10,865 matches
-
ministerialii care dețineau demnități. Cavalerii (Ritter) nu erau convocați în Dietele imperiale, iar delegații orașelor au participat numai din anul 1255. Pe măsură ce Dietele se dezvoltau, s-a stabilit și aici, treptat, acea problemă comună instituțiilor similare europene: mandatul limitat. Deputații principatelor teritoriale care nu depindeau direct de rege, precum și cei ai orașelor, se prezentau în Dietă cu mandat limitat. Și unii, și alții știau foarte bine când să se retragă în spatele acestei insuficiențe a puterilor. De aceea, în special pentru perioada
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
țară cu o economie prosperă. Agricultura a luat avânt, s-au dezvoltat mineritul, meșteșugurile, manufactura și comerțul. În această perioadă, familii puternice precum Fugger, Welser și Höchstelter au înființat bănci. Cu toate acestea, Germania continua să rămână divizată, cu puternice principate teritoriale (laice și ecleziastice) și orașe libere. Împărații Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556) au încercat, prin diverse măsuri, să unifice Imperiul și să întărească autoritatea centrală, însă fără succes. În perioada premergătoare Reformei, opoziția față de Biserică și papalitate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Imperiu. Aceste concesii sunt rezultatul rezistenței comune a stărilor, indiferent de confesiune, manifestată în Dietele din anii 1547 și 1548, în care au fost respinse încercările de înstrăinare a guvernării autoritare. După abdicarea lui Carol Quintul imperiul s-a dezmembrat. Principatele teritoriale germane și statele naționale vest-europene vor forma noul sistem statal european. Reforma a favorizat mai întâi teritorializarea principilor. În termenii luptelor bogate în peripeții, pacea de la Augsburg (1555) le acorda dreptul de a stabili religia propriilor supuși. Protestantismul 196
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Imperiu să nu mai fie romanic decât cu numele: în statul lui, fiecare prinț putea să aleagă și să impună poporului său religia pe care o dorea. Ele făceau din Sfântul Imperiu o confederație foarte slabă, formată din 350 de principate libere din punct de vedere politic și religios. Din ce în ce mai derizoriu, titlul imperial rămânea supus alegerii Marilor Electori (opt în loc de șapte), Electorul Palatin recâștigându-și titlul electoral pe care Ferdinand al II-lea i-l ridicase. Formula religioasă westfalică a servit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
parte a cetățenilor nu participau, încă, la exercitarea puterii legislative, și doar cu unele ezitări câțiva principi, în particular din sudul Germaniei, vor adopta o Constituție pentru statele lor. Rivalitatea dintre Austria și Prusia, grefată pe tendința de dominație a principatelor germane, se afla la ora provocărilor. Formată în 1785, "Liga principilor germani", condusă de Prusia, a constituit mai mult un mijloc de luptă imaginat de aceasta împotriva Austriei, decât un mijloc de emancipare pentru Germania. Nu se putea naște o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și ocupând Berlinul (28 octombrie 1806). Tratatul de la Tilsit (1807) restabilea pacea, în detrimentul Prusiei. Cu acest prilej Napoleon a impus recunoașterea de către Rusia și Prusia a unui regat situat pe teritoiul german care nu fusese încă creat: Westfalia. Împreună cu vechile principate Heesa-Kassel, Braunswick, Stolberg-Wernigerod, Padeborne și alte câteva teritorii prusace, Napoleon a format un regat tributar pentru cel mai tânăr dintre frații săi, Jérôme. Înainte de a lua în stăpânire aceste teritorii, tânărul rege (avea 23 de ani), s-a căsătorit la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mai mare parte din Renania, devenind vecina Franței și marea putere a Germaniei nordice; Austria a renunțat la Belgia, dar obținea Tirolul în Alpi, Provinciile iliriene, Lombardia și Veneția, domina Adriatica și Parma, iar arhiduci austrieci s-au instalat în principatele italiene Toscana și Parma. Franța a plătit greu prețul înfrângerii sale. Pentru a o izola, s-au constituit trei "state-tampon": regatul Țărilor de Jos, reunind Belgia și Olanda, Confederația elvețiană, regatului Piemont adăugându-i-se Genova. Teritorial, Franța era redusă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
științele". Pe acest drum se angajează și artiștii: autor de portrete ale luptătorilor greci, desenatorul Karl Krazeisen pleacă în Grecia înrolat ca simplu soldat în acest batalion. După bătălia de la Navarin și pacea de la Andrinopol, care consacra influența rusă în principatele dunărene, Poarta a fost constrânsă la negocieri. La 3 februarie 1830 a fost creat un stat grec, încă vasal sultanului prin plata tributului și al cărui guvern dorea un prinț ales de către cele trei puteri semnatare ale tratatului de la Londra
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
posibilă, durabilă și capabilă să dea rezultate, era cu Anglia. Față de monarhiile absolute ale Sfintei Alianțe Rusia, Prusia și Austria -, pentru Napoleon al III-lea Anglia reprezenta progresul și libertatea 389. La 8 octombrie 1853 Turcia soma Rusia să evacueze Principatele. Omer pașa își concentrase deja trupele la Dunăre, în fața armatei lui Gorciacov. În acest timp, diplomații făceau eforturi de pace, iar Franța, Anglia, Austria și Prusia s-au aliat pentru mediere, pentru evitarea războiului. Acesta va izbucni, însă, în urma distrugerii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
această ofertă, astfel că Franța și Anglia se vor alătura Turciei și, în 1854, declarau război Rusiei: la 10 aprilie 1854 a fost încheiată o alianță între Franța și Marea Britanie, pentru apărarea Imperiului otoman 391. Lordul Palmerston vedea în ocuparea Principatelor Române un casus belli pentru sultan. În fapt, chiar Tratatul de la Berlin din 1854 considera că ocuparea Principatelor Române prejudiciază interesele politice, economice și morale ale Austriei, Prusiei și Confederației germane, fiind un casus belli. Relațiile diplomatice au fost rupte
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
10 aprilie 1854 a fost încheiată o alianță între Franța și Marea Britanie, pentru apărarea Imperiului otoman 391. Lordul Palmerston vedea în ocuparea Principatelor Române un casus belli pentru sultan. În fapt, chiar Tratatul de la Berlin din 1854 considera că ocuparea Principatelor Române prejudiciază interesele politice, economice și morale ale Austriei, Prusiei și Confederației germane, fiind un casus belli. Relațiile diplomatice au fost rupte. Ambasadorii Rusiei au părăsit Londra și Parisul, iar Seymur și Castelbaiac, Sankt-Petersburg. Războiul Crimeei (1853-1856)392 a dezvăluit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
problema italiană", în ciuda aportului militar al Piemontului. Deși Cavour prezentase un memoriu, Metternich a răspuns: "Italia nu este decât o noțiune geografică". Unificarea s-a realizat prin război, ca și cea a Germaniei. Discuțiile aprinse și interesele divergente în privința unirii Principatelor Române au împărțit marile puteri în trei tabere. Franța, prin glasul contelui Walewski, Rusia care, ca țară învinsă, dorea să obțină o pace cât mai puțin defavorabilă -, Prusia și Italia (ambele urmărind scopuri identice, adică realizarea unității politice) s-au
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în trei tabere. Franța, prin glasul contelui Walewski, Rusia care, ca țară învinsă, dorea să obțină o pace cât mai puțin defavorabilă -, Prusia și Italia (ambele urmărind scopuri identice, adică realizarea unității politice) s-au pronunțat fără rezerve pentru unirea Principatelor; Anglia s-a pronunțat cu rezerve, știut fiind faptul că ori de câte ori se redeschidea "problema orientală", interesele ei puteau fi atinse prin împărțirea "moștenirii Imperiului otoman"; Austria și Turcia au fost de la început împotrivă, ambele fiind "beneficiare" ale stăpânirii unor teritorii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
redeschidea "problema orientală", interesele ei puteau fi atinse prin împărțirea "moștenirii Imperiului otoman"; Austria și Turcia au fost de la început împotrivă, ambele fiind "beneficiare" ale stăpânirii unor teritorii românești de importanță majoră pentru imperiile lor, susținând că "popoarele" celor două Principate nu doresc unirea 397. În țările europene societatea s-a modificat lent și diferit. Universul rural s-a dovedit a fi mult mai conservator la oferta și efectele Revoluției industriale, foarte încet chiar în transformări în Europa de Est și Sud. Permanența
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
victoriei, Rusia garanta Austriei anexarea Bosniei-Herțegovina. Învinsă, în februarie 1878 Poarta a fost obligată să semneze Tratatul de la San Stefano, prin care recunoștea independența Serbiei, României și Muntenegrului. Clauza principală, care va nemulțumi marile puteri europene, a fost crearea unui principat bulgar autonom "Bulgaria Mare", care domina Balcanii și era plasată sub protectorat țarist 447, asigurând Rusiei controlul Strâmtorilor, ieșirea la Marea Mediterană prin Marea Egee și apropierea, la fel de periculoasă, de Marea Adriatică. Intervenția marilor puteri europene a obligat Rusia să renunțe la Tratatul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
p. 135. 314 N. Ciachir, op. cit., pp. 42-44. Principii Țărilor Române erau la curent cu desfășurarea Congresului, primind informații asupra evoluției tratativelor de la Viena. Interesul lor era justificat, cunoscut fiind că se manifestau încă intenții pentru cedarea unor teritorii ale Principatelor. Domnitorul I. Caragea (1812-1818), de pildă, primea informații prin intermediul cavalerului de Gentz. În capitala Austriei se afla și Tudor Vladimirescu (Gh. Bichicean, Istorie europeană, p. 55). 315 G. Hermet, op. cit., pp. 171-172. M. Tymowski, op. cit., p. 73. 316 Contele Klement
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
bolnav, grav bolnav... El poate muri subit. Dacă vom ajunge să ne înțelegem, este mai puțin important ce vor face alții"389 (la întâlnirile din 9 și 14 ianuarie și 21 februarie 1853). Nicolae oferea Angliei și Egiptul și Creta. Principatele române Moldova și Valahia, Serbia și Bulgaria urmau să devină independente sub protectorat țarist. În privința Constantinopolului, țarul afirma că nu urmărește ocuparea lui. Anglia a refuzat, fără a se arăta însă indignată de propunerea Rusiei. Ministerul de externe a răspuns
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
bolnav" se va deschide, numai un Congres european va putea hotărî în acest sens. Pentru a protesta contra unei hotărâri a sultanului în această problemă și mizând pe sprijinul Austriei, în anul 1853 țarul Nicolae I intra cu armatele în Principatele Române, aflate sub suzeranitatea Imperiului otoman. Propunerile de compromis, pentru evitarea unui război, au fost respinse când de Sankt Petersburg, când de Constantinopol. 390 La 30 noiembrie escadra lui Osman pașa, adăpostită în acest port, a fost atacată de forțele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
scrisoare personală țarului Nicolae I, în momentul în care flotele franceze și engleze intrau în Marea Neagră. La 29 ianuarie el îi propunea un aranjament onorabil: navele anglo-franceze se vor reîntoarce în Mediterana, în același timp în care trupele rusești evacuau Principatele române: "Dacă M<ajestatea> V<oastră> răspunde cu un refuz, atunci Franța, ca și Anglia, va fi obligată să lase armele să hotărască, în război, ceea ce ar putea fi astăzi hotărât de drept și de rațiune". Țarul a refuzat cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
scandal diplomatic, iar un nou război a putut fi evitat doar prin compromisul realizat de Franța și Anglia, în urma întâlnirii dintre suveranii celor două țări la Osborne. În ciuda manevrelor Turciei și a hotărârii Conferinței de la Paris din 1858, cele două Principate Române s-au unit, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn la 5 și respectiv 24 ianuarie 1859 (Iași și, respectiv, București). Gh. Bichicean, op. cit., p. 98. 398 Mary Fulbrook, op. cit., p. 41. 399 Christian conte von Krockow, Germanii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
teritoriile și cetățile pe care Turcul le-a despărțit de Moldova, cum sînt Biolgrad sau Alba de pe Nistru (Cetatea Albă - n.n.), Chilia, Tighina și provincia Bugeacului, le va recuceri cu armele de la Turc și le va restitui, cu drept ereditar, Principatului Moldovei, stăpînirii mele (cum era în trecut). 3. Că îmi va da ajutor în bani, arme și ostași împotriva oricărui dușman, și mă va apăra; și dacă se va întîmpla ca Turcul să mă tulbure din domnia mea și din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Moldovei, stăpînirii mele (cum era în trecut). 3. Că îmi va da ajutor în bani, arme și ostași împotriva oricărui dușman, și mă va apăra; și dacă se va întîmpla ca Turcul să mă tulbure din domnia mea și din principatul Moldovei, va încerca să mă restabilească din nou cu toate puterile, căile, felurile și mijloacele. 4. Că oamenii mei vor fi slobozi să exercite negoțul în domeniile și pe teritoriile supuse Marelui Duce, cu banii mei sau cu ai lor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că "toată legea și judecata să fie a Domnului și fără hrisovul Domnului, nimic nu va fi întărit sau desfăcut de către Măria noastră, țarul". Prin tratat Rusia a garantat solemn integritatea teritorială a Moldovei așa cum era ea din vechime. "Pămînturile principatului Moldovei, după vechea hotărnicire moldovenească, asupra cărora Domnul va avea drept de stapinire - se stipula în art. 11 al tratatului - sînt cele cuprinse între rîul Nistru, Camenița, Bender, cu tot ținutul Bugeacului, Dunărea, granițele țării Muntenești și ale Transilvaniei și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sînt cele cuprinse între rîul Nistru, Camenița, Bender, cu tot ținutul Bugeacului, Dunărea, granițele țării Muntenești și ale Transilvaniei și marginile Poloniei, după delimitările făcute cu acele țări". Și pentru ca să nu se facă loc nici unui arbitrariu, art. 12 preciza: "Cetățile Principatului Moldovei și orașele și oricare alte locuri întărite să fie păzite și prevăzute cu garnizoane domnești, sau cu învoirea Domnului, după nevoie, de ale Măriei noastre țarul"" (apud Mușat și Ardeleanu). Știm cum s-a sfîrșit și această încercare de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți întreaga Basarabie cu Akerman (Cetatea Albă - n.n.), Chilia, Ismail și cu tîrgurile și satele și tot ceea ce cuprinde această provincie, după cum îi restituie și fortăreața Bender. Tot astfel Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți cele două principate ale Valahiei și Moldovei, cu toate fortărețele, orașele, tîrgurile, satele și cu tot ce cuprind ele...". Iar în articolul XXIV se preciza: "[...] Trupele imperiale ale Rusiei se vor retrage în interval de două luni din Moldova și vor trece pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]