11,633 matches
-
Ghinești și Cârciuma lui Vișanu (astăzi, Cătunu), cu o populație de 500 de locuitori. Comuna Mircea Vodă avea în ea doar satul omonim, a fost înființată odată cu acesta, în 1887, din însurăței. Restul satelor comunei actuale erau împărțite la comunele vecine: satele Beșteloaia (astăzi, Sălcioara) și Bănești făceau parte din Bolovani, iar Podu Rizii făcea parte din comuna Braniștea. În 1925, comuna Ghinești avea aceeași structură și 796 de locuitori, fiind arondată plășii Titu din același județ. Comuna Mircea Vodă avea
Comuna Sălcioara, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301189_a_302518]
-
montană din nordul județului, în valea râului Ialomicioara, până aproape de muntele Orlea, la 36 km de orașul Târgoviște și la 8 km de Fieni (orașul cel mai apropiat), întinzându-se pe o suprafață de 79,1 km². Localități și comune vecine sunt: la răsărit satul Dealu-Frumos din comuna Pietroșița și satul Dealu Mare, comuna Buciumeni; la apus satul Râu-Alb, comuna Bărbulețu și comuna Pucheni; la miazăzi, orașul Fieni, iar la miazănoapte vechea granița din masivul Bucegi. Față de reședință comunei, cel mai
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
pe drumul județean DJ611 ce o leagă de satele Petrești și Șelaru. Cele mai apropiate orașe de comuna Vișina sunt: Găești la 18 km și Titu la 36 km. Comuna Vișina are în componență următoarele sate: Comuna Vișina are ca vecini: în nord - comuna Petrești; în sud - comuna Șelaru; în est - comunele Uliești și Corbii Mari și în vest comunele Răscăieți (fostă componentă a comunei Vișina până în 2005) și Morteni. Suprafața comunei este de 7497 ha, din care terenuri arabile 5881
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
cele 61 de comune ale județului Galați, situându-se în nordul județului. De la nord, în sensul acelor de ceasornic, Negrilești se învecinează cu următoarele comune: Ghidigeni, Cerțești, Corod, Munteni, Țepu, Gohor. În componența comunei intră, pe lângă satul omonim, și satul vecin, Slobozia Blăneasa (Odaia). Comuna se întinde pe direcția nord-sud, situându-se la 12 km de Tecuci si la circa 30 de km de Bârlad, fiind străbătută de DJ240. La doar 4 km, spre Berheci, se găsește drumul european E581. Principalul
Comuna Negrilești, Galați () [Corola-website/Science/301219_a_302548]
-
foarte îngustă, de formație aluvionara și este folosită pentru cultivarea legumelor și porumbului. Deoarece în timpul ploilor de primăvară și toamnă aducea multă viitura și se revarsă, cursul râului Olănești a fost regularizat prin lucrări de îndiguire, iar pe teritoriul comunei vecine - Vlădești pe cursul sau a fost construit un baraj în spatele căruia s-a format un lac de acumulare. Relieful comunei Păușești-Măglași este brăzdat de multe viai. În satul Valea Cheii, în partea de vest a râului Olănești se află pârâul
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
Radu Mihnea voievod care întărește unui oarecare Stan și copiilor lui " ocina la Păușești, partea lui toată oricât se va alege". Istoria acestei obști este o permanentă lupta pentru apărarea drepturilor ei strămoșești în fața tendințelor de aservire ale unor boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
Armășești și Cacalete. În 1950, comuna Armășești a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. Satul "Cacaleți" a fost rebotezat în 1964 "Nenișori". În 1968, comunei i-au fost alipite și comunele vecine Bărbulești și Malu Roșu (noul nume al comunei "Rădulești", desprinsă în 1931) și a fost arondată județului Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei înapoi la județul Ialomița. Satul Bărbulești s-a separat din nou
Comuna Armășești, Ialomița () [Corola-website/Science/301229_a_302558]
-
anul 1864, în urma organizării administrative-teritoriale a României, cu excepția unei scurte perioade în care a fost declarat comună, sătul Slatioarele face parte din comuna Jilavele. Slatioarele se află situat în Câmpia Română, la o altitudine variind între cca. 60-75m. Are ca vecini: la Nord: comună Boldesti-Gradistea (jud. Prahova) / la Nord-Est: satul Ileana, comuna Glodeanu Sărat (jud. Buzău) / la Est: satul Malu Roșu, comuna Armasesti (jud. Ialomița) / la Sud-Est: comună Jilavele (jud Ialomița) / la Vest: comună Adâncata (jud. Ialomița) / la Nord-Vest: comună Salciile
Slătioarele, Ialomița () [Corola-website/Science/301252_a_302581]
-
leagă spre est de Tansa și Țibănești. Prin comună trece și calea ferată Roman-Buhăiești, pe care este deservită de stația Dagâța și de halta de călători Piscu Rusului. Comuna Dagâța se întinde pe o suprafață de 34 km² având ca vecini: Cu o fragmentare deluroasă depășește 450 m (dealul Cetatea 467 m), cu versanții văilor afectați de procese active erozionale și alunecăride straturi. Solurile comunei sunt argiloiluviale brune pedyolite, cernoyiomuri levigate podzolice și cenușii închise. Pe șesuri domină solurile aluviale și
Comuna Dagâța, Iași () [Corola-website/Science/301272_a_302601]
-
Până în anul 1800, exista o construcție padurărească locuită de pădurari care supravegheau exploatarea forestieră, care aparținea boierilor Sturza care locuiau în palatul din satul Miclăușeni, comuna Butea. Au venit aici tineri din părțile Ardealului și ale Bucovinei, precum și din satele vecine, și au construit case de lut pe locul actualului sat. Datorită lucrării de exploatare a pădurii era nevoie de brațe de muncă, iar tinerii au fost îndemnați să rămână permanent în aceste locuri, oferindu-li-se locuri pentru a-și
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
formată din satele Drăgușeni, Crăciunești, Tatomirești și Șcheia de Jos, având în total 1528 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Negrești a aceluiași județ, având 2172 de locuitori în satele Crăciunești, Drăgușeni, Frenciugi (preluat de la comuna vecină Parpanița, Gura Văii, Rătenii Cuzei și Tatomirești. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Negrești din regiunea Iași. În 1968, a fost transferată la județul Iași și desființată, satele ei actuale (Drăgușeni și Frenciugi) trecând la comuna Șcheia. Cele
Comuna Drăgușeni, Iași () [Corola-website/Science/301274_a_302603]
-
săptămâni cu familia, primind aici pe miniștrii săi și chiar pe consulii străini. Ca urmare a condițiilor economice și sociale, satul Hărpășești cunoaște o dezvoltare aparte la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea față de satele vecine, la 15 august 1855 fiind citat în lista târgurilor și târgușoarelor mai însemnate din Ținutul Iași alături de Iași, Târgu Frumos, Poieni, Goești, ca târgușor în Ocolul Cârligătura. Fostul conac de la Hărpășești în care au fost adăpostiți și găzduiți miniștri și
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
de Hălăucești, Mogoșești-Siret, Stolniceni-Prăjescu, Pașcani (unde se intersectează cu DN28A), , Lespezi, si mai departe în județul Suceava la Dolhasca, Dolhești, Preutești și Fălticeni (unde se termină tot în DN2). De asemenea, DN2 trece prin imediata apropiere a comunei, prin comună vecină Gherăești din județul vecin Neamț, acolo existând și un scurt drum comunal care leagă satul Iugani de acea șosea. În comuna Mircești se află și Lunca Mircești (Vasile Alecsandri), arie protejată de tip forestier unde sunt ocrotite mai multe specii
Comuna Mircești, Iași () [Corola-website/Science/301291_a_302620]
-
e protejat de uscatul vânt nordic. Primăvară, aceste păduri duc la o topire treptată a zăpezilor ce face ca terenurile să-și stocheze cu ușurință cantitatea necesară de apă. În Muncelul de Sus nu sunt țigani cum sunt în satele vecine, iar acest lucru i se datorează boierului. El a adus străini pentru lucrarea pământului, în special ruși, lucru ce e confirmat de pergamentul lui Dimitrie Sturdza aflat la Arhivele Statului din București. Astfel, în satul Muncelul de Sus, după naționalitate
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
Cea mai importantă este Școala Generală Bosia-Ungheni. De asemenea și localitatea Mânzătești are o școală generală. Coadă Stâncii are doar o școală primară, dar elevii își continua studiile la celelalte școli din comuna, la școlile din Iași sau din localitățile vecine. Principalele activități culturale se desfășoară în cadrul Centrului Cultural. Clădirea acestei instituții a fost de curand renovată. În cadrul școlii Bosia activează o trupă de teatru ce a obținut numeroase premii în competițiile la care a participat. Ocupația de bază a locuitorilor
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
vine de la Jimbolia și duce până la Timișoara. Distanța de la Bobda până la Timișoara pe acest drum este de 25 km. A doua variantă de legătură are circa 24 de km, pe drumul județean DJ591 care pornește la sud-est, trece prin localitatea vecină Sânmihaiu German (la 8km) și intră în Timișoara prin zona de sud. Localitatea este amintită pentru prima dată în secolul XIII, sub denumirea de "Pabd". A aparținut lui Ioan de Meca, Imre Docy, familiei Pető și pe rând, mai multor
Bobda, Timiș () [Corola-website/Science/301342_a_302671]
-
lăsat-o moștenire lui Oprescu Ioan la începutul secolului al XX-lea. La moară se oprea de fiecare dată contesă austriacă LEOPOLDINA, numită de către localnici MARIASA. Contesă Leopoldina stăpânea pământul și pădurile din zonă și avea un conac în satul vecin Poieni. Era nașă de botez a copiilor împăratului austriac Franz Joseph. Venea în fiecare an, pentru a-și petrece vară în această frumoasă zona. În toamna unui an venind spre conac, a văzut rând mare de care și căruțe cu
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
este mic și relativ izolat. Are o singură legătură stradală, un drum comunal de 5 km, care îl leagă de Stamora Germană și de drumul național DN59 Timișoara - vama Stamora Moravița. În trecut drumul comunal continuă spre vest, până la localitatea vecină Gaiu Mare (Veliki Gaj), acum în Șerbia, însă acum granița, care trece de la nord-vest până la sud de sat, acționează că o barieră care izolează satul. Distanță până la cel mai apropiat centru urban, orașul Deta, este de 18 km, pe șosea
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
30 de case și aparținând de districtul Ciacova. Hartă lui Mercy de la 1723-1725 o arată ca fiind nelocuita. În anul 1782, contele Cristofor Naco, aduce pe proprietatea să de la Gaiu Mic, mai multe familii de slovaci. De altfel, si localitatea vecină, Stamora Germană (pe atunci slovaca), încă mai era locuită de slovaci. Însă slovacii din Gaiu Mic nu au rămas aici pentru mult timp. La 1806, ei au urmat calea slovacilor din Stamora Germană - care fuseseră nevoiți să se mute pentru
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
de către erariu, care deținea aici o moșie. Pentru că administația Banatului era atunci maghiară, numele ales a fost tot unul maghiar: "Kis Omor" - acesta a fost primul nume al satului. Germanii l-au numit "Kleinomor". Numele își trage originea de la satul vecin "Omor", mult mai vechi, situat puțin mai la nord. După unirea Banatului cu România, numele a fost românizat și schimbat în "Omorul Mic". Acest nume a fost purtat până în 1964. Autoritățile comuniste au argumentat că numele satelor Omoru și Omoru
Rovinița Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301391_a_302720]
-
portul dunărean Baziaș, întrucât era concepută să lege Timișoara de Dunăre, traversând întreaga provincie austro-ungară Banat, care includea și partea sârbească de astăzi. În acest context, Stamora Germană a avut foarte mult de câștigat. Ea împărțea o stație cu localitatea vecină Moravița. Această stație era foarte bine dotată și permitea transportul rapid de mărfuri și persoane. Produsele din Stamora puteau fi rapid încărcate și trimise la Deta, Vârșeț, sau mai departe, în Imperiul Austro-Ungar. Calea ferată a stimulat în mod deosebit
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
din Regiunea Capitalei Bruxelles. Întemeiată în 1954, societatea folosește 3 linii de metrou (39 km), 17 linii de tramvai (128,3 km) și 45 de linii de autobuz (348,8 km). Rețeaua, la anumite capete, merge până în cele două regiuni vecine. e frecventată de 700.000 de călători pe zi. O dată la cinci ani, societatea face un contract de gestiune cu regiunea. Din punct de vedere strategic, MIVB-STIB e consilieră a regiunii. Din punct de vedere tactic și operațional, ea e
MIVB-STIB () [Corola-website/Science/301430_a_302759]
-
sunt în funcțiune sau în construcție, 35,8% sunt inventariate, iar 39,78% sunt estimative. Studii recente au demonstrat necesitatea de a mări de la 2% la 10% participarea gazului natural la producția totală de energie a Braziliei. Bolivia fiind țara vecină cu cele mai mari rezerve de gaz natural, a fost aleasă ca parteneră a Braziliei în construirea unui gazoduct. Acest proiect va crește productivitatea industriei braziliene și va aduce îmbunătățiri în mediul ambiental al zonelor urbane, energia produsă din gaze
Economia Braziliei () [Corola-website/Science/300093_a_301422]
-
general sau cu interesele altor particulari. Exemple de astfel de limitări juridice (care sunt de regulă prezentate sub forma dreptului de servitute sunt: obligația de îngrădire a caselor, curților și grădinilor, obligația de a respecta o distanță minimă față de proprietatea vecină în cazul realizării de plantații sau construcții, dreptul de trecere pe proprietate vecină în cazul lipsei unui drum de acces la drumul public etc. Alte limitări juridice aduse exercițiului dreptului de proprietate sunt reglementările care țin de disciplina în construcții
Drept de proprietate () [Corola-website/Science/300103_a_301432]
-
sunt de regulă prezentate sub forma dreptului de servitute sunt: obligația de îngrădire a caselor, curților și grădinilor, obligația de a respecta o distanță minimă față de proprietatea vecină în cazul realizării de plantații sau construcții, dreptul de trecere pe proprietate vecină în cazul lipsei unui drum de acces la drumul public etc. Alte limitări juridice aduse exercițiului dreptului de proprietate sunt reglementările care țin de disciplina în construcții, regimul terenurilor forestiere și agricole, posibilitatea aplicării, în anumite condiții a unor măsuri
Drept de proprietate () [Corola-website/Science/300103_a_301432]