11,031 matches
-
de fapt ea o înglobează. Pentru unii sociologi, diversitatea culturală este un concept care servește descrierii existenței diferitelor culturi în sânul unei societăți, adică în interiorul unui stat-națiune. Poate că tocmai de aceea diferența culturală este considerată adeseori ca indezirabilă de susținătorii centralismului de stat în numele valorilor sale supreme, ceea ce poate reprezenta astfel o ideologie neproductivă, în general, din foarte multe puncte de vedere. UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) este un partizan și un susținător al unei societăți
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ca indezirabilă de susținătorii centralismului de stat în numele valorilor sale supreme, ceea ce poate reprezenta astfel o ideologie neproductivă, în general, din foarte multe puncte de vedere. UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) este un partizan și un susținător al unei societăți mondiale multi culturale. Desigur că o astfel de idee trebuie considerată și împărtășită cu multă prudență, din multe motive extrem de delicate. Declarația universală a UNESCO din anul 2001 asupra diversității culturale este acceptată ca un instrument normativ
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
107 Despre obiecțiile realiste împotriva moralismului / 139 Cuvânt de încheiere / 159 Referințe bibliografice / 167 Indice de autori / 185 Indice de concepte fundamentale / 191 Abstract / 199 Résumé / 201 Cuvânt înainte Cartea de față este rezultatul examinării principalelor teze metodologice sprijinite de susținătorii realismului în filosofia politică (sau, dacă preferați, în teoria politică normativă 1) și a dezbaterilor pe care ele le-au declanșat. Această examinare m-a condus la (sau/și mi-a reconfirmat) patru mari concluzii. Prima este aceea că realiștii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
am în vedere aici, așa cum s-ar putea crede, proiectul liberalismului politic centrat pe rațiunea publică. Realiștii nu s-au înșelat în opinia că liberalismul politic de acest tip constituie, la rândul său, o formă de moralism. Așa cum insistă și susținătorii săi, în ciuda caracterului său "politic", liberalismul centrat pe rațiunea publică rămâne o teorie a "moralității politice", un răspuns la întrebări de natură morală cu privire la sfera politicului sau/și un proiect filosofic de argumentare pentru idealuri care, deși justificate fără recursul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ne evidențieze toate manualele respectabile de ideologii sau doctrine politice, și pe argumente de natură morală (și mă refer aici în special la argumentele menite să arate că aceste regimuri corespund sau sunt cele mai bune în realizarea a ceea ce susținătorii lor consideră a constitui exigențele dreptății, înțeleasă ca valoare sau scop dezirabil în sine). Aceasta nu înseamnă neapărat, desigur, că toți filosofii politici de până în prezent care au produs teorii plauzibile au fost moraliști. Este posibil ca despre unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
asigura ordinea civilă și valorile ce rezultă din ea, precum pacea și securitatea" (Ibidem, p. 681). Alte afirmații cu un puternic iz moralist sunt afirmațiile lui Bernard Williams de genul următoarelor: "drepturile fundamentale ale oamenilor ... sunt aproape de a fi așa cum susținătorii lor tradiționali le-au considerat dintotdeauna, adică auto-evidente" (Bernard Williams, In the Beginning Was the Deed (Princeton University Press, Princeton, 2005), p. 19); "Utilizarea puterii de către anumiți indivizi pentru constrângerea altor indivizi împotriva voinței lor, în scopul de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Hall ("Bernard Williams and the Basic Legitimation", pp. 472-473) în privința ideii că justificarea egală a fost și condiția legitimității pentru care a argumentat, de fapt, Bernard Williams și că Sleat - și, totodată, Erman și Möller - au greșit interpretându-l ca susținător al condiției acceptabilității egale (deși există, într-adevăr, pasaje din Williams care sprijină această interpretare). Temeiul oferit de Hall pentru această teză este indenegabil și - cred - imbatabil: Williams a respins condiția acceptabilității egale: "atunci când spun că guvernământul "trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
acest sens fiind chiar exemplul criticat de Waldron: Ronald Dworkin, Freedom's Law: The Moral Reading of the American Constitution (Harvard University Press, Cambridge, 1996)). Mai mult, ei au argumentat - precum Joseph Raz sau Simon Caney, filosofi care sunt și susținători ai perfecționismului liberal - împotriva ideii că argumentările filosofice pentru anumite principii de organizare politică în condițile pluralismului valoric rezonabil trebuie să fie neutre din punct de vedere moral. Din perspectiva perfecționismului, dezacordul moral generalizat nu are implicații asupra standardelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Why Democracy Cannot Be Grounded in Epistemic Principles", în Social Theory & Practice 42, 3 (2016), pp. 449-473. 42 Deloc surprinzător, ideea că filosofii politici sunt obligați să renunțe la orice fel de principii morale în justificarea democrației este întemeiată de susținătorii acestui proiect pe opinia că toate principiile morale - inclusiv principiul egalității (sau principiul libertății) umane fundamentale - sunt subiectul dezacordului rezonabil generalizat. Potrivit lui Talisse, spre exemplu, Dworkin se înșală în afirmația că dedesubtul dezacordurilor morale, religioase sau politice rezonabile care caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
știința mea, cel mai atent și detaliat suport argumentativ pentru metodologia "intuiționistă" a filosofiei morale și politice și unul dintre cele mai solide răspunsuri pentru obiecțiile venite la adresa ei (inclusiv a celor de tip Geuss sau a celor avansate de susținătorii așa-numitei "filosofii experimentale"). 45 Fabian Freyenhagen, "Taking Reasonable Pluralism Seriously: An Internal Critique of Political Liberalism", în Politics, Philosophy & Economics 10, 3 (2011), pp. 334-337. 46 Și aceasta, desigur, numai în baza prezumției că argumentele liberalilor comprehensivi sau/și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
său, orice merite grupărilor literare locale ce ar dăuna, de fapt, tineretului: "În majoritate, grupările culturale din provincie sunt utile numai din punct de vedere al trecerii timpului într-un chip mai mult sau mai puțin distins"59. Alții, deși susținători ai grupărilor locale, consideră că "în starea actuală ele sunt cercuri fără însemnătate în care mișună ambiția, intriga și spiritul regionalist rău înțeles" (Ion Valerian). Respondenții ce activează ei înșiși în provincie au promovat, prin răspunsurile lor, mișcările culturale locale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cadrele didactice. În ziarul Craiu Nou, Emil Diaconescu elogia contribuția lui Iorga la unirea provinciilor 97, iar institutorul C. Iordăchescu îndemna la luptă politică activă alături de cărturarul cu origini botoșănene 98. Liberalii au avut în persoana profesorului N. Răutu un susținător vocal care polemiza, în paginile ziarului Democratul, cu alți intelectuali din zonă. Scriitorii își asumă adesea și rolul de publiciști. Barbu Lăzăreanu semnează articole pe teme literare în Știrea sau Informatorul. Viitorul activist comunist, Scarlat Callimachi, director al ziarului Clopotul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
minoritate căreia nu i s-ar fi garantat utilizarea limbii materne. Intervențiile parlamentarilor evrei și ale opiniei publice evreiești au reușit obținerea unui compromis prin care s-a stabilit ca limba de instrucție a școlilor particulare să fie prevăzută de "susținătorii școalei", la alegere, între română și ebraică. Într-o situație dificilă se vor afla însă evreii din Transilvania ce se instruiau în limba maghiară, în condițiile în care predarea în această limbă urma a fi interzisă, iar tinerii nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
momentului 13. Am redat succint elementele curentului sămănătorist prin raportare la viziunea modernistă, în vederea stabilirii cadrului ideologic în care se va manifesta localismul creator interbelic, ca formă de "sămănătorism întârziat" și care își va găsi în persoana lui Iorga un susținător fervent. Valorificarea istoriei și tradiției provinciilor, a folclorului local devenea astfel instrument de formare a culturii autentice în variantă tradiționalistă, în fapt, transpunându-se în componentă formatoare a națiunii române. Nu numai în Moldova neosămănătorismul avea aderenți, ci și în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
deosebită Junimii literare și "juventuții care sburdă în paginile publicației", reținând numele tinerilor autori pe care îi așteaptă "la un descălecat, în Capitală"56. Revistele provinciei nord-moldovenești, dar și cele bucovinene, beneficiază de cronici elogioase din partea lui Nicolae Iorga - un susținător fervent al localismului creator - în a sa Istorie a literaturii românești contemporane. Atitudinea sa nu surprinde, atâta timp cât majoritatea revistelor se înscriu pe linia tradiționalist-sămănătoristă promovată de Iorga încă din secolul trecut. De altfel, mulți dintre autorii ce semnează în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și traduceri, 1924, Procesul Arboroasei. Pagini inedite. 54. Leca Morariu (1888-1963), filolog, lingvist, istoric, critic literar, predă la liceul din Gura Humorului și apoi la Universitatea din Cernăuți, director al Teatrului Național din Cernăuți. Fondează, printre altele, revista suceveană Făt-Frumos, susținător al culturii românești în Bucovina, publică nenumărate articole în presa vremii și lucrări, precum: Un nou manuscris vechi: Isopia Voronețiană, Ce-a fost odată. Din trecutul Bucovinei, Institutorul Creangă, Un cântăreț al Sucevei: T. Robeanu, Eminescu, Eminesciene ș.a. 55. Victor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ale cerealelor, leguminoaselor, oleiferelor, textilelor, cartofului, sfeclei de zahăr etc., al căror nume este trecut pe filele cărții și care fac obiectul discipinei FITOTEHNIE. Alături de preocupările din domeniul profesiunii Domniei Sale, mai precizăm că venerabilul universitar ieșean Constantin Vasilică excelează, ca susținător și realizator notabil, și în domeniul medalistic. PERSONALITĂȚI DIN DOMENIUL ȘTIINȚELOR TEHNICE DRAGOMIR HURMUZESCU Dintr-o lucrare a fostului internatist, inginerul Cristian Ciornei, am aflat de existența unei medalii care cinstește memoria savantul român Dragomir Hurmuzescu, profesor și director la
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de pagini, Delicte îngăduite, va fi o constantă în preocupările lui V. V. Pella și se va materializa în lucrări și articole pe marginea unor legi apărute, cât și în contribuții la elaborarea unor proiecte de noi legi. Este autor și susținător al unor teze privind războiul de agresiune și necesitatea răspunderii penale pentru actele de agresiune, necesitatea definirii cu claritate a agresorului și a infracțiunii internaționale și caracterul permanent al justiției internaționale. În cadrul unei ceremonii desfășurate la Facultatea de Drept a
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
uimitoare cărți pune lucrurile în ordine. El explică de unde vine capitalismul, ce este în prezent și îndrăznește chiar să facă unele previziuni despre viitorul acestei orînduiri. Dorel Dumitru Chirițescu este un apărător al capitalismului modern și autentic, unul dintre puținii susținători adevărați ai sistemului. Un sistem pe care nu-l apără dintr-o postură de avocat, printr-o pledoarie, ci încercând să-l explice cu toate beneficiile și defectele sale, să îl situeze în istorie și în evoluția gândirii și a
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
selecției liderilor și a sprijinului" [Schmitter, 1974: 93-94]. Nu avem aici cadrul pentru a ilustra doctrina corporativă fondată pe ideea reprezentării pe baza profilului economic și/sau social de apartenență; nu vorbim aici nici de iluziile de democratizare ale unor susținători ai corporatismului. Merită numai a sublinia că motivele creației structurilor caracteristice "democrației organice" sunt descoperite, mai ales, în proiectul liderilor autoritari care țintesc să-și legitimeze puterea (servindu-se de doctrină) și să controleze participarea unor sectoare ale comunității politice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
rolul militarilor și cel al partidului. În al doilea rând, dacă există un conflict în ceea ce-i privește, el nu apare din motive profesionale [Albright, 1980: 559]. În al treilea rând: militarii asigură un rol de garanți ai regimului și susținători ai hegemoniei partidului, capabili chiar să intervină asupra regimului, în caz de criză profundă a partidului. Se poate aminti de Polonia, în 1983. Mai exact, în situație de criză, militarii sunt o resursă pe care o fracțiune a partidului poate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
eficientă persuasiunea care caracterizează mobilizarea, intervine amenințarea sau uzul forței (care caracterizează demobilizarea). Pe lângă demobilizarea prezentată mai sus, compatibilă cu mobilizarea de la nivel înalt, deosebim și o metodă alternativă: demobilizarea menită să reducă la "apatie" și la non-participare pe aceeași susținători în masă ai regimului, chiar și pe cei mai convinși și sinceri dintre ei. Unde nu se reușește crearea unor structuri eficiente de control al participării, o masă mobilizată (care a jucat un anumit rol în faza instaurării), poate determina
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și organizate care se reprezinte grupuri mari de angajați, în măsură să obțină recunoașterea, și, eventual, extinderea, acestor drepturi (Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens, 1992). Realizarea egalității se încadrează în ansamblul obiectivelor utopice, de altfel ea nefiind împărtășită de toți susținătorii democrației. În acest sens, se pot considera cel puțin două stadii ale afirmării acestei valori. Primul este cel mai general acceptat și se referă la egalitatea "formală". Al doilea privește egalitatea "substanțială". Primul se referă atât la egalitatea în fața legii
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unde a continuat să-și desăvîrșească cultura citind Péguy, Proust, Stendhal și Pascal. Susținut de soția sa, Marie-Louise, a murit în aprilie 1973, lăsîndu-ne descumpăniți. Aveam multe îndoieli cu privire la capacitatea noastră de a continua, căci Robert Buron a fost un susținător esențial al grupului: a simțit mereu că politica se sprijină pe toate cunoștințele și că legăturile cu oamenii de știință sînt decisive pentru a putea lua cele mai bune decizii cu putință. Acest eveniment ne-a silit să căutăm, după
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să ne împăcăm pur și simplu cu el dacă sîntem supărați. Nu ne poate plăcea greșeala, însă trebuie să-l iubim pe cel care perseverează în ea, dacă e sincer. În asta constă secretul cugetului împăcat." Umanist, creștin, socialist, european, susținător al lumii al treia, curajos, cinstit și generos sunt tot atîtea adjective folosite pentru a-l caracteriza pe acest om pe care mai mulți membri ai Grupului celor Zece l-au urmat în lupta politică (Jacques Robin, René Passet, Jean-François
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]