10,628 matches
-
deschise”, au fost ocupate de germani. Întâmplarea a făcut ca în zonă să se afle Divizia I de cavalerie germană. Bătălia de la Saumur a opus astfel absolvenții școlii germane de cavalerie cadeților școlii franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au fost mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi au
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi au pus în poziții defensive două tunuri de 75 mm, 10 tunuri vechi de 25 mm, 35 de mitraliere, patru mortiere de 81 mm, șapte mortiere de 60 mm, cinci tancuri vechi din prima conflagrație mondială și 3 mașini blindate, cu care trebuiau să apere patru poduri și un front lung de 40 km pe malul de sud al Loarei. Elementele înaintate ale Diviziei I de cavalerie, singura divizie de cavalerie
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
în dreptul Saumurului înaintea miezului nopții. Pe malurile râului au ajuns la început subunități de motociclete cu ataș și mașini blindate. Cadetul Hoube a deschis focul cu unul dintre tunurile de 25 mm împotriva blindatelor germane. Până în zori, fuseseră lovite șapte tancuri și două mașini blindate. Acesta a fost începutul unei lupte care avea să dureze până pe 20 iunie. Francezii au hotărât să distrugă podul rutier „Napoleon” de la Saumur și podul de cale ferată aflat la est de primul. Germanii au adus
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
de blindate. Când și-a prezentat planul pentru prima oara OKH, von Manstein nu a menționat contribuția lui Guderian și a pus accentul pe mișcarea clasică de învăluire spre nord, atacul blindatelor fiind limitat la acțiunea a câtorva divizii de tancuri, care protejau flancul stâng al „loviturii de seceră”, acționând întrucâtva în stilul acțiunilor strategice clasice de recunoaștere ale cavaleriei. Aceste modificări și nemenționarea lui Guderian nu reflectau o modificare a concepției sale generale, ci ele au fost făcute pentru ca să fie
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
în regiunea capetelor de pod. Diviziile de blindate trebuiau să înainteze în mase compacte cu diviziile de infanterie. Această abordare elimina practic penetrările strategice în adâncimea dispozitivului inamic prevăzute de planul inițial. În practică, Guderian Rommel și ceilalți generali de tancuri aveau să igonore pur și simplu ordinele, înaintând în forță spre [[Canalul Mânecii] și mai departe, spre porturile franceze [[Calais]] și [[Dunkerque]], cu toată viteza de care erau capabile blindatele, fără să aștepte sprijinul infanteriei. Înaintarea impetuoasă a panzerelor a fost
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
Fuller și Liddell Hart în Germania au fost limitate și că în perioada interbelică nu există nicio dovadă clară a forumulării oficiale a unei „doctrine Blitzkrieg”. În sprijinul ideilor lor, cei doi aduc argumentul faptului că în Germania, producția de tancuri nu a fost prioritară, iar planurile germane pentru funcționarea economiei pe timp de război luau în considerație premizele unui război de uzură, nu al unui război-fulger, încheiat cu o victorie zdrobitoare. Această abordare explică introducerea treptată în dotarea armatei în
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
campanie concepută în toatalitate pe principiile ‘‘[[Blitzkrieg]]’’. Guderian, al cărui rol a fost considerat hotărâtor în ambele ipoteze, a prezentat situația în cartea sa scrisă după război "Erinnerungen eines Soldaten (Memoriile unui soldat)" (tradusă însă ca "Panzer Leader (Comandul de tanc)") mai aproape de cea punctul de vedere al lui Robert Allan Doughty și Karl-Heinz Frieser. Guderian a afirmat în cartea sa că a trebuit să lupte de unul singur pentru ideile sale cu majoritatea ofițerilor germani, refractari la abordările revoluționare. În
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii au redus treptat punga forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai 1940. În cadrul acestei campanii s-a desfășurat prima bătălie de tancuri din război, Bătăia de la Hannut. Aceasta a fost cea mai mare bătălie de tancuri de până la acea dată. Amploarea acestei lupte avea să fie în curând depășită de luptele de tancuri din Africa de nord și de pe frontul de răsărite
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai 1940. În cadrul acestei campanii s-a desfășurat prima bătălie de tancuri din război, Bătăia de la Hannut. Aceasta a fost cea mai mare bătălie de tancuri de până la acea dată. Amploarea acestei lupte avea să fie în curând depășită de luptele de tancuri din Africa de nord și de pe frontul de răsărite. Tot acum s-a desfășurat și Bătălia de la Fortul Eben-Emael, prima operațiune aeropurtată care
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
În cadrul acestei campanii s-a desfășurat prima bătălie de tancuri din război, Bătăia de la Hannut. Aceasta a fost cea mai mare bătălie de tancuri de până la acea dată. Amploarea acestei lupte avea să fie în curând depășită de luptele de tancuri din Africa de nord și de pe frontul de răsărite. Tot acum s-a desfășurat și Bătălia de la Fortul Eben-Emael, prima operațiune aeropurtată care a folosit atacul parașutiștilor pentru cucerirea unei poziții defensive. Istoria oficială germană a vorbit despre 18 zile
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
șansele succesului unui atac german pe acea direcție. Francezii depindeau de gradul de cooperare al belgienilor. Neutralitatea belgienilor îi lipsea pe francezi de răgazul dat de o defensivă puternică în țara vecină, care ar fi întârziat atacul diviziilor mobile de tancuri ale germanilor. Franța a luat în considerare posibilitatea invadării Belgiei de îndată ce Germania ar fi declanșat un atac. Pe de altă parte, belgineii, fiind conștienți de amenințarea reprezentată de Germanie, și-au dezvoltat propriile lor soluții defensive, au ținut secrete de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule antitanc T-13. Acestea erau dotate cu un tun antitanc de 47 mm și o mitralieră FN30 montată în turelă. De asemenea, belgienii aveau și 42 vehicule T15s. Acestea erau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de vehicule antitanc T-13. Acestea erau dotate cu un tun antitanc de 47 mm și o mitralieră FN30 montată în turelă. De asemenea, belgienii aveau și 42 vehicule T15s. Acestea erau clasificate ca „vehicule blindate”, dar erau de fapt tancuri ușoare dotate cu mitraliere Hotchkiss de 13,2mm montate în turelă. Tunul antitanc standar belgian era 47 mm FRC, tractat de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un proiectil al acestui tip de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
René Prioux. Acest corp avea în componență diviziiile ușoare mecanizate a 2-a și a treia (2e Division Légère Mécanique, 2e DLM și respectiv 3e DLM), which, care trebuiau să apere „breșa” Gembloux. Unitățile de blindate erau dotate cu 176 tancuri grele SOMUA S35 și 239 tancuri ușoare Hotchkiss H35. Ambele tipuri de tancuri franceze erau superioare la capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90 tancuri S35 și 140 H35s
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
componență diviziiile ușoare mecanizate a 2-a și a treia (2e Division Légère Mécanique, 2e DLM și respectiv 3e DLM), which, care trebuiau să apere „breșa” Gembloux. Unitățile de blindate erau dotate cu 176 tancuri grele SOMUA S35 și 239 tancuri ușoare Hotchkiss H35. Ambele tipuri de tancuri franceze erau superioare la capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90 tancuri S35 și 140 H35s. Armata a 7-a franceză trebuia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și a treia (2e Division Légère Mécanique, 2e DLM și respectiv 3e DLM), which, care trebuiau să apere „breșa” Gembloux. Unitățile de blindate erau dotate cu 176 tancuri grele SOMUA S35 și 239 tancuri ușoare Hotchkiss H35. Ambele tipuri de tancuri franceze erau superioare la capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90 tancuri S35 și 140 H35s. Armata a 7-a franceză trebuia să apere sectorul nordic extrem al frontului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
care trebuiau să apere „breșa” Gembloux. Unitățile de blindate erau dotate cu 176 tancuri grele SOMUA S35 și 239 tancuri ușoare Hotchkiss H35. Ambele tipuri de tancuri franceze erau superioare la capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90 tancuri S35 și 140 H35s. Armata a 7-a franceză trebuia să apere sectorul nordic extrem al frontului aliat. Era compusă din Divizia I ușoară mecanizată (1e DLM) și douădivizii motorizate - a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
erau dotate cu 176 tancuri grele SOMUA S35 și 239 tancuri ușoare Hotchkiss H35. Ambele tipuri de tancuri franceze erau superioare la capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90 tancuri S35 și 140 H35s. Armata a 7-a franceză trebuia să apere sectorul nordic extrem al frontului aliat. Era compusă din Divizia I ușoară mecanizată (1e DLM) și douădivizii motorizate - a 9-a și a 25-a. Aceste forțe urmau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
165 militari, din care aproximativ 150.000 făceau parte din unitățile de servicii ale spatelui frontului și erau slab instruiți. Pe 10 mai 1940, BEF avea 10 divizii (nu toate cu efectivele complete), 1.280 piese de artilerie și 310 tancuri. Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
tancuri. Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer, care trebuia inițial să opereze în Olanda, era cea mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer, care trebuia inițial să opereze în Olanda, era cea mai slab dotată, cu doar 30 Panzer I, 54 Panzer II, 66 Panzer III și 49 Panzer IV. Efectivele care fuseseră destinate asaltului împotriva
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cu vehicule blindate. Contraatacurile belgine au fost respinse, printre cele mai importante fiind atacul Diviziei I "Chasseurs Ardennais". Atacul Diviziei a 5-a cavalerie franceză trimisă în zonă de generalul Charles Huntziger a reușit să oblige infanteria germană nesprijinită de tancuri sau artilerie să se retragă. Francezii nu au reușit să exploateze în continuare acest succes pentru că nu au plecat în urmărirea germanilor aflați în retragere. A doua zi, Divizia a 2-a Panzer a ajuns în regiune, restabilind situația frontului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]