11,591 matches
-
iulie 1909) a fost membru senior al Casei de Bourbon din 1887 până la decesul sau. A fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea din 1868 (abdicarea spaniolă a tatălui său) și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XI-lea după decesul tatălui său în 1887. Carlos s-a născut la Ljubljana, capitala Carniolei (astăzi în Slovenia) că fiul cel mare al lui Juan, Conte de Montizón și a soției sale, Maria
Carlos, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/322770_a_324099]
-
numai pentru familia lui Don Carlos și pentru [Carlos] însuși ci și pentru partid [carlist]." Carlos a murit la Varese în 1909. A fost înmormântat la catedrala Sân Giusto din Trieste. Fiul său Jaime i-a succedat că pretendent la tronurile Spaniei și Franței.
Carlos, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/322770_a_324099]
-
contact cu toți cetățenii care au rezistat suedezilor. Marie dezvoltat, de asemenea, o campanie diplomatică extinsă cu scopul de a primi ajutor de la alți conducători și monarhi europeni. Pentru a dobândi ajutorul Habsburgilor, ea nu ar fi ezitat să predea tronul polonez după moartea lui Jan Casimir. A participat, și de asemenea a lucrat la stabilirea condițiilor de pace cu Suedia - Tratatul de la Oliwa. În timpul invaziei, regina a atins un vârf de popularitate, care însă a scăzut rapid după prezentarea unui
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
al II-lea, care fusese ostil față de suedezi. Stanislav era un tânăr cu antecedente pure, cu talente respectate și care provenea dintr-o familie veche, dar fără suficientă forță de caracter sau de influență politică pentru a-l susține pe tronul instabil. Cu toate acestea, cu ajutorul unui corp de armată, suedezii au reușit să obțină alegerea lui, pe 12 iulie 1704. Câteva luni mai târziu, Stanislav a fost forțat de către incursiunea bruscă a lui August să caute refugiu în tabara suedeză
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
avut satisfacția de a o vedea pe fiica sa, Maria, căsătorindu-se cu Ludovic al XV-lea. Din 1725 până în 1733, Stanislav a trăit la Château de Chambord. Cumnatul lui Stanislav, Ludovic al XV-lea, i-a sprijinit pretențiile la tronul polonez după moartea lui August al II-lea în 1733, care a dus la Războiul de Succesiune polonez. În septembrie 1733, Stanislav a ajuns la Varșovia, după ce a călătorit o zi și o noapte prin Europa centrală, deghizat ca un
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
de oameni. În Ucraina, contele Nicholas Potocki l-a susținut pe Stanislav cu o armată de 50.000 de oameni, care a fost în cele din urmă răvășită de ruși. Pe 26 ianuarie 1736, Stanislav a abdicat din nou de la tron, însă a primit în compensație ducatul de Lorena și Bar, care aveau să revină Franței la moartea sa. În 1738, el a vândut moștenirile sale, Rydzyna și Leszno, Contelui Alexander Joseph Sulkowski. El s-a stabilit la Lunéville, unde în
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
adversarul principal al politicii franceze în Europa. La 28 februarie 1518 Claude a Franței, ducesă de Bretania și regină a Franței dă naștere primului copil. Numit Francisc, ca și tatăl său, primește titlul de delfin al Franței ca urmaș la tronul Franței. În 1518 în cadrul tratatului de la Londra se aranjează căsătoria lui(nou născut) cu Maria(care avea doi ani), fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Catherine de Aragon. Este botezat la Amboise în 25 aprilie
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
cele mai întunecate petrecute la curtea lui Francisc I. În acele vremuri unii presupuneau că fusese ucis din ordinul lui Carol Quintul, alții i-au atribuit vina lui Caterina de Medici care voia să-l îndepărteze pentru al urca pe tron pe soțul său, Henric. Dar cea mai plauzibilă rămâne teoria unei pleurezii contractate în timpul captivității în Spania.
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
Habsburg). Vladislav al IV-lea a domnit ca rege al Uniunii polono-lituaniană de la 8 noiembrie 1632 până la moartea sa în 1648. În 1610, adolescentul Vladislav a fost ales Țar al Rusiei de grupul "Șapte boieri" dar nu și-a asumat tronul moscovit din cauza opoziției tatălui său și a revoltei populare din Rusia. A folosit titlul de Mare Duce al Moscovei până în 1634. În tot acest timp, pe tronul Rusiei a fost instalat Mihail Romanov. În latină: "Vladislaus Quartus Dei gratia rex
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
ales Țar al Rusiei de grupul "Șapte boieri" dar nu și-a asumat tronul moscovit din cauza opoziției tatălui său și a revoltei populare din Rusia. A folosit titlul de Mare Duce al Moscovei până în 1634. În tot acest timp, pe tronul Rusiei a fost instalat Mihail Romanov. În latină: "Vladislaus Quartus Dei gratia rex Poloniae, magnus dux Lithuaniae, Russiae, Prussiae, Masoviae, Samogitiae, Livoniaeque, necnon Suecorum, Gothorum Vandalorumque haereditarius rex, electus magnus dux Moschoviae." În română: Władysław IV, by grace of God
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
Ruthenia, Prussia, Masovia, Samogitia, Livonia, and hereditary King of the Swedes, Goths and Vandals, elected Grand Duke of Muscovy. Tatăl lui Vladislav al IV-lea, Sigismund al III-lea Vasa, nepotul regelui Suediei, Gustav I, a reușit să urce pe tronul suedez în 1592, dar a fost detronat în 1599 de către unchiul său, Regele Carol al IX-lea. Acest lucru a dus la un conflict de lungă durată cu regii polonezi ai Casei de Vasa care pretindeau tronul suedez. Căsătoria lui
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
să urce pe tronul suedez în 1592, dar a fost detronat în 1599 de către unchiul său, Regele Carol al IX-lea. Acest lucru a dus la un conflict de lungă durată cu regii polonezi ai Casei de Vasa care pretindeau tronul suedez. Căsătoria lui Sigismund al III-lea Vasa cu Anne de Austria a fost motivată politic, fiind destinată pentru a lega tânăra Casă de Vasa de cea a Habsburgilor. Vladislav s-a născut pe 9 iunie 1595, la reședința de
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
Stanisław. Tânărul Vladislav era interesat de arte (mai târziu avea să devină un important susținător al artelor) și vorbea și scria în limba germană, italiană și latină. Era plăcut de nobilimea poloneză, însă planurile tatălui său de a-i securiza tronul nu erau agreate iar în cele din urmă a dus la rebeliunea Zebrzydowski. Odată cu intensificarea intervenției poloneze în Moscova în 1609, familia regală s-a mutat la reședința lor din Vilnius, capitala Marelui Ducat al Lituaniei. La scurt timp după
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
de a-l trimite pe prințul Vladislav la Moscova și de a fi convertit la ortodoxism. În schimb, a propus ca acesta să domnească în calitate de regent, iar această propunere a condus la reluarea ostilităților. Vladislav a încercat să-și recapete tronul țarului prin organizarea unei campanii în 1616. În ciuda unor victorii militare, el a fost în impasibilitatea de a captura Moscova. Comunitatea a câștigat unele teritorii disputate în Armistițiul Deulino, dar Vladislav nu a fost în stare niciodată să guverneze în
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
în 1616. În ciuda unor victorii militare, el a fost în impasibilitatea de a captura Moscova. Comunitatea a câștigat unele teritorii disputate în Armistițiul Deulino, dar Vladislav nu a fost în stare niciodată să guverneze în Rusia (în tot acest timp, tronul a fost deținut de Michael Romanov). El a deținut titlul de țar însă nu avusese nici o putere reală, până în anul 1634. Probabil, eșecul acestei campanii i-au arătat lui Vladislav limitele puterii regale din Polonia, iar factorii majori pentru acest
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
lui în acest conflict, care a durat până la Armistițiul Altmark în 1629, a fost destul de limitată, petrecându-și timpul în alte părți ale țării. În acea perioadă și după aceea, el a încercat să influențeze pentru susținerea cadidaturii sale la tronul polonez, iar ca și tatăl său, succesiunea tronului polonez nu avea loc prin moștenire, ci prin procesul de alegeri regale. În timp ce Vladislav și Sigismund au încercat să asigure alegerile, acest lucru nu a fost privit cu ochi buni de nobilime
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
Armistițiul Altmark în 1629, a fost destul de limitată, petrecându-și timpul în alte părți ale țării. În acea perioadă și după aceea, el a încercat să influențeze pentru susținerea cadidaturii sale la tronul polonez, iar ca și tatăl său, succesiunea tronului polonez nu avea loc prin moștenire, ci prin procesul de alegeri regale. În timp ce Vladislav și Sigismund au încercat să asigure alegerile, acest lucru nu a fost privit cu ochi buni de nobilime, eșuând în mod repetat, până a fost inclus
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
Seimul nu mai dorea alte conflicte. Pacea a avut loc la Polyanov prin Tratatul de la Polanów, unde Polonia a fost favorizată. Moscova a fost de acord să plătească 20.000 de ruble în schimbul renunțării lui Vladislav la toate pretențiile asupra tronului și predarii însemnelor regale, care se alfau în posesia Republicii de la războiul Dymitriads. În urma campaniei Smolensk, Republica a fost amenințată de un alt atac din partea Imperiului Otoman. În timpul războaielor împotriva otomanilor în 1633 - 1634, Vladislav a mutat armata la sud
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
de acord să stopeze raidurile, iar otomanii au confirmat că Republica este o putere independentă și nu e nevoie să platească tribut Imperiului Otoman. În cele trei luni dintre alegere și încoronare, Vladislav a privit posibilitatea de succesiune pașnică a tronului suedez, după moartea recentă a lui Gustav Augustus, dar acest lucru, precum și propunerea de a fi mediator între Suedia și dușmanii săi, a fost respinsă, în primul rând de către cancelarul suedez și de șeful consiliului de regență, Axel Oxenstierna. Vladislav
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
a încercat să negocieze o soluționare pașnică a Războiului de Treizeci de Ani, o problemă care spera să-i ușureze drumul său spre a recâștiga coroana suedeză. În urma Armistițiului Suhmsdorf, Vladislav își dădea seama că perspectivele sale de a recâștiga tronul suedez se diminuau. Între anii 1636-1638 a propus o serie de reforme pentru a consolida atât puterea sa cât și cea a Republicii. Primul său plan a fost de a încerca să asigure o provincie ereditară în interiorul țării, care să
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
al V-lea, Elector Palatin). Acest lucru nu a fost popular în rândurile nobilior catolici și a bisericii catolice, și când i-a devenit clar lui Vladislav că acest lucru nu i-ar convinge pe suedezi să-l aleagă pentru tronul lor, planul său a fost abandonat. Împăratul Roman Ferninand al II-lea, a propus o căsătorie între Vladislav și arhiducesa Cecilia Renata de Austria (sora viitorului Frederick al III-lea), care a sosit la Varșovia undeva în primăvara anului 1636
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
din Boemia. La data de 16 martie 1637, a fost semnată o alianță de familie între Habsburgi și filiala poloneză a Casei de Vasa. Vladislav a promis să nu semneze pacte împotriva Habsburgilor, și să le transfere drepturile sale la tronul suedez în cazul dispariției liniei sale de moștenitori. În schimb, Habsburgii au promis să sprijine efortuirle sale de a recâștiga coroana suedeză, și să-i transfere câteva teritorii în cazul în care ar câștiga războiul împotriva turcilor. Căsătoria a avut
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
primească ultimele ritualuri. Vladislav a murit în jurul orei 2 noaptea pe 19 sau 20 mai 1648. Trupul său a fost îngropat în Capela Sfântului Cazimir la Catedrala Vilnius. Nu a avut moștenitori de sex masculin legitimi. A fost urmat la tron de fratele său vitreg, Ioan al II-lea Cazimir de Vasa. Vladislav a fost descris ca fiind un om deschis și prietenos, cu simț al umorului și optimist, capabil să farmece multă lumea care a interacționat cu el. Pe de
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
lui Carol, împărăteasa Wilhelmina Amalia, al cărei tată a fost Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg. Viitoarea mireasa s-a convertit la catolicism la 1 mai 1707 la Bamberg, Germania. În momentul nunții, Carol lupta pentru drepturile sale de succesiune la tronul din Spania împotriva regelui francez Filip al V-lea și locuia la Barcelona. Elisabeta Cristina a ajuns în Spania în iulie 1708 și s-a căsătorit cu Carol la 1 august 1708 la Barcelona. În 1711 când soțul ei a
Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/322824_a_324153]
-
lor materni au fost Leopold I, Împărat Roman și Eleonor Magdalene de Neuburg, sora reginei Maria Sofia a Portugaliei. Pedro s-a căsătorit cu nepoata sa, Maria, Prințesă de Brazila, în 1760, în momentul când ea era moștenitoarea prezumptivă la tronul deținut de fratele lui, José I. Conform obiceiului, Pedro a devenit, astfel, rege al Portugaliei în dreptul soției sale. Au avut șase copii, dintre care fiul cel mare a succedat-o pe Maria la moartea ei în 1816 ca Joăo al
Pedro al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/322823_a_324152]