12,817 matches
-
De care auzi că-s dornici de sânge omenesc - Tristele, IV 4), iar numele binevoitor al Pontului Euxin este știut antifrastic (eu stau acum la Pontul/ Cel căruia-n vechime i-au zis neospătos - Tristele, IV 4). Ținutul sălbatic e stăpânit de iarna eternă, iar peisajul traduce și o stare de spirit. În ochii lui Ovidiu, zăpada nu se mai topește de la un an la altul (Tristele, III 10), gheața prinde vinul în cupe, apele mării și ale Istrului care se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deposedat de foc, el își arată în noua epocă puterile malefice și se identifică cu însuși Satan, dornic mereu să-l răstoarne pe cel de sus. Întrupare a răului, personajul îi propune lui Prometeu să împartă lumea și să o stăpânească împreună : Să ne unim !... Elanul, progresul, tot ce-i bun,/ Îți vor rămâne ție... Cu raze te-ncunun !.../ Ia-ți tu lumina toată, dă-mi umbra, partea mea,/ Și lasă-mă în umbră să fac ce mi-o plăcea ! (V, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
regăsi pe pământ pe Alkestis, Admetos își dă sufletul spre a i se alătura în cealaltă lume și pornește în ultima călătorie alături de Persephoneea care e una cu Alkestis pe un câmp elyseean, sub o lumină violetă (III, p. 252). Stăpânit de o iubire socotită de ceilalți drept monstruoasă, de vreme ce n-are măsură (III, p. 249, 251), Admetos împlinește astfel o posibilitate evocată doar retoric de personajul lui Euripide. În clipa când a realizat pustietatea casei și a vieții ce i-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de întunericul subpământean (Să nu mă lași singură, între atâția necunoscuți, toți oameni de sub pământ, întunecați ca niște aburi reci !... Mi-e frică de tărâmul celălalt), ceea ce pricinuiește nedumerirea Clitemnestrei (trezește-te ! Noi ți-am vorbit de nuntă - I 3). Stăpânită de presentimente sumbre dar încă nedescifrate, Ifigenia nu se bucură de nuntă ca orice tânără (Nu Achile mă face gânditoare, ci nunta aceasta stranie, presimțirile mele pe care nu știu să le înțeleg), căci nu e sigură de identitatea reală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
replică aflăm că regina l-a căutat pe Egist pentru cântecul lui din flaut (De când îmi cânți... mi-a mai trecut acel urât înspăimântător. Eram bolnavă de plictiseală - I 1). Ea îi cere să nu se laude cu iubirea lor (stăpânește-ți mândria... altfel mă plictisești - I 1), fiindcă l-a ales dintr-o toană. La vestea că soțul ei ar fi murit, se arată nepăsătoare (Nu simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
muritorii se pot răzvrăti cu succes împotriva zeilor dacă năzuiesc cu destulă convingere spre libertate, dacă elanul lor prometeic e destul de susținut. Natura umană este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc, și o parte în care oamenii sunt singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți ale plămadei, luminată de flacăra prometeică, victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în care eroul este angajat total, de vreme ce actele lui sunt definitive și angrenează un univers întreg. Radu Stanca proclamă superioritatea tragediei asupra celorlalte genuri dramatice. Între tragic și comic există, potrivit autorului, o diferență de sferă noțională, prin care tragicul stăpânește un domeniu mult mai larg decât comicul. Tragicul angajează personalitatea umană în întregul ei și devine, astfel, o atitudine față de lume și de viață, pe când comicul angajează numai anumite sectoare ale personalității. Tragicul reprezintă o atitudine, un fapt ce provoacă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Aristip socotește că nu există libertate în afara societății (p. 111). Ulterior, Diogene îi explică aceluiași interlocutor că, din punctul său de vedere, independența înseamnă detașarea de orice legături sociale, căci liberi nu pot fi decât cei care nu sunt nici stăpâni, nici sclavi, nici ... prieteni, iar aceste considerații îi atrag din partea partenerului de dialog reproșul că este rău și orgolios, precum și prevestirea că va fi ajunge să fie ocolit de toți oamenii (p. 115). Când o femeie acceptă să-i ofere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Petronius și Doinaș, de unde și sensul deschis, neunivoc, al unor scene. Spectatorii sunt văzuți doar ca o replică degenerată a strămoșilor în stare să domine întreaga lume antică : Tre buie oare să mă mir că voi, neștiind ce înseamnă a stăpâni, vă resemnați a fi stăpâniți ?... Noi, romanii, am avut un destin atât de mare, încât urmașii noștri se pot mulțumi cu unul mai mic (p. 13). În timpuri de glorie sau de declin, contemporanii autorului sunt la fel de indiferenți la crimele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sensul deschis, neunivoc, al unor scene. Spectatorii sunt văzuți doar ca o replică degenerată a strămoșilor în stare să domine întreaga lume antică : Tre buie oare să mă mir că voi, neștiind ce înseamnă a stăpâni, vă resemnați a fi stăpâniți ?... Noi, romanii, am avut un destin atât de mare, încât urmașii noștri se pot mulțumi cu unul mai mic (p. 13). În timpuri de glorie sau de declin, contemporanii autorului sunt la fel de indiferenți la crimele stăpânirii ca și cei ai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voi simple ficțiuni ; el nu vrea ca acești romani să vă tulbure siesta (p. 16). Dacă e să-i dăm crezare mijlocitorului său, cel care a compus piesa cu subiect antic și-ar dori ca spectatorii să nu se lase stăpâniți mai mult de o clipă de rușinea de a conștientiza lipsa lor de asemănare cu umbrele acestor strămoși energici, gata să moară pentru libertate. Impasi bilitatea contemporanilor în fața abuzurilor tiranice se întemeiază, după cum bine știe autorul, pe grija uneori meschină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
împreună cu celelalte făpturi în mecanismul cosmic. Eroul tragic se actualizează ca entitate reală, pentru că, în clipa faptei sale, el se înființează de sine stătător (p. 17). Pline de suferința oamenilor și a zeilor, miturile se află în faza pasivității, fiind stăpânite de conștiința soartei ineluctabile (p. 20). Tragedia îl creează pe omul nesubordonat destinului : fără a-i putea înlătura loviturile, le opune lumea cea nouă a conștiinței. El se sustrage determinismului universal, fiindcă acceptă liber să se supună unui țel ideal
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de împlinit un rost în economia Destinului (p. 230). Cât despre Clitemnestra, ea dă iluzia dramatismului prin ieșirile pătimașe, fapta ei datorându-se doar impulsiunii elementare a urii (p. 232). Fără a fi atins încă nivelul moral, regina se lasă stăpânită de instinct (p. 233). Natura ei emotivă lipsită de control nu exclude inteligența, dar o subordonează temperamentului (p. 234). Vietate primitivă în care lumina conștiinței nu a înflorit încă, mânată de o voință tainică, străină (p. 234), ea întrupează ființa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
autoarei, Eumenidele, care celebrează împăcarea dintre toate registrele firii, anunță viitoarea armonie universală bazată pe conștiința trează a omului (p. 329). În concluziile monografiei, exegeta revine asupra ideii că Eschil incarnează spiritul veacului al V- lea, căci din vechea lume stăpânită de un implacabil determinism, plăsmuiește un univers nou, cârmuit de legea morală (p. 331). În opera lui se ivește omul tragic, care înfruntă soarta, și se afirmă pentru prima oară într-un univers determinat o conștiință liberă (p. 331). Eroismul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sufletului grecesc, purtând semnele ordinii și măsurii (p. 7). Acest loc unde arta se integrează armonios în natură are în centru omul care răspunde față în față cu forțele lumii, la întrebările mari și grave ale vieții (p. 16). Muritorii stăpânesc un spațiu care exprimă o ordine interioară implicită dacă știu să-l păstreze fără a transgresa legile fixate (p. 20). Într-o lume unde zeii descind rar, eroii capătă răspunderi și se obișnuiesc cu opțiunile fundamentale care duc spre prăbușiri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deși depresiunea Branului ar fi aparținut, din 1367, regelui Ungariei și fusese dată unui magistru, cu numele de Iacob, credem că trebuie să judecăm nu numai după acte, ci și după realități. Deși, se afirmă că Ungaria, sau, apoi, Austro-Ungaria stăpânea depresiunea Branului, până la cumpăna apelor, la trecătoare, la Giuvala, adică dincolo de Fundata și de Șirnea, niciodată în satele brănene nu s-a stabilit populație de origine maghiară sau germană. Din punct de vedere etnic, locuitorii Drumului Carului ca și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
obstacole naturale favorabile apărării. Din unele surse rezultă că, la data respectivă, exista acolo o altă cetate, posibil construită din lemn. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, satele brănene erau sub administrația castelanilor de la Bran, care împuterniciți de orașul Brașov, stăpâneau toată zona, intr-un mod de regim feudal. Au existat opinii că odată cu edificarea castelului statutul locuitorilor depresiunii devenise de "slugi ale castelanilor". Studiul lui Podea, bazat pe cercetări de documente dovedește că "situația românilor brăneni, după trecerea cetății sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
au fost mai (îănaintea noastră. Deci părintele și rugătoriul nostru sfinție sa kir Ghedeon Episcopul Hușilor, el s-au îndreptat și s-au pus ferâe 24 zloț(iă în visteria domniei mele, pentru aceea de acmu înainte să aibă a stăpâni sfinția sa acea bucată hotar din gios de Vale(a) Popii, cu loc de fâneți și cu tot venitul. Nici să aibă a se mai pârî, pentru această pâră nici odinioară, în veci. Sam gospodin velel 7154 D.A.N.I.C., Fond Manuscrise, nr.
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
numai când cugeți asupra ceea ce citești.” Malebranche 137. „Oamenii inteligenți nu îngrămădesc cunoștințe la întâmplare, ci le aleg.” Doamna de Lambert 138. „Cu cărțile e ca și cu oamenii. Oamenii serioși, de caracter, sunt cei mai prețuiți. Cel care-și stăpânește închipuirea este superior celui care-și dă frâu liber. E mai ușor să pictezi căpcăuni și uriași decât eroi; precum e mai ușor să depășești natura decât să-i urmezi ei.” Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
săvârșit, gândit și împlinit omenirea sau ceea ce a fost înainte zace păstrat, ca prin minune, în foile cărților. Ele sunt visteria aleasă a oamenilor.” Thomas Carlyle 273. „Toți suntem poeți când citim bine o poezie.” Thomas Carlyle 274. „Calul se stăpânește și conduce prin frâu, iar omul drept, prin cărți.” S. Iaroslavici 275. „Dragostea de carte e un element constitutiv al fericirii.” Thomas Babington Macaulay 276. „Pentru știință, să preferi cărțile cele mai recente, pentru literatură, pe cele mai vechi.” Edward
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
glumă că ar fi nevoie de cărți care să popularizeze matematica printre matematicieni.” Gr. C. Moisil 496. „Anii știu mai mult decât cărțile.” Fr. Bacon 497. „Cuget, deci exist.” Renée Descartes 498. „Cărțile își au destinul lor.” Terentianus Maurus 499. „Stăpânește subiectul, cuvintele vor veni (de la sine).” Cato cel Bătrân 500. „Înveți să scrii scriind și să vorbești, vorbind.” Proverb latin 501. „Scrisoare inimii este citită în ochi.” (Ochii sunt oglinda sufletului) Proverb englez 502. „Gândește mult, vorbește cu măsură și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ca oricare alt talent omenesc, nu este o însușire de orice moment; nu suntem dispuși totdeauna să intrăm în spiritul altuia.” Vauvenargues 529. „O, cărților, sfetnici credincioși, prieteni lipsiți de lingușire ce înviorați mintea, învățători ai sufletului, ce știți să stăpâniți pornirile trupești, călăuze ale vieții cinstite și ale morții împăcate! O, câți oameni nu ați ridicat de pe șesul cel întunecos pe culmile cele mai falnice? Pe câți nu i-ați înălțat în scaunele cerești? O, mângâitori ai sufletului meu, alinare
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ochi deschide...” Petre Ispirescu 748. „Scriitorii durează între pământ și cer puntea de aur pe care strălucește sufletul unui popor.” Octavian Goga 749. „Cărțile de sedimentare. Marile cărți, până la Montaigne, cele în care s-au sedimentat lumi. De aceea ne stăpânesc ele încă, așa cum ne cucerește și mai departe folclorul, în care s-au sedimentat și infiltrat atâtea lumi.” Constantin Noica 750. „De ce e mare <<Divina comedie>>? Nu pentru că vorbește de legile eterne, nici pentru că vorbește de oamenii Florenței. Ci pentru că
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
gurile Dunării navigau după formula: "feudalism rețeta noastră națională". Principiile moderne de organizare a statului aveau să fie efectiv aplicate abia prin introducerea Regulamentelor Organice (1831 în Țara Românească și 1832 în Moldova), sub autoritatea puterii protectoare Rusia -, care a stăpânit militar Principatele, prin guvernatorul Pavel Kiseleff, până în anul 1834. Actele constituționale foarte asemănătoare din cele două state consacrau separația puterilor și monarhia electivă. Domnitorii păstrau însă o mare autoritate, ei exercitând integral puterea executivă, dar regăsindu-se și în palierul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
în viața ei. A fost înmormântată în cimitirul din Chișinău într-o perioadă de haos ce cuprinsese orașul. A început exodul basarabenilor care fugeau din calea tiraniei bolșevice. Trebuie să amintesc că în scurta perioadă între anii 19401941 cât au stăpânit Basarabia ei au reușit să înspăimânte populația prin teroarea de care au dat dovadă. Familii întregi erau ridicate noaptea de către N.K.V.D. (procursorul K.G.B.-ului) și trimise în ținuturile morții din Siberia de unde nu se mai întorcea nimeni. Pentru învățători ministerul
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]