KorAP: Find »[drukola/base=simț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...410 411 412 ...778 >

19,447 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

pe măsură ce trecea timpul, că era un conducător Înnăscut, care cucerea oamenii fără cel mai mic efort. Stăpânea la perfecție arta liderilor, impunea respect fără urmă de constrângere. Totul la el Îi stârnea admirația. Era grațios, echilibrat și precis. Avea un simț al umorului foarte cu picioarele pe pământ. Cu cât Îl privea mai mult, cu atât devenea mai timidă. Era un bărbat pe care nu-l putea lua de sus, cum făcea atât de ușor cu bărbații plini de ei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ei, Într-un ritm calm, regulat. Fericită. Fericită. Fericită. Când ești Îndrăgostit tot ce simți se amplifică. Lumea nu este decât ecoul sentimentelor tale, ca o coloană sonoră În sincron perfect. Inima Îți bate mai tare, creierul devine mai activ, simțurile se ascut, ești viu. Și un nume Îți bântuie ființa: Matthew. Poate că el nu o plăcuse și avea să dispară precum valurile; sau poate că se vor mai vedea, dar toată magia se va risipi. Atracția reciprocă e o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
de săptămână cu ea, scotea toate telefoanele din furcă, rezolva tot, găsea Întotdeauna o cale să scape de toate obligațiile. Sau poate că Matthew era cuprins de remușcări fiindcă Își Înșelase prietena de la Paris și acum se retrăgea, dintr-un simț al onoarei Întârziat. Onoare! Simțea nevoia să-i injecteze niște onoare de undeva, din aer, dacă era nevoie, ca să continue să-l placă. Înainte de-a Închide, Îi promise ca se vor vedea a doua zi la prânz, dar asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Multe femei Îl plăceau; mulți bărbați o plăceau pe ea. Amândoi erau mezinii familiilor lor, amândoi plecaseră de acasă purtați de dorința de-a cuceri noi teritorii. El era un tip hotărât; nu voia să se atașeze, dar Își păstrase simțul umorului În această privință. Cât de bine putea să Înțeleagă asta! Cea mai mare temere a ei era că Într-o bună zi avea să se mărite cu un tip drăguț, pe care l-ar fi plăcut oarecum și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
femeie de vârsta mea făcând asta, mi-am uitat toate problemele și am Început să râd. Am făcut-o și pe ea să râdă. Ne-am Împrietenit. Curând sosi și Carmen, o blondă Îndesată, de treizeci și trei de ani, cu un simț al umorului foarte ascuțit și ochi albaștri, strălucitori. — Cum a fost la Los Angeles? Întrebă Carmen după ce făcu cunoștință cu fetele. — A fost mișto. M-am distrat. Nimic special. — Imposibil! Pun pariu că ai tu o poveste interesantă de-acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

și avem un câine afară, evenimente toate de mare însemnătate, Ce poveste mai e și asta cu urciorul, I-a rămas toarta în mână și s-a făcut cioburi, Se mai întâmplă, nimic nu e veșnic, Dar a avut bunul simț să spună că urciorul era vechi, de aceea mi s-a părut potrivit să-i dau unul nou, ne gândim că celălalt a avut un defect de fabricație, sau nici nu e cazul să ne gândim, ce-i dat e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
aceste experiențe, se înțelege că memoria lui Găsit l-a făcut să creadă că Marta își va însoți tatăl în această nouă excursie cu furgoneta. Deși a venit de puține zile, nu are îndoieli că aici e casa lui, însă simțul lui de proprietate, deocamdată incipient, nu-i permite încă să spună, uitându-se în jur, Toate astea sunt ale mele. De altfel, un câine, oricare i-ar fi dimensiunea, rasa și caracterul, n-ar îndrăzni niciodată să pronunuțe cuvinte atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
un bărbat se întoarce acasă și la nevastă, după o abstinență de zece zile, dacă e tânăr ca Marçal, sau, în caz că e bătrân, dacă vârsta n-a reușit încă să-i înfrângă impulsul amoros, firesc este să-și satisfacă imediat simțurile înfrigurate, lăsând conversația pe mai târziu. Femeile, de obicei, nu sunt de acord. Nu e nici o grabă, dacă, dimpotrivă, Noaptea e a noastră, și cine spune noaptea spune după-amiaza sau ziua de mâine, femeia mai mult ca sigur va prefera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ne întrebăm cum poate fi așa de sigur de ce spune dacă doar și-a pus mâna pe ea, doar a strâns și a frecat puțină pastă între degetul mare, arătător și mijlociu, ca și cum, cu ochii închiși, lăsându-se complet pe seama simțului interogator al pipăitului, ar fi judecat, nu un amestec omogen de argilă roșie, caolin, siliciu și apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele zile am avut ocazia să remarcăm și să propunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
va mai dura și mâine, într-o zi îi vom găsi despărțiți pe cei pe care i-am adus aproape și riscăm să ne spună E vina ta. Marta nu vru să se dea bătută în fața acestui discurs al bunului simț, rod consecvent și sceptic al durelor bătălii ale vieții. E o prostie să ratezi prezentul doar de teamă că nu vei câștiga viitorul, își spuse și imediat adăugă, De altfel, nu se întâmplă totul mâine, rămâne și pentru poimâine, Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Cipriano Algor, chiar dacă i-ar aduce toate suferințele și amărăciunile singurătății, este să joace rolul insului care periodic își vizitează ibovnica, întorcându-se de la ea fără amintiri mai sentimentale decât o seară sau o noapte de agitație a trupului și simțurilor, lăsând la plecare un sărut distrat pe un chip care și-a pierdut machiajul, și, în cazul particular de care ne ocupăm, o mângâiere pe capul unui câine, Atunci, pe curând, Găsit. Totuși, Cipriano Algor mai are două soluții de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cobor până acolo. Da, să coboare acolo. Decizia pe care a luat-o Cipriano Algor a fost că la noapte va încerca să meargă în locul unde va face de gardă Marçal, între două și șase dimineața, să nu uităm. Bunul simț și prudența, care, în aceste situații, au mereu un cuvânt de spus, l-au întrebat cum își imaginează că va reuși să ajungă într-un loc atât de ascuns, iar el răspunse că hazardul are combinații și asocieri nesfârșite, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
n-am mai râs. L-am silit pe cel care luase bățul să i-l dea orbului înapoi și, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puținele momente în care a învins în noi bunul simț, dar nici atunci n-am înțeles că bătrânețea e un destin pentru fiecare. La azil, cei mai mulți bătrâni erau retrași, posaci, închirciți în lumea dinlăuntrul lor, cât de vie n-am cum să știu; din ea răzbăteau slabe pâlpâiri în afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi zis: „Ce v-ați închipuit, doamnă? Că sunt un câine la care poate veni o cățea în călduri? Ei, aflați că sunt impotent”. Dar n-aveam nici o certitudine, încât am preferat să-mi domolesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
oră. Atunci, da, merită să se ridice în aer, e o furtună vrednică de ei”. Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să-mi stârnească dorința, și i-am înlăturat-o, după care, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Nu”, i-am răspuns. S-a uitat în ochii mei și a început să vorbească. Nu mai țin minte cuvintele, dar înțelesul lor acesta era; că minciuna e ca un virus care atacă totul după ce pătrunde în om, atacă și simțurile, aducându-te în situația să nu mai vezi limpede, să nu mai auzi clar, să nu mai deosebești ceea ce trebuie deosebit; zici că te slujești de minciună și ajungi să fii stăpânit de ea; nu te mai poți descurca altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din limonada lui, nelegiuitul”. — Înțelegi, Daniel, ești învinuit de crimă. Și eu alături de tine. Ce facem acum? Arăta palid. Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

un Angrenaj Conic - a se observa opoziția față de grupul de patru Cilindri din motor - În care se află o Coroană (Kether Minor) ce transmite mișcarea la roțile terestre. Și aici devine evidentă funcția sefirotului Diferenței, sau Diferențialul, care, cu maiestuos simț al Frumosului, distribuie forțele cosmice la cele două Roți, a Gloriei și a Victoriei, care Într-un cosmos neavortat (cu tracțiune pe față) urmează mișcarea dictată de Roțile Sublime“. „Lectura-i coerentă. Și inima Motorului, sediul Unului, Coroana?“ „Păi e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
cunoaștem. I s-a obiectat, desigur, că nu-i cunoaștem, altfel n-ar mai fi necunoscuți; vi se pare că modul lui de a raționa are vreo noimă? Curios cum un adept de talia lui era atât de impermeabil la simțul misterului. După care, de Maistre lansa apelul final: să ne Întoarcem la Evanghelie și să abandonăm smintelile de la Memphis. Nu făcea decât să repropună linia milenară a Bisericii. Înțelegeți În ce atmosferă a avut loc reuniunea de la Wilhelmsbad. Prin recuzarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Kircher Îi pusese la stâlpul infamiei pe adepții Rozei-Cruce, și tocmai atunci când vorbea despre adâncurile globului pământesc. „Părintele Kircher“, spuneam eu, „e un personaj central În această poveste. Pentru ce omul ăsta, care de atâtea ori a demonstrat că are simțul observației și gustul experimentului, a Înecat mai apoi aceste puține idei În mii de pagini care-s pline până la refuz de ipoteze incredibile? Purta corespondență cu cei mai buni oameni de știință englezi, și apoi fiecare dintre cărțile lui reia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
o singură soluție, trebuie să urcăm pe munți după Uscio, apoi să trecem peste Apenini și să facem o haltă la Bobbio, iar de acolo ajungi la Piacenza, ești nebună, e mai ceva decât Hannibal cu elefanții lui. N-ai simțul aventurii, zisese ea, și apoi gândește-te câte restaurante mici și drăguțe găsim pe colinele acelea. Înainte de Uscio este Manuelina, care are douăsprezece stele În ghidul Michelin și orice fel de pește am dori. Manuelina era plin, cu un șir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
chircesc În poziție aproape fetală. Bătăile inimii și clănțănitul dinților mi s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat ritmic pe nas, mărind progresiv intensitatea aspirărilor. Cred că În felul ăsta, sub tortură, te poți hotărî să-ți pierzi simțurile ca să te sustragi durerii. Într-adevăr, am simțit cum mă cufundam lent În Îmbrățișarea Lumii Subterane. 113 Cauza noastră e un secret Înlăuntrul unui secret, secretul a ceva ce rămâne Învăluit, un secret pe care numai un alt secret Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]