10,767 matches
-
apel la grevă generală la 23 iunie. PPS al lui Piłsudski, deși nu plănuia o mare revoltă în acel loc și în acel moment, avea o politică de susținere pentru orice protest și orice acțiune de hărțuire îndreptată împotriva forțelor rusești. PPS, ca și alte organizații socialiste, cum ar fi Federația Evreiască și SDKPiL, au fost la fel de surprinse de scara revoltei spontane ca și autoritățile ruse; forțele PPS din Łódź constau din 10 membri regulați și înarmați ai PPS și câteva
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
au atacat primele baricade, la început fără prea mult succes. Reprezentanții țariști au cerut întăriri, care au sosit de la Częstochowa, Varșovia, și din taberele de instrucție. Mai multe regimente de infanterie au pătruns în oraș. În cele din urmă, forțele rusești trimise să suprime muncitorii numărau șase regimente de infanterie și mai multe de cavalerie. Chiar și așa, situația escalada către o insurecție în toată puterea. La 23 iunie, toate industriile, atelierele, prăvăliile și birourile s-au închis, muncitorii și forțele
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
polonezi. La 23 iunie (sau chiar până la 26 iunie - sursele diferă) țarul a semnat decretul prin care se stabilea legea marțială în oraș. Facțiunile muncitorești susținute de PPS s-au găsit luptându-se nu doar împotriva poliției și trupelor regulate rusești, ci și împotriva milițiilor poloneze "endecja" (național-democrate). Ciocniri armate au izbucnit între militanți înarmați loiali PPS-ului lui Piłsudski și cei loiali lui Dmowski. De-a lungul „Zilelor din Iunie”, așa cum a fost denumită insurecția din Łódź în Polonia, s-
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
și 2.000 de răniți. Revolta din Łódź nu a fost nici prima și nici ultima frământare din ceea ce istoriografia poloneză denumește revoluțiile din Regatul Poloniei (1905-1907)—diferite proteste și greve au avut loc în marile orașe poloneze de sub control rusesc de-a lungul întregului an—dar aceasta avea să rămână cea mai dramatică. În septembrie 1905, doi activiști PPS aveau să-l asasineze pe Juliusz Karol Kunitzer, proprietarul fabricii Heinzel & Kunitzer, cunoscut pentru tratamentul dur aplicat muncitorilor. Grevele din Łódź
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
de muzică ale Societății”, transformate în 1862 în conservator. Aici, activitatea sa pedagogică fructuoasa, care a durat câțiva ani, a pus bazele școlii de vioara din Petersburg. Aceasta a fost dezvoltată de Leopold Auer într-o excelentă școală de vioară rusească. În fiecare an, timp de 3-4 luni, Wieniawski a concertat în diferite țări europene, în special în stațiuni faimoase. Doisprezece ani mai târziu, în 1872, părăsește Rusia și pleacă împreună cu Anton Rubinstein într-un mare turneu de concerte în Statele Unite
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
drept și stâng ale Nistrului cu regiunea dintre Nistru și Bug (care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” sau Edisan) până ce se pierdea în stepele Ucrainei, și după 1757 ținutul Hotinului. Întinderea Proilaviei poate fi asemănată numai cu întinderea eparhiilor rusești din secolul al XVII-lea, care aveau de la 14.000 - 20.000 verste. Acesta era și motivul pentru care unii ierarhi ai Proilaviei se intitulau "Mitropoliți ai Proilaviei, Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara Românească, să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei, este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia încetând practic să existe. În acest context, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Calimachi, adresează în 1771 o gramată Feldmareșalului rus, Petru Alexandrovici Rumianțev, cerând desființarea efectivă a Mitropoliei Proilaviei, mai
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
vizitează Ucraina Hanului, face o slujbă în biserica din Molovata și hirotonisește acolo pe preotul Ștefan Veselovschi. Tratatul de la Kuciug-Kainargi nu a reușit să soluționeze toate problemele litigioase dintre cele două imperii. Astfel la 10 martie 1779, la insistențele guvernului rusesc, a fost încheiată între Imperiul Rus și Imperiul Otoman Convenția explicativă de la Constantinopol, așa numita Convenție de la Ainalî-Kavak (turcește: "Aynalıkavak tenkihnamesi") care prevedea, printre altele, restituirea către principatele românești a teritoriilor ocupate de turci și incluse în raiale (Brăila, Tighina
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
nou război ruso-otoman, care se va desfășura între 1787-1892. Imperiul Rus ocupă Ucraina, Crimeea și Principatele Române. Țara Românească și Moldova sunt puse de către țarina Ecaterina a II-a, între anii 1788-1792, sub guvernarea unică a prințului Grigori Potemkin. Ocupația rusească avea să aibă și o componentă religioasă. În ciuda protestelor Patriarhiei Ecumenice, Ecaterina a II-a a decis scoaterea teritoriilor ocupate de sub jurisdicția patriarhiei de la Constantinopol și trecerea lor sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ruse. Astfel arhiepiscopul Novorosiei cu sediul în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentară, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Cea mai completă listă este publicată în "Enciclopedia de istorie a României" și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II", care au deținut și demnitatea de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a teritoriului încorporat de turci al raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774, 1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
la 4 august 1758, când "ierodiaconul Alexandru Ureache, preot desăvârșit la schitul Nalt al Episcopiei Hotinului", este hirotonit de mitropolitul Daniil al Proilaviei. De remarcat că marea majoritate a documentelor care atestă numele preoților din această mitropolie provin din surse rusești și se referă la Ucraina Hanului, Bugeac sau Hotin. Numele acestor slujitori bisericești s-a păstrat în special datorită însemnărilor făcute de aceștia pe diferite cărți de cult, însemnări care se constituie într-o adevărată cronică a Mitropoliei Proilaviei Logofeți
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
adică doar acele modificări efectuate de organul canonic superior, Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, în 1806 și 1810, Mitropolia Proilaviei a fost desființată prin hotărâri administrative luate de domnitorul Constantin Ipsilanti respectiv mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, deci ale unor organe de ocupație rusești, nerecunoscute de Patriarhia Ecumenică. În anul 1812 Patriarhia Ecumenică decide comasarea Mitropoliilor Dirstei și Proilaviei, noua mitropolie creată, "Mitropolia Dristrei și Proilaviei", preluînd tradițiile mitropoliilor contopite. Deci anul 1812 poate fi socotit anul în care Mitropolia Proilaviei a înceta să
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul său, își rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată, spre disperarea cercurilor conducătoare de la București, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de doi ani, a trupelor rusești care staționau în Bulgaria". Incidentele ruso-române nu s-au oprit la conflictul din 1878. Prim-ministrul I.C. Brătianu și fiul său, Ion I.C. Brătianu, au fost ținta a numeroase atentate organizate de ruși. Sabina Cantacuzino, fiica lui I. C. Brătianu, nota
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
Spătaru, Natalia Fateeva, Ștefan Bănică, Ion Dichiseanu, Dumitru Chesa, Réka Nagy, Peter Paulhoffer și Emil Hossu. Filmul a fost foarte popular în Uniunea Sovietică la începutul anilor '70 ai secolului al XX-lea datorită cântecelor compuse de Temistocle Popa (varianta rusească a cântecelor fiind creația lui Robert Rojdestvenski) și interpretării lor de către cântărețul român Dan Spătaru , care a cântat în duet cu actrița rusoaică Natalia Fateeva (vocea ei fiind dublată de cântăreața rusoaică Larisa Mondrus). În 1971 a fost lansat în
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
este moldoveneasca, iar imnul Deșteaptă-te, române! este preschimbat în Limba noastră. Semnalele inițiale cum că România și Republica Moldova ar putea să se unească după trecerea ambelor state de la regimul totalitar comunist la democrație s-au stins rapid "datorita intervenției rusești care a dus la apariția regiunii autonome Găgăuzia și a republicii nerecunoscute Transnistria, ambele create de Rusia în scopul împiedicării reunificării teritoriului românesc." România rămâne interesată de afacerile politico-economice din Moldova și sprijină limitat Republica Moldova în timpul conflictului civil cu republica
Relațiile externe ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327589_a_328918]
-
au relativizat însă această polemică preferând să pună în prim plan actul de glorie în sine, răsfrânt asupra întregii Armate Române, și nu doar o persoană în particular. Grigore Ion a fost decorat cu următoarele ordine și medalii românești și rusești: În orașele București, Iași și Caracal există câte o stradă care poartă numele eroului din Războiul de Independență. În comuna Dumbrăvești, județul Prahova a fost dezvelit la 26 mai 1971 "Monumentul Eroilor din Războiul de Independență". Monumentul, realizat de către sculptorul
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
a secolului al XIX-lea, evreii Basarabiei (Moldovei de Est) nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei îndreptate împotriva evreilor. Către anul 1835, când Basarabia începea treptat să-și piardă autonomia și acțiunile de rusificare se înmulțeau, legile rusești antievreiești au început să se aplice și asupra evreilor basarabeni. În anii 1869, 1879 și 1891 au fost emise decrete care prevedeau exilarea evreilor din diferite orașe. În timpul administrării Basarabiei de către Imperiul Rus, au fost organizate două pogromuri antievreiești. Un
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
Ordinul imperial al Sfântului Apostol Andrei, primul chemat (în ) este un ordin onorific rusesc fondat la 30 august 1698 de țarul Petru cel Mare. Întâiul ordin rus, atât prin data creerii sale, sub domnia lui Petru I, cât și prin locul pe care îl ocupă în ierarhia ordinelor rusești, " " are particularitatea de a fi
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
în ) este un ordin onorific rusesc fondat la 30 august 1698 de țarul Petru cel Mare. Întâiul ordin rus, atât prin data creerii sale, sub domnia lui Petru I, cât și prin locul pe care îl ocupă în ierarhia ordinelor rusești, " " are particularitatea de a fi rezervat celor mai înalte personalități ale statului, atât civile cât și militare. Între 1699 și 1917 a fost decernat unui număr de ceva mai mult de de persoane, în afară de membri ai familiei imperiale. s-a
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
trebui să fie atent în ceea ce spune de oarece Iosif al II-lea este fratele său, Vergennes va răspunde că nu a uitat dar mai știe că moștenitorul tronului Franței este fiul ei. În timpul Ecaterinei a II-a eticheta diplomatică rusească nu se deosebea cu nimic de cea din Europa Apuseană. În 1750 s-a decis că țarina va primi personal doar pe ambasadori, trimiși și miniștri plenipotențiari, ceilalți vor prezenta scrisorile Colegiului Afacerilor Externe. La audiență cu țarina, ambasadorii străini
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
mic, Conrad I, au cerut teritoriile Sandomierz și Masovia, conduse de mama lor în calitate de regent, în timp ce Leszek, ca primul fiu născut, a reușit să-l succeadă pe tatăl său, în Provincia Seniorată la Cracovia. În 1205, Leszek a învins armata rusească a Prințului Roman cel Mare, în Bătălia de la Zawichost, din Polonia Mică. În 1207, Leszek a devenit vasalul Papei Inocențiu al III-lea, ceea ce a pus Polonia în tăbara pro-papală în opoziție cu puterea Sfântului Imperiu Roman. După aceea, Leszek
Leszek I al Poloniei () [Corola-website/Science/330629_a_331958]
-
l-a investit pe propriul său fiul, Boleslav, cu acest teren. La scurt timp după, Conrad I și aliatul său Odonic, au început războiul împotriva lui Vladislav al III-lea. Conrad a asediat fără succes regiunea Kalisz, în ciuda ajutoarelor trupelor rusești. Vladislav al III-lea, prea ocupat în lupta sa împotriva lui Odonic, nu a putut interveni la timp pentru a ajuta orașul, deși, puternicele ziduri ale orașului au fost prea dure pentru Ducele de Silezia, care a fost forțat să
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care o populează astăzi. Cu excepția a cinci zile, când a fost "de facto", independentă în iarna anului 1906, atunci când o răscoală țărănească a declarat republică autonomă din Comrat, găgăuzii au
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
armatei ruse, iar orașul va fi invadat de armată și de forțele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14-a îi adresează președintelui Mircea Snegur un ultimatum, prin care cere ca forțele moldovene sa se retragă, în caz contrar, trupele rusești vor trece la atac. Pe 21 iunie, orașul este continuu bombardat de către separatiști. În ciuda acestor fapte, Boris Elțin acuză Moldova de agresiune, amenințînd ca armata rusă va fi obligată să riposteze. Până în dimineața zilei de 22 iunie, cu aproximativ 200
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]