10,369 matches
-
Iar relațiile dintre cei doi... Pe de altă parte, Mihai Răzvan Ungureanu a anunțat că nu candidează pentru așa ceva, având multe de făcut la Ministerul de Externe. Poate a făcut-o și preventiv și pentru că știa că premierul nu va înghiți ușor evocatul sprijin prezidențial, dar și pentru că se știa vulnerabil prin fosta, și în fond benigna, apartenență la CC al UTC. Dacă în situația d-lui Varujan Vosganian s-au putut inventa niște chestii, inclusiv prin încălzirea unei conserve securiste
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-l Turcu la d-nii Pleșiță, Merce, Ciurlău ejusdem farinae, Securitatea ne face agenda în continuare! Parcă am fi o nație de tâmpiți. Dorin Popa: Ce vrei să spui? Liviu Antonesei: Cum, ce vreau să spun?! Vreau să spun că am înghițit gălușca, pentru că așa a dorit d-l Turcu și, de fapt, ceea ce a dorit cine a apăsat pe butonul respectiv. E foarte grav! Așa, fără probe, domnul acesta ori alt domn plămădit din același aluat poate spune lucruri asemănătoare sau
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aceeași perioadă, ceea ce nu l-a împiedicat să facă o probă de bărbăție pălmuindu-l pe Nicu în zilele din decembrie, acela fiind cu mâinile legate, în fața camerelor de la TVR, proaspăt declarată liberă! Până la urmă, văd că a trebuit să înghiți prostiile multora ca să auzi vreo trei oameni care meritau ascultați. Un ghiveci "echidistant", ca să spun așa, de inubliabilă marcă Tatulici! Presa este, ca și activitatea editorială, o afacere, nu e școală, nici universitate, dar problema acestei afaceri, ca a oricărei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu virtuți secrete sau magice. Coarda de argint din mijlocul mâinii desemnează calea sacră a concentrării prin meditație, frânghia înnodată indicând numele de om ori de individ, la egipteni; la greci, un personaj simbolic împletește o funie, pe care o înghite o măgăriță, pe măsura împletirii, de fapt, este osânda veșnică, impusă cuplului păcătos. În mâna zeiței Fortuna sau a Parcelor, frânghia sau firul vieții poate fi tăiat, simbolizând existența. În nord, vrăjitorii leagă vânturile cu o frânghie. Altele spre elemente
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
e vorba de Doris Lessing, David Lodge, Martin Amis, istoria recurge la povestirea unei vieți ca tipar de narare. Nu mai multe vieți de importanță egală, ca în arhitectura impresionantă a unui Galsworthy, chiar Dickens. O singură viață, ce le înghite pe toate în faldurile ei. Unicitatea eroului Desperado, capttivarea lectorului, stau în tiparul narativ individualizant. Incidentele se adună în biografia unui singur erou, toți ceilalți fiind simple pretexte pentru desfășurarea acțiunii. Cu toate că momentele intrigii ne sunt dezvăluite dezordonat, cronologia există
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sine și post-timpul lecturii. Cititorul percepe textul ca atemporal, universal valabil. Opera Desperado are o logică a ironiei și afectivității care subminează nevoia de cronologie, dând libertate lecturii. Post-timpul este, contrar așteptărilor, o credulitate a lecturii. Memoria lectorului trebuie să înghită tot pe nemestecate, la prima lectură. Nu se pune problema unei descifrări, deci a ceea ce s-a numit multă vreme lectură activă, ci a unei lecturi aglutinante. Abia după îngurgitare, vine efortul. Lectorul își dă măsura la relectură. Dar până
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu), cu final clar, nu mai înseamnă absolut nimic pentru autorul Desperado. Fericirea ori nefericirea nu mai au sens. Modernismul desființa timpul; cronologia nu mai avea niciun înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează, din cronologie, trecutul. Acest trecut înghite celelalte două momente ale timpului. Absorbit de trecut, viitorul e nu numai știut dinainte (lucru descoperit de moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu un jurnal al trecutului, prin care Doris Lessing demonstrează că prezentul pierde tocmai din cauza greșelilor trecute. Eroii Desperado plătesc prețul acestei iubiri pentru trecut. Pacientul Englez (Michael Ondaatje) ori Midnight's Children (Salman Rushdie) dezvăluie cealaltă față procesului: trecutul înghite prezentul, trăiește prin el. La Graham Swift, Peter Ackroyd, Doris Lessing, Kazuo Ishiguro, prezentul se clădește pe memorie. La Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oferit până acum doar în vorbe propaganda comunistă adică la cele mai bune lucruri și se necăjesc grozav când dau de opusul lor. Drept care fug îngroziți, înainte să fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai e cazul să așteptăm. Ne împrietenim cu autorul, care ne derutează și ocultează textul. Dacă pe vremuri romanul era o afirmație, acum e un semn de întrebare, iar lectorul n-are decât să-și răspundă singur sau să-și înghită nemulțumirea. Realismul secolului XX (ideal reprezentat de Galsworthy) încă mai nădăjduiește să-i fie pe plac cititorului. Forsyte Saga e o arhitectură perfectă de procedee convenționale, de la cronologia impecabilă la intrigă și personaje. Legea de căpătâi e logica. Călăuza lectorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poezii un aspect de document. El îl născocește pe "Rowley", călugărul medieval, și scrie sub această deghizare. La șaptesprezece ani pleacă la Londra, unde, "în dimineața zilei de 24 august 1770, probabil istovit de lupta cu sărăcia și nereușita,... a înghițit arsenic". Sinuciderea lui a fost ulterior pictată de Henry Wallis (1856), care l-a folosit ca model pe tânărul George Meredith. Relatarea lui Ackroyd îi demitizează pe amândoi, sinucigaș și model: aflăm o altă față a sinuciderii din cauza așa zisei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că "nu e bine să te ocupi atât de mult ca mine de trecut" (p. 12). Acest Platon ni se adresează din viitor, orientându-și mintea către noi care suntem trecutul lui ca un radar, și sfârșește prin a fi înghițit de viziunile lui despre acest trecut, pe care îl alege ca loc de exil. Limba noastră e pentru el o limbă moartă. Încearcă s-o refacă prin glosar, un nou dicționar de termeni vechi, care ne face să zâmbim și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la derulare inversă, de la slow forward la fast rewind. Urmărim simulacrul de povestire (la început) cu prea puțin interes și cu sentimentul că importantă e atmosfera (în care totul contrazice senzația de familiar, de la mâncarea care e vomată în loc să fie înghițită, la copiii împinși înapoi în pântece în momentul morții), dar spectacolul întârzie. Treptat ne obișnuim să defamiliarizăm în ritmul autorului. Mai rămânem în urmă pe alocuri, dar suntem îndemnați textul ne presează să ne grăbim. În cele din urmă reușim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prizonier al propriei povești. Cea mai bună descriere a acestei părți din eul eroului este imaginea vaporului care-l duce pe erou spre Europa (inversul călătoriei făcute după război spre America): vasul nu lasă nicio dâră în apă, ci își înghite urma. E un fel de a spune că incidentul nu se va repeta. Autorul pare să dea de înțeles că romanul desface întâmplarea pentru totdeauna: Dar John e mereu la pupă, cu ochii către locul către care mergem. Drumul vaporului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că incidentul nu se va repeta. Autorul pare să dea de înțeles că romanul desface întâmplarea pentru totdeauna: Dar John e mereu la pupă, cu ochii către locul către care mergem. Drumul vaporului e clar trasat pe apă și e înghițit cu mare poftă de înaintarea noastră. Așa că nu lăsăm nicio urmă pe ocean, de parcă ne-am scunde cu mare succes înaintarea. (p. 109) Pesemne John se uita înapoi către Europa când a părăsit-o, așa că acesta e înțelesul privirii lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adoarme și "visează că se prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile tunelului, turnului, fântânii", presimte spaima morții. Când se trezește, moartea e doar la un pas: Fluxul e cât pe ce s-o înghită, pe când "el" se uită, fumează și așteaptă sfârșitul. Gând crud, în versuri de o cruzime sugestiv pusă în cuvinte: Cum zăceai pe nisipul alb, cu capul pe o piatră, surâzând, (încercuit de scoici moarte), m-am apropiat și mi-ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Alice în adânc, cărarea lui Orfeu: o scară în spirală către iad, populată de primejdie și îndoială. Împotmolindu-mă, m-am trezit brusc; de jur împrejur apă. Mi-era părul ud leoarcă, iar tu pe nisipul cenușiu așteptai să mă înghită Fluxul: priveai și fumai. Moartea există în egală măsură pentru adult și copil. Copilul întreabă inocent, "Am să mor?" iar poeta răspunde prompt, " Da". Știe că orice copil presupune că va fi "veșnic", se bucură de "optimismul lui copilăresc", dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nimfele. Din unirea Geei cu celălalt fiu, Pontus, s-au născut zeități marine: Keto, Nereus. Din unirea lui Cronos cu Rhea (sora sa) s-au născut mai mulți fii. Tiran și temător că va fi uzurpat, Cronos și-a înghițit fiii. Cu complicitatea Geei, Rhea l-a salvat pe unul dintre ei acesta a fost Zeus prima divinitate și zeu suprem în Olimp. Cu Hera (sora și soția sa), cu alte zeități și muritoare, Zeus a avut urmași ce au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
povara faptei, socotindu-se nedemnă de a mai sta într-un loc de smerenie și rugăciune, a plecat, fără știrea unchiului ei și, revoltată, s-a dus într-un bordel. Unchiului ei i-a apărut în vis un balaur ce înghițea o porumbiță iar el a scos-o din pântecele balaurului. Visul l-a făcut s-o caute pe nepoată, nu a găsit-o, a aflat că a părăsit fără știrea nimănui mânăstirea. A trimis pe cineva în căutarea ei și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în viața lui, l-a eliberat de promisiuni și s-a ferit din calea fericirii lui. Lucia a fugit în lume, s-a stabilit în Bologna și s-a deprins să-și câștige existența culcându-se cu diverși bărbați. A înghițit umilințe și grosolănii. Și-a căutat slujbe, dar a fost refuzată din cauza înfățișării. Tot pentru bani a acceptat să fie model demonstrativ pentru profesorul universitar de anatomie Manzoni. A profitat de faptul că a locuit în casa profesorului, o ajuta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei. Marmontel, care nu o înghite, o demolează în rubrica deloc îngăduitoare pe care i-o consacră în Elemente de literatură, la articolul "Dramă". El critică concepția ei realistă despre mimesis. După părerea lui, spectacolul devine inutil dacă nu oferă decât reflectarea brută, inertă a realului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comedie trebuie să imite efectiv natura, însă cea frumoasă și nu cea vulgară și imperfectă. Eu spun, dimpotrivă, că totul poate constitui materie pentru comedie, în afara imperfecțiunilor care întristează și a viciilor care șochează. Un om care vorbește repede și înghite cuvintele vorbind are o imperfecțiune ciudată, care devine comică, când este folosită cu măsură, ca acel balbuziente (bâlbâitul) și acel tartaglia (cel care bâiguie). Nu același lucru s-ar întâmpla cu un șchiop, un orb sau un paralitic: acestea sunt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt termenii de bază fântână (fontana), puț (puteus), râu (rivus), fluviu (flumen), mare (mar), lac (lacus), umed (humidus), vâltoare (voltoria), folosit și pentru a desemna o instalație hidraulică populară; burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, vorax = lacom, gata să înghită; bătătoare (abitus), desemnând în Țara Făgărașului un canal abătur; săpata (sapere) - un curs artificial de apă. Merită să ne oprim puțin asupra originii latine a cuvântului rivus, cu sensul de canal, conductă de apă, cu corespondentul său românesc râu. Datorită
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la latinescul vorax = lacom, gata să înghită. De la sârbi, cu folosință mai ales în vestul țării, s-a luat cuvântul ierugă, cu sensul de canal derivat, precum iazul morii. Din această sursă ne vine și mlacă sau mlaștină (mlaka). De la turci, în Oltenia și Banat, am luat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și el la înfricoșătoarea îmbulzeală de ape și ghețuri, de mugete și bubuituri. Moșul se apleacă către ucenicul de lângă el să-i strige, cu glasul întinerit, de altă dată: " Așteptarea s-a împlinit! Ca un șarpe flămând, Apa care Curge înghite acum ca pe o broască umflată Apa Mare care Dă Nori. Și o duce încolo, către Soare-Răsare, cine știe până unde! Ce zici, n-ar fi bine să cercetați cum e pe acolo, dacă mai sunt și alți oameni și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]