10,832 matches
-
titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august, el a cucerit Rocca Vandra, pe care a oferit-o abației de Montecassino. Între timp, normanzii din Aversa pacificau valea râului Sangro. După ce Pandulf al IV-lea a fugit la Constantinopol pentru a căuta ajutoare
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
său Sergiu a preluat tronul amalfitan în anul 958, Manșo a fost imediat asociat acestuia la domnie. În 966, a devenit duce unic. În plus, a primit titlul bizantin de "patrikios". De la bun început, Manșo manifestă intenții de stăpânire în Principatul de Salerno. Astfel, în 973, Manșo a conspirat alături de Landulf de Conza și de ducele Marin al II-lea de Neapole pentru a-l depune de principele Gisulf I de Salerno. În 974, Gisulf a fost reinstalat în Salerno de către
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
(d. după 979) a fost un nobil longobard din sudul Italiei, ocupând pentru scurtă vreme Principatul de Benevento în 940 și la fel de efemer Principatul de Salerno în 973. Fiu al principelui Atenulf al II-lea of Benevento, Landulf a trecut la guvernarea principatului de Benevento la moartea tatălui său din 940, fiind co-principe alături de unchiul său
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
(d. după 979) a fost un nobil longobard din sudul Italiei, ocupând pentru scurtă vreme Principatul de Benevento în 940 și la fel de efemer Principatul de Salerno în 973. Fiu al principelui Atenulf al II-lea of Benevento, Landulf a trecut la guvernarea principatului de Benevento la moartea tatălui său din 940, fiind co-principe alături de unchiul său, Landulf I, care imediat după aceea l-a
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
979) a fost un nobil longobard din sudul Italiei, ocupând pentru scurtă vreme Principatul de Benevento în 940 și la fel de efemer Principatul de Salerno în 973. Fiu al principelui Atenulf al II-lea of Benevento, Landulf a trecut la guvernarea principatului de Benevento la moartea tatălui său din 940, fiind co-principe alături de unchiul său, Landulf I, care imediat după aceea l-a trimis în exil. Inițial, Landulf s-a refugiat la curtea ducelui Marin al II-lea de Neapole, de unde a
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
în Salerno după alungarea principelui de atunci, fiu al lui Guaimar al II-lea cu prima sa soție, Gisulf I, care și-a găsit refugiu la curtea lui Pandulf I Cap de Fier, fiu al lui Landulf I conducător în Principatul de Benevento. Cu ajutorul lui Pandulf, Gisulf a fost reinstalat ca principe de Salerno la sfârșitul acelui an. În ciuda perioadei scurte în care a guvernat Salerno, Landulf pare să fi reușit să bată monedă în acest principat, un "denarius" . Dacă această
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
Landulf I conducător în Principatul de Benevento. Cu ajutorul lui Pandulf, Gisulf a fost reinstalat ca principe de Salerno la sfârșitul acelui an. În ciuda perioadei scurte în care a guvernat Salerno, Landulf pare să fi reușit să bată monedă în acest principat, un "denarius" . Dacă această atribuire a "denarius" către Landulf este corectă, atunci el ar fi fost primul conducător din Salerno care să fi emis o monedă proprie de după Guaimar I.
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
domniei sale, Mufarrag a extins influența musulmană în regiunea și a lărgit teritoriul emiratului. Al treilea și totodată ultimul emir de Bari a fost Sawdan, care a preluat puterea în jurul anului 857, după asasinarea predecesorului său Mufarrag. Sawdan a invadat teritoriile Principatul longobard de Benevento, forțându-l pe principele Adelchis să plătească tribut. În 864, el a reușit să obțină în cele din urmă învestitura oficială solicitată anterior de Mufarrag. La jumătatea anilor '60, un călugăr franc numit Bernard și doi însoțitori
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
Salernitanum" afirmă că este vorba de co-regență și de principiul indivizibilității dintre Capua și Benevento, așa cum fusese el declarat de către Atenulf I în anul 900, când spunea "Beneventanorum principatum eius filii Pandolfum et Landulfum bifarie regebant . . . communi indivisoque iure", adică "principatul beneventin era condus în comun de către Pandulf și Landulf sub jurisdicție comună indivizibilă". Cu toate acestea, sistemul a căzut în cele din urmă, iar Pandulf a condus Capua iar Landulf în Benevento în mod separat. "Chronicum" spune că Pandulf "tenuit
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
jurisdicție comună indivizibilă". Cu toate acestea, sistemul a căzut în cele din urmă, iar Pandulf a condus Capua iar Landulf în Benevento în mod separat. "Chronicum" spune că Pandulf "tenuit principatum una cum suo germanus annos octo", adică "a ținut principatul singur cu fratele său vreme de opt ani". La sfârșitul anului 965, o răscoală din Roma l-a răsturnat pe papa Ioan al XIII-lea, care a fost arestat și trimis într-o închisoare din Campania. Nu se știe dacă
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
a revenit alături de trupele imperiale. În acel an, Otto cel Mare a lăsat asedierea orașului Bari în sarcina lui Pandulf, însă acesta a fost capturat în bătălia de la Bovino din 969 de către bizantini și trimis la Constantinopol. Pe timpul absenței sale, principatul a fost administrat de către arhiepiscopul de Benevento Landulf I și de către tânărul Landulf, cu sprijinul mamei sale, soția lui Pandulf Aloara, timp în care Benevento a devenit arhidioceză (în 969). Tot în lipsa lui Pandulf "Cap de Fier", în 970, bizantinii
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
a succedat în Salerno, potrivit unei înțelegeri anterioare dintre cei doi. Politica bizantinilor s-a dovedit un eșec, iar Pandulf (alături de aliații săi germani) a fost adevăratul câștigător în Italia de sud. El a reușit să unească toate cele trei principate longobarde, de Benevento, Capua și Salerno, și în plus a obținut și Spoleto și Camerino. Astfel, el conducea un larg bloc de teritorii care se întindeau la nord până la Toscana, iar în sud până la Golful Taranto. Teritoriile lui au fost
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
Principatus Capuae" sau "Capue") a constituit un stat longobard din sudul Italiei, independent "de facto", însă nominal aflat sub suzeranitatea când a Imperiului occidental, când a celui bizantin. Inițial a fost condus de un gastald, apoi a devenit comitat în cadrul Principatului de Salerno. Vechea Capua fusese oraș încă din antichitate, de altfel cel mai mare oraș roman din sudul Italiei. Apoi, a devenit centrul unui gastaldat longobard în cadrul Ducatului longobard de Benevento, cu toate că nu se cunosc multe date despre această perioadă
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
mai mare, Lando I au luat inițiativa fortificării colinei din apropiere de la Triflisco, pe care s-a construit "Noua Capua", care reprezintă orașul de astăzi. În 862, Pando de Capua, supranumit "cel Lacom", a declarat Capua ca fiind independentă de Principatul de Salerno. La moartea sa, petrecută în același an, succesiunea la conducerea comitatului a devenit obiect de dispută. Fiul său a fost depus de către episcopul Landulf, care astfel a unificat conducerea ecleziastică și cea seculară a regiunii, după cum Athanasie urma
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
succesiune a urmat în 887, iar Atenulf s-a instalat și a preluat statutul de principe cu ajutorul lui Athanasie de Neapole. Atenulf va încerca în continuare să prevină viitoarele crize de succesiune și să răzbune pretențiile ducatului de Benevento și principatului de Salerno asupra Capuei. În anul 899, Atenulf I l-a înfrânt pe ducele Radelchis al II-lea de Benevento și a cucerit Benevento. El a declarat Capua și Benevento ca fiind inseparabile și a introdus principiul co-gernării, în virtutea căruia
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
al II-lea de Benevento și a cucerit Benevento. El a declarat Capua și Benevento ca fiind inseparabile și a introdus principiul co-gernării, în virtutea căruia fiii pot fi asociați de către tați sau frați, un principiu împrumutat în curând și de către Principatul de Salerno. Atenulf l-a asociat pe fiul său, Landulf drept co-principe și a constituit alianțe cu statele bizantine din regiune, anume cu ducatele de Neapole și deGaeta, care alianțe au fost menținute și de către succesorul său. De asemenea, el
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
915 încercând să submineze autoritatea bizantină din Apulia și din Campania, însă în această activitate nu a avut parte decât de câteva succese infime și de scurtă durată. Fiul său, Landulf al II-lea, a căutat să închege alianțe împotriva Principatului de Salerno, însă a eșuat în tentativa de a-l răsturna pe principele Gisulf I. Ca și tatăl său, Landulf al II-lea a atacat posesiunile bizantine, însă a sfârșit prin a fi înfrânt și nevoit să se supună suzeranității
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
împotriva tuturor vecinilor săi. Domnia sa a fost ocupată cu dispute constante cu Biserica, pe ai cărei episcopi și abați i-a tratat cu dispreț, dar și cu ducatele costiere de Neapole, Gaeta și Amalfi. Dorința sa era de a oferi principatului de Capua un oraș-port, drept pentru care a depus atât pe ducele Sergiu al IV-lea de Neapole, cât și pe ducele Ioan al V-lea de Gaeta. Temperamentul său l-a implicat în curând într-un război cu principele
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
papal, fiind pe rând protector și susșinător, iar apoi dușman al papilor, petrecând astfel ultimii ani în excomunicare, la fel ca și fiul și succesorul său, Iordan I, care a desprins o bucată din teritoriul papal pentru a o adăuga principatului său. La moartea lui Richard de Aversa, familia sa, Drengot se bucura de un prestigiu și de o putere care se ridica la nivelul celelilalte familii normande din regiune, Hauteville, cu deosebirea că cei din dinastia Drengot acționau prioritar într-
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
putere care se ridica la nivelul celelilalte familii normande din regiune, Hauteville, cu deosebirea că cei din dinastia Drengot acționau prioritar într-o diferită sferă de influență, cea a Statului papal și a Italiei centrale. Odată cu moartea lui Iordan I, principatul a decăzut rapid. Între 1090 și 1098, orașul Capua însuși a trecut în mâinile lui Lando, un conte longobard ridicat de către cetățeni, aflat în opoziție cu tânărul Richard al II-lea. Acesta din urmă a revenit la putere doar cu
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
săi normanzi, astfel încât Capua a devenit dependentă de Dinastia Hauteville și de ducatul acesteia, cu toate că principii de Capua continuau să încerce influențarea alegerii papilor și să acționeze ca protectori ai papalității. După moartea piosului Iordan al II-lea din 1127, principatul a devenit obiectul ambițiilor regelui Roger al II-lea al Siciliei, care reușise unificarea domeniilor siciliene și peninsulare ale familiei sale. Vreme de 20 de ani, de la 1135 la 1155, familia Hauteville s-a aflat în război cu Robert al
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
Lista include pe cei care au condus Principatul de Capua, formațiune statală a longobarzilor situată în sudul Italiei și axată în jurul orașului Capua. Gastalzii și conții de Capua erau vasali ai ducilor și principilor de Benevento până la începutul anilor '40 ai secolului al IX-lea, atunci când gastaldul Landulf
Lista principilor de Capua () [Corola-website/Science/324613_a_325942]
-
gastaldul Landulf I a început să manifeste semne de independență. Această tendință a provocat un război civil în Benevento care nu a încetat vreme de zece ani și care s-a încheiat cu definitva independență a Capuei. În anul 910, principatele de Benevento și Capua au fost unite prin cucerirea efectuată de Atenulf I și declarate inseparabile. În anul 982, principatele de Capua și Benevento au fost definitiv separate ca urmare a divizării operate la moartea lui Pandulf Cap de Fier
Lista principilor de Capua () [Corola-website/Science/324613_a_325942]
-
nu a încetat vreme de zece ani și care s-a încheiat cu definitva independență a Capuei. În anul 910, principatele de Benevento și Capua au fost unite prin cucerirea efectuată de Atenulf I și declarate inseparabile. În anul 982, principatele de Capua și Benevento au fost definitiv separate ca urmare a divizării operate la moartea lui Pandulf Cap de Fier și aprobate prin decret imperial. Acești principi făceau parte din familia normandă Drengot și a reprezentat o contrapondere la puterea
Lista principilor de Capua () [Corola-website/Science/324613_a_325942]
-
a continua politica de alianțe cu colegii săi longobarzi și de relaxare a relațiilor cu bizantinii. Landulf s-a distanțat de Constantinopol, dar căutând să nu intre într-un conflict deschis, și a făcut câteva încercări de a atașa și Principatul de Salerno stăpânirilor sale. În 946, Landulf s-a aliat cu Ioan al III-lea de Neapole, cu scopul de a-l îndepărta pe principele Gisulf I de Salerno, fiul lui Guaimar. El a fost însă prins într-o ambuscadă
Landulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324615_a_325944]