19,920 matches
-
scrisori din partea regelui, prin care spunea că mă amestecasem în treburile sale de familie, lezându-i tutela asupra soției. Lucruri absurde, de vreme ce el aproape că o repudiase. Ulterior regele a trimis după mine să vin la Pavia și m-a acuzat că am intrigat-o pe Gundeperga să comploteze împotriva lui. N-au folosit la nimic protestele mele, și m-a amenințat cu surghiunul. Aș fi putut probabil să aștept să treacă furtuna izolându-mă acasă, dar, într-o zi, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bătăile inimii neregulate. Voi încerca, și o să m-ajute medicul cel tânăr: o să folosesc trestiile pe care le-am văzut într-o fântână din palatul tău. Nu fi supărat pe acești medici. Le e frică de tine să nu-i acuzi de moartea fiicelor tale. Împărăteasa și-a implorat din ochi bărbatul, drept care acesta a spus: - Fă tot ce-ți stă în putință. Dacă o aduci la viață măcar pe una din ele, vei fi un om bogat. Garibaldo avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât am putut, spunând că nu i-am zis altceva decât că trupul ei întreg era îngropat, fără să precizez locul, făcând asta doar ca să-i alin sufletul. - Ai pus o nouă piatră la zidul care ne desparte, m-a acuzat Rotari expediindu-mă. Am înțeles că avea dreptate, mai ales că el nu pricepea cum putuse Gaila să-și ierte mama, dar nu și gestul lui de a fi repudiat-o. Știam că, atunci când Rotari era atât de întors pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe tron propriul fiu, drept care avusese parte de urmările faptelor sale. S-a descoperit că, de fapt, Constantin nu murise din cauza ofticii, ci a unei otrăvi care dădea simptome asemănătoare. Încercând să scape cu viață, Martina săvârșise încă o infamie, acuzându-și fiul că și-ar fi omorât fratele vitreg. Lui Eraclonas, după ce a fost anchetat și judecat, i s-a tăiat nasul în fața mulțimii, fiind apoi surghiunit. Martinei i-au tăiat limba, și a fost închisă într-o mănăstire. Drept urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
petrecut prima noapte fără ca măcar să-și prezinte omagiile lui Rotari, pradă unor dureri de cap și unui soi de amorțeală malefică, s-a trezit ca un idiot căzut în mintea copiilor. Imediat oamenii din suita cu care venise i-au acuzat pe cei din Ravenna că i-au strecurat în mâncare vreo poțiune otrăvită care-i luase mințile. L-am chemat pe Amos, medicul meu evreu. După ce l-a consultat, m-a făcut să observ o puzderie de vinișoare rupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă călăuzească spre țintă; nu spre una precisă sau prestabilită, ci spre o țintă numai a mea. Prima dată m-a întrebat la care crez, în sensul de confesiune, mă raportam. I-am recitat crezul arian. Credeam că mă va acuza de erezie, că îmi va ține o lecție și va respinge ceea ce se afirma acolo. În schimb, a aprobat cu capul său mare și a zis încântat: - Ești pe calea cea bună, Stiliano, dacă crezi cu adevărat în tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipa în care a decretat că Satana pătrundea în pieptul lipsit de suflet al femeilor prin mijlocirea cernelii și a scrisului, curtezanele au început să se laude cu propria ignoranță. În ziua în care, în forum, sodomitul Marziale l-a acuzat de sodomie pe cinstitul Giulio, afirmând că-l iubea fără prihană pe Valerio, Ariberto a poruncit ca acei doi amanți să fie măcelăriți în aplauzele episcopilor și ale concubinelor lor. Toate acestea le-am aflat de la fiul meu. Cu toate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am parte doar de o iarnă fericită. Preoții și-au dat seama de furtul trupurilor la numai cinci zile după plecarea noastră. Ticălosul de rege Ariberto, aflând că eu fusesem cel care sustrăsese rămășițele pământești ale prietenilor mei, m-a acuzat de grabworfin, adică de profanare de morminte și de răpire de cadavre. Conform capitolului XV din edictul lui Rotari, pedeapsa mea ar fi fost doar o amendă de nouă sute de parale, plătibilă fiscului regal. El însă nu s-a mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceea care te face fericit, sau așa ceva. — La ce oră ai meciul? strigă Emma pentru a putea-l acoperi pe Brian Warner, dotat cu o voce puternică și sigură Împotriva tuturor criticilor injuste ale preoților și criticilor muzicali, care Îl acuzau că era doar o marionetă produsă de industria discografică internațională. — La cinci jumătate! strigă Valentina. Emma Își mușcă buzele și clătină din cap. Aprindea bețișorul de tămâie pe marginea chiuvetei, când se clătea. Îl aprindea ca să șteargă de pe corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plătești. Îl dai afară - oricum, mai sunt o sută gata să-i ia locul. În țara asta trăiești tu. Apoi vocea i se sugrumă Într-un icnet și el ar fi vrut să-și muște limba. Nu voia s-o acuze pentru ceea ce era ea și că Îl smulsese de lângă prietenii lui pentru a-l implica În toată șarada asta - dar o spusese. Iar Maja Îl privea jignită, iar arabul se dusese singur al angajatorul său. Iar asta iarăși era nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sergentul, trebuie să confirmăm veridicitatea acuzațiilor dumneavoastră. — Ce mai este de verificat? țipă Emma. Uitați-vă la mine! Sergentul refuză să-i urmeze Îndemnul. Poate că - În ciuda evidentului hematom, femeia aceasta era o mitomană care, din răzbunare sau din cruzime, acuza un agent principal de poliție. Denunțul ei era oricum deplorabil. Emma Tempesta părea destul de instabilă emoțional, În timpul redactării denunțului fumase trei țigări. Întrebată ce profesie avea, refuzase să spună, pentru că o persoană nu este reprezentată de meseria pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totuși, Împietrit, se ținu tare. — Nu se intră fără invitație. Antonio Își pierdu răbdarea pe loc, căci știa că are puțin timp la dispoziție și nu voia să-l irosească la ceartă cu un portar dement. Ridică vocea și-l acuză că e un handicapat, celălalt Încasă injuriile manifestând un dispreț neiertător și abia după Îndelungi incriminări la un volum din ce În ce mai stânjenitor - fiind vorba despre morți și despre sufletul mamei lui -, se convinse că trebuia să-i cheme pe cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o pe Rahela la copacul lor cunoscut, ea l-a blestemat cu toată gura, l-a făcut hoț și ticălos, un diavol și un porc care a intrat cu de-a sila în turmă, printre câini și capre. L-a acuzat că n-o iubește. A țipat că ar fi trebuit să-și dea seama că era Lea acolo, sub vălul de mireasă, lângă el, la ceremonie. Ar fi putut să oprească totul. De ce n-a făcut-o? Și plângea amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o facă de rușine, ca să-și asigure rolul de primă soție și ca să-l facă pe Iacob s-o abandoneze pe ea. Acuzațiile Rahelei puteai fi auzite de la fântână, care se afla destul de departe de cortul unde țipa ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinie în voce, „mult prea tânără”. Tatăl era un străin, un om păros și sălbatic, bătrân și care purta doar o cârpă în jurul coapselor. Și-a adus femeia în căsuța Innei și când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că ar fi de fapt tatăl denaturat al femeii. Și l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și ar fi omorât-o dacă n-ar fi sărit vecinii alertați de țipetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stăteau în spatele bunicului, cu încă trei servitori aduși din Haran, care-și țineau ochii în pământ, ca să nu fie nevoiți să îl privească în față pe Iacob, pentru că îl iubeau. - Pe cine numești tu hoț? a întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi putut fi alta. Mai târziu, m-am întrebat cum ar fi fost dacă ar fi venit după mine Iuda sau Ruben. Hamor nu era prea nerăbdător să se întâlnească cu acel fiu al lui Iacob, cel certăreț care îl acuzase că-i înșelase familia. De ce s-ar fi supus regele încă unui rând de acuzații din partea acelui băiat de cioban veșnic nemulțumit? Dacă ar fi fost Ruben în locul lui, Hamor l-ar fi primit cu drag, l-ar fi invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să facă. Credeam că mi-am încheiat datoriile acolo. Credeam chiar că l-am iertat pe tatăl meu, deși nu fără să pun un preț. Când au apărut în casa mea înfometați și căutând adăpost, am scos cuțitul. I-am acuzat de hoție și i-am obligat să se târască în genunchi în fața lui Zafenat Paneh-ah. I-am văzut pe Levi și pe Simon punând fruntea pe jos în fața mea și tremurând. M-am bucurat și i-am trimis înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se acuza considerîndu-se o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe faleză, nu văd legătura cu moartea lui Gildas. Treizeci de secunde. Chantal avea să fie o pradă ușoară. Marie rămase tăcută. Paharul așezat brusc pe masă scoase un zgomot sec. - Ce vrei de fapt? Ca soțul meu să-l acuze pe Nicolas pentru corupere de minori? Aude nu a Împlinit Încă cincisprezece ani. Îmi imaginez mutra fratelui Loïc! În cursul unui interogatoriu, un suspect trece printr-o serie Întreagă de faze, În general În ordinea următoare: mai Întîi minciuna; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Știți cumva dacă a ieșit cineva din castel În noaptea cînd a fost ucis fratele meu? PM, care În mod vizibil nu mai putea sta locului de nerăbdare, Începu să strige. - De ce se bagă? E nebună! De ce nu ne și acuză, dacă tot am ajuns aici! Cu un gest autoritar, Arthus Își Întrerupse fiul și, Întorcîndu-i ostentativ spatele și ascunzîndu-l astfel ca Îndărătul unui ecran, se Înclină ușor În fața Mariei pentru a i se adresa doar ei, cu o blîndețe mieroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu Gildas, interveni Morineau. Fersen se Întoarse agasat și se pomeni nas În nas cu un Stéphane total pasionat. - Are dreptate, remarcă ironică Marie. - Cuplul poate foarte bine să fi mințit. E În interesul lor: făcînd ca Yves să fie acuzat de crimă, se descotorosesc de soțul jenant. Stéphane nu se putu Împiedica să nu se bage din nou În vorbă. - Și se vor duce să-și trăiască liniștiți amorul În altă parte! - Mulțumesc, Morineau, Îl răsplăti Fersen. Jandarmul, mîndru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să dea din belșug amănunte despre conținutul legăturii ei cu fratele Mariei. Philippe se făcu palid, cuprins de greață, Mariei i se făcu milă de el. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, aminti Fersen Întrerupînd-o brutal pe fiica Yvonnei. - Acuzați-mă de moartea lui, dacă tot am ajuns aici! - Loïc s-a sinucis, Gwen, spuse Încetișor Marie. Vestea o lovi parcă În moalele capului. Trăsăturile chipului i se scobiră, umerii i se gîrboviră, ochii i se Închiseră. O imagine Îmbătrînită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o respectam, un frate mai mic pe care-l ocroteam și un bărbat care spunea că mă iubește. Astăzi mama e În Închisoare, Pierric e În comă, iar Loïc m-a părăsit. Nu vă e de ajuns? Vreți să mă acuzați că am omorît pe doi dintre prietenii mei, pe tînărul Nicolas, pe Chantal și pe scriitorul acela pe care abia Îl cunoșteam? Hai, dați-i drumul, nu vă jenați, nu mai am nimic de pierdut. - Ryan te-a acuzat direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]