10,311 matches
-
Iorga s-a simțit ultragiat și a replicat: "Cum de cutează ei să se declare evrei asimilați? Cum de cutează ei să vină aici cu dezgustătoarele lor nume galițiene care le-au fost impuse de Împăratul Iosif al II-lea?" (...) "Îndrăznesc aceste partide ale minorității evreiești să pretindă că ocupă același loc înalt ca și evreii francezi și italieni"98. Din nefericire, situația din România nu semăna deloc cu situația evreilor din Franța și Italia. Comunitatea evreilor din România (ca și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sosit încă"186. Nu poți să nu sesizezi sub simpatia profranceză a lui Iorga prezența românului care cunoscuse atît de multă asuprire și dominație străină în lupta lui pentru libertate. Iar Iorga a exprimat acest lucru cît de mult a îndrăznit el să o facă. Ce rezultă din toate acestea? Același lucru ca întotdeauna. Vreți să cunoașteți poziția lui Iorga? Întrebați mai întîi care este interesul României. După aceea puteți pune întrebări în legătură cu multe alte lucruri; dar nu uitați să reveniți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220. Pe vremea aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu un fals misticism care înlocuiește idei religioase clare și idei umane folositoare". Acest "băiețaș" a îndrăznit să-l critice pe Iorga în publicațiile universitare "într-o franceză de baltă" etc.221 Iorga a publicat și un editorial în "Neamul românesc" fără să menționeze numele lui Mircea Eliade, dar era clar pentru toată lumea la cine se referea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea rezultate mai bune222. Consecințele acestei recenzii iconoclastice a unui student de nouăsprezece ani au fost ieșite din comun. O universitate din România nu avea nici o asemănare cu o universitate americană. Corpul didactic al facultății și-a strîns rîndurile: Cum îndrăznește un student să-l atace într-o asemenea manieră pe un savant de renume mondial?" Vasile Bogrea i-a răspuns lui Eliade printr-un articol șfichiuitor, mai curînd punîndu-l "la locul lui" decît respingîndu-i acuzațiile. Mircea Eliade a replicat, explicînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le puneau pe seama lui aceste doamne și acești domni, unguri de credință creștină și mozaică. Una dintre doamne, care îl văzuse la Tîrgu Mureș cu un an în urmă, vorbea despre el ca și cum ar fi văzut capul monstrului, dar nu îndrăznea să-l descrie. Avînd oarecum o fire aventuroasă, mi-am spus că trebuie să arunci cu orice preț o privire mai îndeaproape asupra acestei ființe fabuloase. A doua zi am început să-mi pun în aplicare hotărîrea. Prietenul meu cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mele îi deschideau ca pe niște flori". Iorga a luat atitudine chiar și împotriva Franței și a Angliei, care se opuneau Italiei. A sprijinit naționalismul egiptean antibritanic și l-a criticat pe "tînărul Eden", care (instigat de Sir Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene. A urmat un alt nonsens, Iorga comparînd înapoiatele metode coloniale ale englezilor cu (chipurile) minunatul colonialism italian din insula Rhodos. Iorga vedea în spatele tuturor acestora mîna bancherilor londonezi din City și conchidea: "poți să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoric. Între Iorga și Giurescu exista și o chestiune personală legată de familia celui dintîi. Poate că acest lucru explică mai bine decît orice înverșunarea controversei. Dat fiind tot ce știm despre Iorga, nu este deloc de mirare că oricine îndrăznea să nu fie de acord cu el în privința interpretării istoriei românilor, temelia naționalismului său cultural, intra inevitabil în conflict cu ego-ul și vanitatea lui. Iorga nu avea deloc un caracter conciliant. Nu putea lăsa fără răspuns o tentativă de uzurpare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o publicație literară, "Bilete de papagal". Aceasta apărea în format mic și în culori țipătoare. Așa cum sugera numele publicației, "Bilete de papagal", era tînără și lipsită de respect, scriind despre lucruri sfinte într-o manieră profanatoare, lucruri de care Iorga îndrăznea să se apropie doar cu dragoste sămănătoristă. Iorga menționa că Arghezi se uită la toate și vede realitatea prin prisma unei interacțiuni dintre o demență morală și una intelectuală. Dar oamenii nu pot trăi decît într-o stare de sănătate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
obscene idei, însoțite de cea mai vulgară formă de exprimare a acestor idei". Dar volumul lui Arghezi a fost un succes, fiind apreciat de Tudor Vianu și de Mihai Ralea. Comentariile lor au fost luate din scurt de către Iorga: cum îndrăzneau ei să-l numească pe Arghezi "cel mai mare poet al nostru în viață, de la Eminescu încoace" sau "regele noii poezii?" În T. Maiorescu și posteritatea lui critică (București, 1943, p. 210), Lovinescu comenta: "Ce jalnic exemplu de critică literară
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un oraș sacru pentru toată omenirea... dar Parisul rămîne (profund gravat) în inimile noastre..."4 Două zile mai tîrziu, mareșalul Pétain a cerut armistițiu. Finalul tragic", scria Iorga. El afirma că "îi tremură mîinile" scriind aceste rînduri și că nu îndrăznește să-l judece pe mareșalul Pétain, "cel mai glorios dintre soldații francezi. Doar timpul îi va judeca teribilul act". Ca luptător naționalist, Iorga privea lucrurile în perspectivă și în profunzime: "dar armata nu înseamnă națiunea, în acest moment îngrozitor trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aspirații și ambiții comune marilor liberali reformatori din epoca edwardiană. Raportul său reprezenta o Înfierare a nedreptății sociale din Regatul Unit de dinainte de 1939, dar și un proiect politic de reformă radicală după terminarea războiului. Nici măcar Partidul Conservator nu a Îndrăznit să conteste recomandările esențiale ale raportului, devenit astfel fundamentul moral al celor mai populare și durabile elemente din programul postbelic al Partidului Laburist. Beveridge a postulat patru principii ale asistenței sociale, puse În practică de guvernul britanic de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prietenia franco-germană! Sunteți un popor măreț!”), adăugând către un adjutant: „Dacă ar mai fi un popor măreț, nu m-ar aclama chiar așa”. În orice caz, oricât de reci ar fi fost relațiile bilaterale, nici un lider vest-german n-ar fi Îndrăznit să rupă relațiile cu Washingtonul pentru o iluzorie alternativă franceză. Cu toate acestea, intrigile lui Adenauer din politica externă erau menite să rezoneze cu un sentiment profund de nemulțumire față de inevitabila subordonare a Germaniei față de SUA. Azi presupunem cu prea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de nevoia de a supraviețui - și prospera. Potrivit laburistului Hugh Dalton, Winston Churchill spera la sfârșitul războiului ca Germania să crească „grasă, dar neputincioasă”. și așa s-a și Întâmplat, mai repede și cu implicații mai profunde decât ar fi Îndrăznit Churchill să spere. Nu a fost nevoie, timp de 20 ani după Înfrângerea lui Hitler, ca vest-germanilor să li se distragă atenția de la politică spre producție și consum: ei singuri au adoptat această direcție cu trup și suflet. Câștigul, economiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pieței Comune la prețuri sub nivelul celor europene. Acest mecanism evident ineficient a fost rezultatul unor tocmeli aprige. Micile ferme ale Germaniei necesitau subvenții ridicate pentru a supraviețui. Fermierii francezi și italieni nu practicau prețuri deosebit de mari, dar nimeni nu Îndrăznea să le spună să limiteze producția și, cu atât mai puțin, să le ceară să-și vândă produsele la prețul pieței. Fiecare țară le-a dat fermierilor ceea ce doreau, iar costurile au fost suportate În parte de consumatorii urbani, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creștin-democraților; În țări relativ liberale precum Belgia sau Olanda, instituția catolică locală avea instrucțiuni stricte să mobilizeze votul credincioșilor exclusiv În favoarea partidelor catolice. Abia la nouă ani de la moartea lui Pius al XII-lea, În 1967, un episcop olandez a Îndrăznit să sugereze În public că enoriașii care votau pentru un partid non-catolic nu riscau să fie excomunicați. În aceste circumstanțe, nu e de mirare că instituția catolică a adoptat după război poziții inflexibile cu privire la familie, conduită morală sau cărți și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Conciliul Vatican II l-a realizat - sau cel puțin l-a facilitat și autorizat - a fost divorțul final, În Europa continentală, Între politică și religie. După moartea lui Pius al XII-lea, nici un papă sau episcop nu a mai Îndrăznit să amenințe catolicii cu consecințe grave dacă nu votau cu partidul corect; legătura dintre autoritățile bisericești și partidele catolice sau creștin-democrate din Olanda, Belgia, RFG, Austria și Italia a Încetat să mai fie foarte strânsă 8. Chiar În Spania lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Istoriei și Progresului, că nu Înțelege sensul evenimentelor, că neagă vecinătatea esențială dintre statul asistențial democratic (oricât de inadecvat) și proiectul colectivist al comunismului (oricât de compromis). Acesta e motivul pentru care oponenții consensului postbelic erau atât de marginalizați. Cine Îndrăznea să sugereze, ca Hayek și alții, că restricționarea pieței pentru binele comun, deși bine intenționată, era nu doar economic ineficientă, ci reprezenta și un prim pas spre servitute părea să contrazică Însuși mersul secolului XX. Chiar critici ai dictaturii comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și al rezidenților străini. După ce partidul său câștigase 12% din voturi În alegerile din 2001, Kjærsgaard putea spune: „Noi deținem puterea”24. și avea dreptate, În sensul că nici un politician din marile formațiuni de stânga sau de dreapta nu mai Îndrăznea să pară „blând” În astfel de probleme. Până și micul Partid Național Britanic (PNB) a reușit să influențeze politicile guvernelor noilor laburiști. Periferic prin tradiție (cel mai bun rezultat al său fiind 7% din voturi În 1997 Într-un district
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a exploata tulburările și nemulțumirile de după 1989. Exista un motiv pentru acest lucru. Chiar dacă europenii și-au pierdut Încrederea În politicieni, În inima sistemului european de guvernare există un lucru pe care nici partidele antisistem cele mai virulente nu au Îndrăznit să Îl atace fățiș și care continuă să suscite o simpatie cvasiuniversală. Acel ceva nu este, cu siguranță, Uniunea Europeană, În ciuda numeroaselor ei merite. Nu este nici democrația: prea abstractă, prea nebuloasă și prea des invocată pentru a mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Jäckel și americanul Robert Paxton, ale căror lucrări majore au apărut Între 1966 și 1975, au fost primii care au folosit surse germane pentru a demonstra În ce măsură crimele regimului de la Vichy au fost comise din proprie inițiativă. Cercetătorii autohtoni nu Îndrăzneau Încă să abordeze astfel de subiecte: la 30 de ani de la Eliberare, sensibilitatea națională era la fel de acută. În 1976, aflând detaliile unei expoziții ce comemora victimele franceze de la Auschwitz, Ministère des Anciens Combattants (Ministerul Veteranilor) a solicitat unele modificări: numele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căutarea unei compensări a ceea ce natura nu le-ar fi dăruit. Lăsând la o parte lipsa dumisale de delicatețe față de sexul opus, care prin definiție este și frumos și deci s-ar putea afirma că femei urâte nu există, aș îndrăzni să-i dau domnului Coposu nume și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de tehnica și concepția obișnuită. [...] E drept că unora tabloul nu le-a plăcut; aceștia erau credincioșii admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază mistică; aceștia erau sfioșii care nu îndrăzneau să pătrundă opera până în adâncul său. E drept că altora tabloul le-a inspirat un întunecat sentiment de chin; aceștia erau cei care cugetau mai mult decât vedeau. Dar toți aceștia, cu toate sentimentele deosebite de care erau zguduiți, nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care urmează să opereze candidații la examen. O mare parte din eseurile din cuprinsul acestei cărți au fost publicate În presa literară În ultimii 15 ani. Autorul „O carte... o consemnare a neputinței omului de a-și Învinge slăbiciunile și Îndrăznește să se elibereze de ele printr-o confesiune mascată, prin intermediul unei metafore, da a unei figuri de stil, pentru că, În ultimă instanță, orice carte este altceva decât se crede, sau decât cred unii că poate fi. Fiecare om se regăsește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
te ciocoi la toți domnii, ai vândut pre Despot, m-ai vândut pre mine, vei vinde și pre Tomșa; spune-mi, n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș Încrede În tine? Eu te iert Însă, c-ai Îndrăznit a crede că iar mă vei putea Înșela și iți făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji cu sângele tău; te voi cruța căci Îmi ești trebuitor, ca să mă ușurezi de blăstămurile norodului”. Din citat reiese ca Lăpușneanul Îi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
are de-a face. Ajuns În fața comisarului, Lică recunoaște că văzuse cuțitul la Săilă și că biciul este al lui, presupunând că Îl uitase la Moara cu noroc. Lică era grăbit să plece la treburile lui, iar comisarul n-a Îndrăznit să-1 rețină știind cine erau stăpânii lui. Între timp, jandarmii l-au adus pe Ghiță la Ineu și, Întâlnindu-se cu Lică, acesta i-a șoptit să nu-și facă griji și să aibă Încredere În el. În săptămâna următoare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]