11,416 matches
-
cum nu<spân lang="ro-RO"> trebuie să fie artă realist socialistă, putem deduce că spațiul pentru ajustarea receptării critice a unei opere în funcție de relațiile de putere și de poziționarea actorilor în domeniul artistic românesc era unul destul de generos. Radu Bogdan relatează, în seria de articole amintită, despre felul în care a disparut (criticul consideră că ar fi fost distrus) un portret al lui Stalin, prezentat de Ciucurencu la expoziția oficială de stat din 1948, pentru că ar fi fost considerat ”formalist”. Distrugerea
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
publicat "Zile de lagăr", în care istorisește momentele petrecute în lagărul din Târgu-Jiu (1942-1943). Pentru simpatiile sale de stânga, publicistul a fost internat alături de alții, precum Victor Eftimiu, Mihai Ralea, Ion-Gheorghe Maurer, Zaharia Boilă. Printre altele, în volum, el a relatat faptele de glorie care l-au apropiat de mișcarea comunistă. În anii 1930, lăudase activitatea ministrului de Externe Nicolae Titulescu, promotorul destinderii relațiilor româno-sovietice. Ion Coja descrie situația astfel: „în «Zile de lagăr», Zaharia Stancu, acest profitor al diferitelor regimuri
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
acestea nu este membru al vreunui partid. Gabriel Andreescu îl califică drept autor al unei cărți reacționare și drept facilitant al extremismului. Anumite afirmații din volumul "Politice" au produs iritare prin conținut defăimător la adresa României și a poporului român. Patapievici relatează că această corespondență a avut loc în 1990-1991, iar el a publicat-o în 1996 cu mențiunea expresă că exprimările cele mai excesive nu îl mai reprezintă și că le-a păstrat pentru a oferi cititorilor "„o mărturie veridică a
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
presa românească, reprezentând-ul pe Băsescu că ar fi lovit un băiat de 10 ani. Patapievici a spus că eroarea lui Băsescu a fost că el nu a negat imediat, deși Băsescu a împins numai copilul. În continuare, Patapievici a relatat despre o presupusă înregistrare video cu tentă sexuală, avându-l ca protagonist pe Mircea Geoană, comparând apoi incidentul cu scandalul Monica Lewinsky, și a adăugat că președintele Traian Băsescu a refuzat să utilizeze o caseta oferită în campania electorala. Aceasta
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
numele de Ulise), este ajutat de zeița Atena, dar stânjenit la fiecare pas de Poseidon, zeul mărilor. Având reputația celui mai înțelept dintre greci, se presupune că Odiseu a fost cel căruia i-a venit ideea calului de lemn. Odiseea relatează călătoriile și aventurile prin care a trecut Odiseu, încercând să se întoarcă acasă după căderea Troiei. Printre cele mai faimoase episoade se numără lupta sa pentru a scăpa de Polifem, ciclopul, întâlnirea sa cu vrăjitoarea Circe, care i-a transformat
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul 1732, când avea deja cca 60 de ani și a lucrat la Letopiseț până în anul 1744. În prefața lucrării, autorul relatează că până la Duca-Vodă el s-a condus de diferite izvoare aflate pe la alții, ""iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea, la domnia lui Ion Vodă Mavrocordat, nici de pre un izvor a nimănui, ce am scris
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
București la începutul lui 2010 și de Înalta Curte de Casație și Justiție în martie 2011. Probele reținute de Înalta Curte sunt fișa acestuia de la Direcția a III-a a Ministerului de Interne, precum și o notă în care Dan Voiculescu relata acțiunile unui cetățean austriac de origine română. Dan Voiculescu a scris pe blogul său că, așa cum afirmase și anterior deciziei ÎCCJ, va contesta decizia Înaltei Curți la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru soluționarea cazului său, pe care el îl
Dan Voiculescu (politician) () [Corola-website/Science/297701_a_299030]
-
se numesc romani”. Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie românească: „"Sti rominest?"”. După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania, Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români” ("romanesci"). Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba «românește», adică romana”. Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân/român” furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel, umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii [...] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”. Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”, în timp ce primatul
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
luptătorilor armatei de "geți" sau "daci" pentru a denumi popoarele de la Nord. În concluzie se poate afirma cu certitudine că "dacii sau geții, sunt două denumiri pentru unul și același popor". Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot care relatează campania din ^514-512 î.Ch. a lui Darius împotriva sciților la nord de Marea Neagră, și arată că "înainte de a ajunge la Istru, biruie mai întâi pe geți care s-au crezut nemuritori", iar despre faptul că au pierdut lupta spune
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
-o învinsului, organizând un ospăț pentru el și ceilalți comandanți captivi,geții mâncând cu linguri și castroane de lemn, iar comandanții capturați mâncând cu tacâmuri și din farfurii de aur, pentru ca mai apoi să-i elibereze. Scriitorul antic Justinus ne relatează că în timpul lui Oroles, dacii au fost învinși de bastarni, iar regele lor i-a pedepsit să se poarte ca femeile și doar o victorie în altă bătălie le aduce iertarea. Inscripțiile descoperite la Histria menționează numele a doi regi
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
-a menționează un "salt de putere a dacilor conduși prin regele Rubobostes și a numărului lor". Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea regatului Dac, în anul 70 î.Ch., geograful și istoricul Strabon (63 î.Ch. - 19 d.Ch.) relatează: "Ajungând în fruntea neamului său...getul Burebista l-a înălțat atât de mult...încât, a ajuns să fie temut și de romani. O inscripție grecească din Dionysopolis (Balcic) îl descrie pe Burebista ca fiind: "cel dintâi și cel mai mare
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
bastarnilor. Un alt rege dac, Scorilo (cca. 28 - 68 d.H.) credea și el că nu e bine să intre în conflict cu romanii și la insistențele celor care doreau să atace provinciile de peste Dunăre le explică printr-o pildă practică relatată de istoricul Frontinus: "Scorilo...a pus doi câini să se mănânce între ei și când erau mai în focul bătăliei, le-a arătat un lup pe care, îndată, lăsând furia dintre ei, câinii s-au aruncat". În fața pericolului roman ajuns
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
și când erau mai în focul bătăliei, le-a arătat un lup pe care, îndată, lăsând furia dintre ei, câinii s-au aruncat". În fața pericolului roman ajuns la Dunăre, regele Duras a cedat conducerea lui Decebal. Acest fapt ne este relatat de Dio Cassius: "Duras care domnise mai înainte lăsase de bună voie domnia", în favoarea lui Decebal, "fiindcă era foarte priceput la planurile de război și iscusit la înfăptuirea lor". Îmbrăcămintea lor era asemănătoare cu cea a țăranilor români din zilele
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
prădată din Dacia de către romani fiind apreciată de cronicarii antici. Zeci de mii de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia pentru a evita sclavia. Detaliile războiului au fost relatate de Dio Cassius, dar cel mai bun comentariu este celebra Columnă a lui Traian construită în Roma. Provincia romană Dacia cuprindea Banatul și Ardealul. Alte regiuni ale fostului regat dac au fost fie incluse provinciei Moesia, fie au rămas libere
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
de districte „olachales”. Supusă restricțiilor și, în perioada angevină, persecuțiilor a fost de asemeni Biserica Ortodoxă a românilor din Transilvania. În primii ani ai secolului al XIII-lea, în contextul evenimentelor prilejuite de Cruciada a patra (1202-1204), izvoarele scrise maghiare relatează în anii 1204, 1205 și 1223 despre starea deplorabilă în care se aflau unele mănăstiri „grecești” (de rit ortodox) din regatul Ungariei, cât și despre măsuri abuzive împotriva autorității juridice a acestei biserici. Organizarea politică, administrativă și colonizarea Transilvaniei au
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
debutul în poezie ("Poezii", "Poeme"), primul volum al seriei "Schițe din literatura română" (1893; al doilea în 1894) și lucrarea din Leipzig, tipărită în Paris ca "Thomas III, marquis de Saluces. Étude historique et littéraire". Trăind în condiții precare (așa cum relata cărturarul care l-a vizitat, Teohari Antonescu), dar rămânându-i încă un an din cei patru, Nicolae Iorga decide să-și petreacă timpul rămas în străinătate, cercetând mai multe arhive orășenești din Germania (Munchen), Austria (Innsbruck) și Italia (Florența, Milano
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a invitat pe poetul legionar Radu Gyr pentru a ține o cuvântare la Văleni. În același timp critica moderniștii în "Istoria literaturii românești contemporane" și poezia lui Arghezi în presă. Tot în 1934, Iorga a publicat o carte în care relata punctul său de vedere despre România în perioada la începutul perioadei moderne—"Byzance après Byzance" („Bizanț după bizanț”), și trei volume din "Histoire de la vie byzantine" („O Istorie a vieții bizantine”). A urmat volumul de memorii "Orizonturile mele. O viață
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de 123 de zile. Zeci de mii de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia Romană pentru a evita sclavia. Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construită în Roma de Apolodor din Damasc (în 113), precum și de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea. Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
a fost singura clădire modernă celebră până la terminarea Muzeului Guggenheim în 1997, opera arhitectului Frank Gehry; și va mai trăi mult timp după ce aceasta va cădea în obscuritate. În panteonul clădirilor moderne, creația lui Utzon are statutul unui mit. Mitul relatează că Jorn Utzon, pe atunci la vârsta de 30 de ani, a trimis juriului concursului de design pentru proiectul Operei câteva schițe nefinisate, iar desenul nu respecta o bună parte din regulile din domeniu, fiind selectat în ultimul moment dintr-
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
Istanbul (mai demult Constantinopol și capitala Imperiului Bizantin). În 1997, hidrologul William Ryan și geologul Walter Pitman, americani, descoperă lucrările hidrologilor și sedimentologilor români, bulgari și ruși, publicate în analele institutelor de cercetări marine de la Constanța, Varna și Sevastopol, și relatând cercetările întreprinse prin anii 1970, îndeosebi analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluște de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Analizele concordă : cochillile respective au circa 7000 de ani. Cercetătorii români, bulgari
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
prea complexat de propriul fizic. Capitolul al doilea plonjează de-a dreptul într-un infern suprarealist: protagonistul se urcă în spatele unui prieten și îl călărește cu sălbăticie, apoi întâlnește un om gras din Orient, transportat într-o lectică, care îi relatează povestea stranie a unui « suplicant ». Kafka îi arată abia în 1905 lui Max Brod noua sa povestire, iar acesta se arată încântat, crezând că descifrează în ea sămânța geniului. Brod îl îndeamnă în mod continuu pe prietenul său să scrie
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a declarat război Rusiei - După amiază, ore de înot. ». Kafka este găsit apt de război, dar poziția sa « indispensabilă » în cadrul companiei de asigurări îi îngăduie să rămână în rezervă. Cumnatul său însă, Josef Pollak, participă la ororile conflagrației și îi relatează în noiembrie « surescitat peste măsură» povestea unui căpitan străpuns de multiple lovituri de baionetă. E posibil ca revoltătoarea imagine să fi stat la originea povestirii " Colonia penitenciară", scrisă la doar câteva zile mai târziu. Lucrarea descrie un sofisticat instrument de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a ivit ca printr-o naștere adevărată, năclăită de murdărie și slină ». Lui Kafka nu îi era necunoscut așadar nici registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului ("perspectiva unidirecțională" sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât la gândurile personajului principal, iar intențiile celorlalte
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
direkte/indirekte Rede"), este o trăsătură principală a prozei kafkiene. Cele mai evidente semne ale prezenței acestei tehnici literare sunt întrebările retorice și cuvintele care exprimă probabilitatea ("vielleicht", "wahrscheinlich") sau deducția logică ("sollte", "sicherlich"). Nu toate lucrările lui Kafka sunt relatate însă la persoana a treia. Povestirile "Descrierea unei lupte" și "Un medic de țară" au fiecare un narator-personaj, a cărui imaginație deformează arbitrar realitatea. În aceste două opere de altfel, suprarealismul lui Kafka se manifestă cel mai haotic. Dialogul are
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]