14,215 matches
-
a ceva ce o neliniștește, dar cu titlul numai de simptom de-abia de o amenințare, cel mult un gest. Râsul trebuie să fie de acest gen, un fel de gest social"5. Pe de altă parte, asocierea comicului cu râsul produs de percepția neprevăzutului, a anormalului, a dezacordului între concept și realitate, în definitiv a nonsensului condiției noastre sau a mecanizării umanului a generat teoriile axate pe noțiunea de contrast, de necuviință sau incongruență, teorie dezvoltată de Kant, Schopenhauer și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nonsensului condiției noastre sau a mecanizării umanului a generat teoriile axate pe noțiunea de contrast, de necuviință sau incongruență, teorie dezvoltată de Kant, Schopenhauer și Bergson, dar și Blaise Pascal și Sören Kierkegaard. Alte contribuții teoretice vizează nu atât cauzele râsului, cât efectele acestuia. Din acest punct de vedere, teoria râsului înjositor, batjocoritor și periculos, teorie inițiată de Platon, proclamată de Biserică, insinuată și la Descartes și Hobbes, intră oarecum în contradicție cu cea a râsului benefic, relaxant, epicureic, terapeutic. Se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
axate pe noțiunea de contrast, de necuviință sau incongruență, teorie dezvoltată de Kant, Schopenhauer și Bergson, dar și Blaise Pascal și Sören Kierkegaard. Alte contribuții teoretice vizează nu atât cauzele râsului, cât efectele acestuia. Din acest punct de vedere, teoria râsului înjositor, batjocoritor și periculos, teorie inițiată de Platon, proclamată de Biserică, insinuată și la Descartes și Hobbes, intră oarecum în contradicție cu cea a râsului benefic, relaxant, epicureic, terapeutic. Se poate spune că această din urmă concepție pornește de la Hipocrate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teoretice vizează nu atât cauzele râsului, cât efectele acestuia. Din acest punct de vedere, teoria râsului înjositor, batjocoritor și periculos, teorie inițiată de Platon, proclamată de Biserică, insinuată și la Descartes și Hobbes, intră oarecum în contradicție cu cea a râsului benefic, relaxant, epicureic, terapeutic. Se poate spune că această din urmă concepție pornește de la Hipocrate și va fi pusă în circulație de spirite ale Renasterii precum François Rabelais, Michel Montaigne și Erasmus de Rotterdam dar și de filosofi precum Kant
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Montaigne și Erasmus de Rotterdam dar și de filosofi precum Kant, Baruch Spinoza, Nietzsche, Kierkegaard și Vladimir Jankélévitch. Nu în ultimul rând, pornind de la considerațiile lui Kant și prefigurată la Bergson, se conturează din perspectivă neurofiziologică, psihologică și psihanalitică teoria râsului ca descărcare de energie nervoasă, ca destindere emoțională, îndeosebi prin contribuția lui Herbert Spencer (The Physiology of Laughter, 1860) și Freud (Der Witz und seine Beziehung zum Umbewußten, 1905, Humor, 1927). Se poate spune că în eseurile lui Bergson se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Herbert Spencer (The Physiology of Laughter, 1860) și Freud (Der Witz und seine Beziehung zum Umbewußten, 1905, Humor, 1927). Se poate spune că în eseurile lui Bergson se concretizează unul dintre cele mai influente și mai cuprinzătoare studii despre râsul comic și tocmai de aceea greu de limitat la o singură teorie cu mare grad de aplicabilitate. Așa cum am notat deja, Bergson aduce în discuție și completează perspectiva generală asupra comicului ca manifestare a sentimentului de superioritate. În același fel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile care focalizează mecanismul de relaxare prin râsul comic a unei tensiuni psihice acumulate. Studiile sale constituie, așadar, o sinteză a principalelor contribuții teoretice aplecate asupra comicului. Foarte sumar ne vom referi și la problematica legată de statutul comicului de-a lungul epocilor, precum și de înfățișările acestuia impuse
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fost trecute în revistă 10 pornind de la Antichitatea greco-latină, marcată de bipolaritatea serios-comic, dublată de cea ai cărei termeni sunt nobilul și trivialul, cu evidenta desconsiderare a comediei, caracterizată prin vulgaritatea subiectului și a stilului. În Evul mediu se propagă râsul carnavalesc, formă de defulare populară favorizând un comic esențialmente parodic. Clasicismul și Contra-Reforma încearcă din nou să discrediteze și să țină comedia sub control, iar tensiunile și conflictele din veacurile al XVI-lea și al XVII-lea aduc în prim
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comic este greu de definit, atât din cauza complexității sale care explică numărul imens de sinonime non-tehnice, cât și din cauza numeroaselor confuzii pe care le antrenează, referitoare la greșita echivalare cu noțiunile de comedie și de ridicol sau cu efectul său, râsul 16. În acest sens, Adrian Marino nota că se poate semnala o înmulțire a termenilor adiacenți comicului, de la aproximativ zece căți existau în secolul al XVIII-lea (humour, burlesque, ludicrous, ridicule, esprit, satire, mimicky, buffoonery, raillery, doggrel) la mai mult
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului urmărit diacronic și în vocabularul principalelor limbi europene și identifică drept sinonime ale comicului în limba română următorii termeni: hazliu, nostim, hazos, haios, vesel, poznaș, caraghios, șăgalnic 18. În ceea ce privește persistența amintitelor confuzii, foarte multe studii insistă asupra distincției dintre râs și comic precum și asupra deosebirii dintre râsul pur și simplu și cel estetico-literar. Dacă Adrian Marino menționa în bibliografie câteva lucrări de sinteză precum cea a lui G. Dumas (Le rire et les larmes), Th. Ribot (La Psychologie des sentiments
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limbi europene și identifică drept sinonime ale comicului în limba română următorii termeni: hazliu, nostim, hazos, haios, vesel, poznaș, caraghios, șăgalnic 18. În ceea ce privește persistența amintitelor confuzii, foarte multe studii insistă asupra distincției dintre râs și comic precum și asupra deosebirii dintre râsul pur și simplu și cel estetico-literar. Dacă Adrian Marino menționa în bibliografie câteva lucrări de sinteză precum cea a lui G. Dumas (Le rire et les larmes), Th. Ribot (La Psychologie des sentiments), Paul Zarifopol (Râs și comic), E. Dupréel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum și asupra deosebirii dintre râsul pur și simplu și cel estetico-literar. Dacă Adrian Marino menționa în bibliografie câteva lucrări de sinteză precum cea a lui G. Dumas (Le rire et les larmes), Th. Ribot (La Psychologie des sentiments), Paul Zarifopol (Râs și comic), E. Dupréel (Le Probléme sociologique du rire), în schimb, o cercetare precum Humor Scholarship A Research Bibliography, întocmită de Don L. F. Nilsen în 1993, enumeră mai mult de 50 de titluri pe tema râsului analizat din punct
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sentiments), Paul Zarifopol (Râs și comic), E. Dupréel (Le Probléme sociologique du rire), în schimb, o cercetare precum Humor Scholarship A Research Bibliography, întocmită de Don L. F. Nilsen în 1993, enumeră mai mult de 50 de titluri pe tema râsului analizat din punct de vedere sociologic, psihologic, educațional, terapeutic, patologic etc. Astfel, s-a constatat că în afara râsului declanșat de comic, multe alte tipuri de râs nu se pot încadra sferei estetice: cel primitiv, ancestral, de natură fiziologică, declanșat de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Humor Scholarship A Research Bibliography, întocmită de Don L. F. Nilsen în 1993, enumeră mai mult de 50 de titluri pe tema râsului analizat din punct de vedere sociologic, psihologic, educațional, terapeutic, patologic etc. Astfel, s-a constatat că în afara râsului declanșat de comic, multe alte tipuri de râs nu se pot încadra sferei estetice: cel primitiv, ancestral, de natură fiziologică, declanșat de stimuli precum excitația agreabilă sau o stare euforică, cel psihologic, mai evoluat, al amorului propriu satisfăcut, cel patologic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
L. F. Nilsen în 1993, enumeră mai mult de 50 de titluri pe tema râsului analizat din punct de vedere sociologic, psihologic, educațional, terapeutic, patologic etc. Astfel, s-a constatat că în afara râsului declanșat de comic, multe alte tipuri de râs nu se pot încadra sferei estetice: cel primitiv, ancestral, de natură fiziologică, declanșat de stimuli precum excitația agreabilă sau o stare euforică, cel psihologic, mai evoluat, al amorului propriu satisfăcut, cel patologic, nervos, disperat, spasmodic, isteric etc. precum și râsul social
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de râs nu se pot încadra sferei estetice: cel primitiv, ancestral, de natură fiziologică, declanșat de stimuli precum excitația agreabilă sau o stare euforică, cel psihologic, mai evoluat, al amorului propriu satisfăcut, cel patologic, nervos, disperat, spasmodic, isteric etc. precum și râsul social, convențional, politicos, de primire sau de excludere. În legătură cu acest aspect, reținem că Bergson absolutiza importanța complicității în comic și sublinia că insociabilitatea poate fi plasată pe o treaptă superioară a cauzelor rizibilului, chiar înaintea imoralității. În plus, s-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comic și sublinia că insociabilitatea poate fi plasată pe o treaptă superioară a cauzelor rizibilului, chiar înaintea imoralității. În plus, s-a observat că se poate distinge comicul social, cel de sancționare a abaterii de la norma de conduită socială, de râsul antisocial, de sancționare a normei dintr-o perspectivă individualistă 19. Trebuie făcută, de altfel, precizarea că funcția cathartică a comicului 20, cu finalitatea ei relaxantă, de antidot antidepresiv și stimulator este asociată exclusiv râsului estetic. Ocupând în ierarhia sancțiunilor sociale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la norma de conduită socială, de râsul antisocial, de sancționare a normei dintr-o perspectivă individualistă 19. Trebuie făcută, de altfel, precizarea că funcția cathartică a comicului 20, cu finalitatea ei relaxantă, de antidot antidepresiv și stimulator este asociată exclusiv râsului estetic. Ocupând în ierarhia sancțiunilor sociale locul al treilea, după cele juridice și morale, comicul are și un caracter punitiv difuz, ușor, platonic, acționând la nivel individual. Însă atunci când el vizează violarea unor norme colective prin singularizare, gafă, abstragere distrată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în forme aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast, a contradicției structurate pe o schemă ascendentă, descendentă sau nerezolvată 22, a cărei sesizare bruscă declanșează, ulterior surprizei, râsul comic. Discrepanța descoperită instantaneu și generatoare de comic poate fi între idei și fapte, cum considera Cicero și apoi Quintilian, între desăvârșit și nedesăvârșit, în viziunea lui Moses Mendelssohn, între idee și realitatea fenomenală, în opinia lui K.W. F.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
24 Acceptarea teoriei contrastului duce implicit la încadrarea comicului în categoria amestecului, drept consecință a imposibilei decantări științifice a acestui concept de cele opuse sau contingente: ,,Și cine oare va stabili vreodată logic linia despărțitoare între comic și necomic, între râs și surâs, între zâmbet și gravitate, separând în părți distincte acel continuu mereu variat în care se mișcă viața?" se va întreba retoric și categoric Benedetto Croce 25. Într-adevăr, în stare pură, comicul nu poate fi separat decât printr-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și dezordine, nu este o ,,formulă estetică hibridă și aberantă"26, ci ,,una din modalitățile fundamentale prin care dramaturgii contemporani își propun să reprezinte condiția umană."27 Pe de altă parte, tragicul poate fi minimalizat, relativizat, parodiat, caricaturizat, luat în râs, într-o formă apropiată de grotesc. Societatea modernă suferă de ,,moartea tragediei"28, de păcatul deriziunii, de dezagregare sub impulsul unor forțe necontrolabile care reduc omul la statutul de instrument, de număr într-o serie, de obiect insignifiant, situat la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noștri... Noi nu mai suntem sensibili decât la comedie..."29. Întrucât contrastul vizat este, în mod deliberat din partea autorului comic, imprevizibil, situat la antipodul regularității, comicul are ca efect final producerea unei stări de surpriză, generatoare, așa cum observam anterior, a râsului reconfortant. Definiția formulată de Croce conceptului ,,pseudoestetic" de comic, îmbinând și considerațiile care decurg din teoria de sorginte kantiană, preluată și dezvoltată de Freud, se sprijină tocmai pe efectul produs după depistarea acestui element surpriză, care bulversează cursul firesc al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
depășită de cea imediat următoare, în care putem să renunțăm la atenția pregătită și să ne eliberăm de provizia de forță psihică acumulată și devenită inutilă, să ne simțim ușori și bine: aceasta este plăcerea comicului și echivalentul său fiziologic, râsul"30. Dintre definițiile bazate pe ideea de contrast, cea a lui Croce este, cum se poate observa, foarte concludentă. Fără să menționeze expres existența contrastului ca factor declanșator al râsului comic, definițiile mai recente sunt centrate pe noțiunea de rizibil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și bine: aceasta este plăcerea comicului și echivalentul său fiziologic, râsul"30. Dintre definițiile bazate pe ideea de contrast, cea a lui Croce este, cum se poate observa, foarte concludentă. Fără să menționeze expres existența contrastului ca factor declanșator al râsului comic, definițiile mai recente sunt centrate pe noțiunea de rizibil. Un inventar cvasicomplet al cauzelor și obiectivelor relative ale rizibilului, întocmit de James Sully (An Essay on Laughter, 1902) încearcă să ordoneze imensitatea materialului în 12 categorii: 1. lucruri care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
l'homme. Histoire du rire et de la dérision, 1985), Jean-Marc Defays recurge la o mai mare generalizare printr-o considerare a comicului drept "invariant"34 față de care ironia, umorul etc. sunt varietăți secundare. Cu rigurozitate matematică, Jean-Marc Defays distinge apoi râsul ca efect, de comicul văzut drept cauză a lui, stabilește categoric locul intermediar al rizibilului înțeles drept "totalitate a stimulilor intelectuali care pot provoca râsul"35, cu precizarea că râsul comic este stârnit deliberat și nonaccidental, și propune convenția cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]