad cioplite la
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
rădicat această sfântă beserică pre cum sau aflat ... de meșteri lor ... au fost Tule Ilia d[in] Va[l]i[a] Negră și ..stia Ignat din Ș... cu po... v[a afl]a la această [b]e[seri]că săi pomenească. Ani de la nașteare lui [Hristos] 174[3].”" Datarea bisericii nu apare în întregime însă poate fi confruntată cu datele din pisanie. Cifra zecilor este parțial vizibilă iar cea a unităților lipsește din pisanie datorită sculpturii decorative suprapuse. Cifra chirilică a
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
peste intrarea în biserica de lemn. Biserica de lemn a satului apare în documentele vizitației canonice a lui Meletie Covaci, din 1752, iar în anul 1786 este menționată din nou, în „Conscrierea bisericilor din districtul Orăzii”. Acest din urmă document pomenește faptul că biserica servea două comunități, românilor din Ghighișeni alăturându-li-se și cei din Voieni. Harta Iosefină din 1784 indică locul în care a fost ridicată biserica de lemn, undeva în afara vetrei satului pe malul stâng al râului Crișul
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
tine, București", pe muzica lui Sergiu Malagamba. În bilanțul activității teatrale în țară pe anul 1959, publicația "Teatrul" (numărul din luna decembrie 1959) nu amintește nicio montare consacrată aniversării Bucureștiului (spectacolele de revistă nu fac obiectul bilanțului). În schimb, sunt pomenite evenimente organizate în onoarea celorlalte două aniversări. Cea mai cunoscută peliculă dedicată aniversării capitalei este scurt-metrajul "Mic album muzical", regizat de Traian Fericeanu și turnat în iulie 1958. Muzica care acompaniază imaginile aparține compozitorilor Temistocle Popa și Gherase Dendrino; în
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
bisericii i-au fost aduse adăugiri și transformări, ea prelungindu-se spre vest. Au fost construite un pridvor și un turn clopotniță atașat bisericii. Edificiul a fost supraînălțat și i s-a construit o turlă deasupra naosului. Această operațiune este pomenită într-o inscripție pictată cu litere chirilice în alb pe o scândură la absida laterală: "„Această biserică la Mănăstioara s-ar răpăluit (reparat) la anul 1848 august la 13 s-au început lucrul și s-au săvârșit noiembrie la 20
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
pregătit un adevărat puci. Într-o noapte, casele multor partizani de vază de ai lui Ioan Cantacuzino din capitală au fost jefuite de soldați și de grupuri de orășeni bine organizate, iar ei înșiși au fost uciși ori s-au pomenit în închisoare. Ioan a izbutit să fugă la Didymotika și, acolo, la 26 octombrie 1341, el a fost proclamat împărat de către marii latifundiari, care se adunaseră să-i ceară apărarea în fața lui Apokaukos. Contemporanii și Cantacuzino însuși afirmau că el
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a fost construită în anul 1883. Lăcașul are hramul „Sfinții Arhangheli” și nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Localitatea Băla, este atestată documentar la 1327 sub notația “poss. Bala”, iar într-un act datat din 1497, așezarea e pomenită ca limită de hotar. În Conscripția lui Inocențiu Micu Klein din 1733, localitatea apare cu 300 de suflete. La acea dată, satul avea biserică și două case parohiale, dotația fiind de 8 jugăre arător și un cositor de 8 care
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
învățaseră nimic nici chiar după Crecy și Poitiers. Risipind voinicește șirurile de ieniceri, aceștia, în ciuda apelurilor disperate ale lui Sigismund, care încerca să-i facă să se întoarcă, s-au avântat înainte, socotind bătălia câștigată, au descălecat și s-au pomenit față în față cu cavaleria odihnită a dușmanului, în număr de 15 000 de luptători. Dându-i peste cap pe francezi, care nu apucaseră nici măcar să se urce în șei, turcii și aliații lor sârbi au transformat lupta într-un
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Mantova) a fost unul din cei mai importanți pictori și gravori al Quattrocento-ului din Italia de Nord. Însemnată este contribuția sa la crearea spațiului compus în perspectivă. Primele mărturii despre viața artistului se datorează lui Giorgio Vasari, care îi pomenește anul nașterii în ""Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți"" din 1550. Conform istoricului florentin, Andrea a fost fiul unui tâmplar cu numele Biagio de pe Isola di Craturo și a dat dovadă încă din copilărie de un talent deosebit
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
arheologice. Aici Mantegna are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul altarului principal al bisericii Sfânta Sofia din Padova, operă care nu a dăinuit timpului. În anul 1448 izvoarele menționează activitatea artistului într-un atelier independent, alături de foști colaboratori padovani
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
tăi, atunci noi ne vom ruga pentru mântuirea Imperiului tău și, mai cu seamă, a sufletului tău... Dacă însă te vei îndărătnici și vei apăra niște dogme străine de Biserica noastră, atunci noi nu numai că vom înceta să-ți pomenim puterea în rugăciunile noastre, ci vom adăuga și..un canon greu, ca să nu se răspândească în Biserica lui Christos limba acestei învățături străine și dăunătoare. Noi nu putem păstori Biserica ortodoxă ca niște lefegii... Sultanul Murad II, aflând de rezultatele
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
este situată în Câmpia Transilvaniei, într-un teritoriu ce abundă în denivelări, la o altitudine de peste 400 de metri. Actualmente, localitatea aparține comunei Urmeniș, care se află în partea sudică a județului Bistrița-Năsăud. Cel mai vechi document în care se pomenește despre această localitate și se folosește denumirea „Septer”, datează din 12 mai 1321, scris în limba latină și semnat de Carol Robert, regele Ungariei, la Timișoara. Din acest document și din cele următoare din 11 septembrie 1321, 10 aprilie 1329
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
transformă pe români în iobagi și jeleri. Despre biserica din Șopteriu nu deținem prea multe date, viața spirituală de pe aceste meleaguri fiind strâns legată de existența unei mănăstiri de călugări în hotarul localității. Documentul cel mai vechi în care se pomenește despre preoții din Șopteriu, este cel din 1687 în care sunt amintiți că au plătit impozit și preoții Ioan Făgăraș și Toader Borza câte 20 florini. Informații despre mănăstirea din Șopteriu avem din anii 1765 -1772, într-o lucrare a
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
printre care icoana Mântuitorului și cea a Sfântului Gheorghe, au fost pictate de Eustațiu Altini în anul 1805. Icoana Maicii Domnului, realizată de un pictor necunoscut pe vremea mitropolitului Gavriil Callimachi, are în partea de jos, la mijloc, umătoarea inscripție: ""Pomenește Doamne pe robul tău Gavriil arhiereul"". Pereții interiori sunt pictați în frescă în stil neobizantin. Pictura murală a fost realizată în perioada 1997-1999, de către profesorul Vasile Buzuloiu și ucenicii săi. Ea impresionează prin abundența și frumusețea imaginilor. Pe peretele vestic
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
în 1822 la Hohenzollern-Sigmaringen, unde inițial a locuit într-o anexă a fostei mănăstiri Inzigkofen și mai târziu într-o reședință numit "Prinzenbau", pe care soțul ei a construit-o pentru ea la Sigmaringen. Amalie era foarte iubită, dădea regulat pomeni celor săraci, ajuta școlile și, de asemenea, a înființat un institut de formare pentru tinerele fete. A murit la vârsta de 81 de ani înconjurată de familie. O stâncă în Donautal în Hohenzollern-Sigmaringen este numită Amalienfelsen după ea.
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
de zile înainte la Valparaiso. Acesta urma să rămână acolo timp de nouă luni, interval în care urma să evanghelizeze întreaga populație a insulei. Eyraud a scris o dare de seamă despre șederea sa pe insulă și în care a pomenit descoperirea tăblițelor. În această dare de seamă nu mai apare nici o altă referință la tăblițele de lemn iar descoperirea acestora a trecut neobservată. Eyraud a părăsit Insula Paștelui pe 11 octombrie cu sănătatea șubrezită serios. Hirotonit preot în 1865, s-
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
nordul îndepărtat al Siberiei. În timpul acestei expediții o întâlnește pe Anastasia cu care poartă un dialog timp de câțiva ani în urma căruia scrie seria de cărți Cedrii Sunători ai Rusiei. O explicație a acestei denumiri o dă autorul - cedrul este pomenit în Biblie de 42 de ori, mai exact în Vechiul Testament. Dintre toți copacii, în Levitic 14.4 (cartea a 3-a a lui Moise), cedrul este recomandat oamenilor de către Dumnezeu pentru proprietățile sale de vindecare și dezinfectare. În cărțile sale
Vladimir Megre () [Corola-website/Science/319083_a_320412]
-
pe mărturisirile tatălui său, același preot adăuga faptul că biserica „nu a fost desfăcută, ci pusă pe tălpi ca de sanie și dusă întreagă, trasă de mai multe perechi de boi și bivoli”. Documentele nu vorbesc despre aceste începuturi, dar pomenesc biserica în secolele următoare. Astfel, în șematismele Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș se afirmă că încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniație. De 1756 sunt
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]