10,690 matches
-
Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. În aprilie 1942 debutează cu schița "Părlitu"' în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: "Strigoaica
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
1942 debutează cu schița "Părlitu"' în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: "Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp". În septembrie părăsește postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la „Evenimentul zilei”. În 1943, martie, îi apare "Colina" în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie „Evenimentul zilei” publică schița "Rotila". Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela "Calul" produce asupra celor prezenți o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii: De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii noastre. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu Sextil Pușcariu
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
gimnaziu în fruntea promoției. În 1896, la vârsta de 16 ani, Sadoveanu intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Debutează în revista bucureșteană "Dracu" în 1897, cu schița "Domnișoara M din Fălticeni", pe care îl semnează cu pseudonimul "Mihai din Pașcani". În 1898 începe să colaboreze la foaia " Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
scria curent. A reluat vechi proiecte (piese de teatru), precum "Ghighi", și a adăugat altele inspirate din viața țărănească: "Traiul", "Osânda". A citit multe cărți românești, urmărind, îndeosebi, îmbogățirea vocabularului, șlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de "Schițe", între care unele au anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea" ("Glasul inimii"). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea "Domnul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
data de 11 noiembrie, la Orăștie, revista "Cosânzeana" deschide șirul colaborărilor cu Liviu Rebreanu (majoritatea retipăriri deghizate). Pentru început, "Proștii" (la un an după tipărirea în "Convorbiri critice"), urmată de noi reeditări, în 1912/1913. Inedite: "Idilă de la țară" (1912), schiță neglijată la alcătuirea volumelor, și "Armeanul, Armeanca și clubul" (1913), pe care o va prelua în volum cu titlul "Idilă de la țară" (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus). În anul 1912, în "Almanahul Societății Scriitorilor Români" apare
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
apare poemul în proză "Mărturisire" (amintit de Fanny Rebreanu, în volumul " Cu soțul meu", ca discretă cerere în căsătorie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, "Strófak" ("Strofe"), aparținând prietenului său Szini Gyula. Pe data de 20 aprilie, cu schița "Strănutarea", revista "Flacăra", condusă de Constantin Banu, deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu; în paginile primei serii, vor mai apărea: "Vrăjmașii", "Baroneasa" și "Dumnezeu" (toate în 1912); în a doua serie a revistei, Rebreanu publică "Omul mic și oamenii mari" (1921
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
nu s-a păstrat nimic din această pretinsă variantă). Din luna iulie, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), se angajează ca reporter la "Adevărul" (la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
păstrat nimic din această pretinsă variantă). Din luna iulie, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), se angajează ca reporter la "Adevărul" (la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi "uitate" în
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Crișan", care anticipă romanul "Crăișorul". În octombrie/noiembrie devine redactor la "Scena". În anul 1915 scrie povestirea istorică "Horia, Cloșca și Crișan". Pe 26 august încheie nuvela "Hora morții". În anul 1916, aprilie - La București apare volumul "Golanii" (Nuvele și schițe), cu o prefață semnată de Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse în "Frământări" (1912), adăugând trei inedite. Sumarul: "Golanii"; "Cuceritorul"; "Ocrotitorul"; "Proștii" [inedită]; "Dintele"; "Cerșetorul" [inedită]; "Culcușul"; "Nevasta"; "Strănutarea"; "Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
trei inedite. Sumarul: "Golanii"; "Cuceritorul"; "Ocrotitorul"; "Proștii" [inedită]; "Dintele"; "Cerșetorul" [inedită]; "Culcușul"; "Nevasta"; "Strănutarea"; "Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24 iulie - Scrie și transcire comedia "Cadrilul". În nr. 13 din "Biblioteca Căminului" (București, H. Steinberg) apare volumașul "Mărturisire" (Nuvele și schițe). În sumar: "Mărturisire" [inedită]; "Răfuială"; "Vrăjmașii"; "Lacrima [Glasul inimii]"; "Armeanul (Idilă de la țară)"; "Talerii [inedită]"; "[[Cântec de dragoste (Cântecul iubirii)|Cântec de dragoste [Cântectul iubirii"; "Cearta" [inedită]. În [[27 august]] 1916, reia "Zestrea". Pe data de [[5 noiembrie]] termină nuvela
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
termină nuvela "Catastrofa". Pe data de [[27 septembrie]], la București, apare cotidianul "Scena", în care Rebreanu va publica articole de teatru. Pe data de [[23 ianuarie]] [[1918]], în Bucureștiul ocupat de trupele germane, ziarul "[[Lumina]]", condus de [[Constantin Stere]], publică schița "Bibi" (manuscrisul este datat [[19 august]] [[1915]] și poartă dedicația "Pentru Puia, când va fi mare"). Tot aici, în lunile [[februarie]] și [[martie]], vor mai apărea: "Norocul", "Soacra Sfântului Petru". Din data de [[1 august]] datează primul plan detaliat al
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
va termina în [[martie]] [[1919]]). Pe data de [[20 februarie]] [[1919]], începe o primă redactare a romanului "Pădurea spânzuraților". Pe data de [[5 aprilie]], în magazinul ilustrat lunar "Lectura pentru toți," apare nuvela "Catastrofa". Pe data de [[3 mai]], cu schița "Pozna" Rebreanu începe șirul colaborărilor în revista "[[Sburătorul]]", condus de [[Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Cuceritorul"; "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari"; "Cerșetorul"; "Soacra Sfântului Petru". În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de "Casa Școalelor", apare volumul "Nuvele și schițe". În sumar
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Cuceritorul"; "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari"; "Cerșetorul"; "Soacra Sfântului Petru". În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de "Casa Școalelor", apare volumul "Nuvele și schițe". În sumar: "Proștii"; "Dintele"; "Ocrotitorul"; "Nevasta"; "Catastrofa"; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice. Începe prima versiune integrală a romanului "Pădurea spânzuraților" (pe care o va termina la [[27 iunie]] [[1922]]). Între [[5 iulie]]/[[17 noiembrie]] [[1922]] va transcrie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
romanul "Pădurea spânzuraților". Apare "Pădurea spânzuraților". Cartea va primi "Marele premiu al romanului". Va fi reeditat în [[1922]], [[1925]], [[1926]], [[1928]], [[1929]], [[1932]], [[1940]]. În editura lui [[H. Steinberg]] din București apare a II-a ediție din "Golanii" (Nuvele și schițe), cu ilustrații de Fr. Șirato. Același sumar din [[1916]]. Pe [[12 aprilie]] [[1923]], Rebreanu ia parte la premiera comediei "Plicul". În același an va fi ales vicepreședinte al [[Societatea Scriitorilor Români|Societății Scriitorilor Români]]. În revista "Lamura" apare nuvela "Cumpăna
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
10 martie]] [[1927]], scrie prima versiune a nuvelei sau miniromanului "Ciuleandra". Din [[9 iulie]]/[[8 august]] datează cea de a doua versiune manuscrisă. Apare "Ciuleandra" (reeditări în 1927, 1928, 1934, 1941, 1942). Un nou volum, cvasi-inedit: "Cuibul visurilor" (Nuvele și schițe), editat de "Casa Școalelor". În sumar: "Cuibul visurilor"; Omul mic și oamenii mari"; "Cumpăna dreptății"; La urma urmelor"; "Cântectul lebedei"; "Ghinionul"; "Dumnezeu"; "Fiara"; A murit o femeie" [toate inedite, "parabola" "Dumnezeu" fiind după Lev Tolstoi]; "Răfuiala"; "Țăranul și coasa" [imitație
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
În anul următor, în [[1929]], apare romanul "Crăișorul" (va fi reeditat în [[1930]], [[1940]], [[1942]], [[1944]]). Scriitorului i se conferă [[Premiul Național pentru proză]]. În nr. 1150 - 1150 bis din colecția " Biblioteca pentru toți", apare volumul "Cântecul iubirii" (Nuvele și schițe), la editura "Universala-Alcalay". În sumar: "Cântectul iubirii"; "Bibi"; "Vrăjmașii"; "Pozna"; "Catastrofa". În [[1929]] La însărcinarea primului ministru, lucrează la proiectele de organizare a "Direcției Educației Poporului", al cărei conducător va deveni la începutul anului următor. Pe [[19 noiembrie]] [[1930]], În urma
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
tatălui său, face o tentativă de a urma dreptul. A deținut la un moment dat funcția de membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Își face debutul literar în revista "Viața studențească" (nr. 5, din mai 1957), cu schița "Doamna din vis". În perioada 1958-1960, Nicolae Breban rămâne, prin excelență, un autodidact, instruindu-se, mai mult, în afara mediului universitar al acelei epoci. „Acei ani au fost ani de lectură”, declara scriitorul în "Confesiuni violente". „Eram mult mai liber decât
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
va fi însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care va demola falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. În 1961, publică schițe și nuvele în "Gazeta literară" ("Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte albă", "Uimitor, foarte uimitor") și în "Scrisul bănățean" ("Roșcovana"), făcându-se remarcat în mediile literare. Între 1962-1965 publică noi schițe și fragmente de roman în "Gazeta literară", "Luceafărul
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
socialist, prin impunerea criteriului estetic. În 1961, publică schițe și nuvele în "Gazeta literară" ("Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte albă", "Uimitor, foarte uimitor") și în "Scrisul bănățean" ("Roșcovana"), făcându-se remarcat în mediile literare. Între 1962-1965 publică noi schițe și fragmente de roman în "Gazeta literară", "Luceafărul", "Orizont" și "Viața românească". Despre nuvela "Copilăria lui Herbert", apărută în "Gazeta literară", nr. 42, din 15 octombrie 1964, un nucleu al romanului " În absența stăpânilor", Nichita Stănescu va scrie elogios. Interviuri
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului "Maestrul și Margareta" sub titlul "Inginerul cu copite". Îi sunt interzise piesele "Zilele Turbinilor", "Apartamentul Zoicăi" (1929) și "Cabala bigoților" (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa. Din 1929 nu i se mai publică nici o
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
1900. "Cei doi solitari," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 234, 4 august 1900. "Simțiri stinse," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 244, 14 august 1900. "Singur," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 297, 7 octombrie 1900. SCHIȚE, EVOCĂRI ȘI NUVELE: "Un isteric", semnat Sapho, în „România Literară și Științifică”, 1, V, 1895. "O seară la Macedonski," semnat Ștefan Petică, în „Capitala”, I, nr. 34, 4 decembrie 1898. "O scrisoare," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 118
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]