18,056 matches
-
anexare a Austriei după asasinarea președintelui austriac profascist Engelbert Dollfuss, în 1934 și a promis chiar ajutor militar Austriei în cazul unei intervenții naziste. După ce Italia a fost izolată pe scena politică internațională în 1936, guvernul fascist nu a avut alternative și a fost obligat să coopereze cu autoritățile naziste. Cele două state au format în noiembrie 1936 o alianță cunoscută ca Axa Roma-Berlin, sau mai simplu Axa, la care a aderat în 1940 și Imperiul japonez. După îmbunătățirea relațiilor cu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
joc. Nu are curajul să se opună voinței familiei, și nici nu e sigur că își dorește să se însoare cu o fată atât de dezghețată și de extravagantă ca Marie. Totuși, e chinuit de dorință și, în lipsă de alternative, încearcă să și-o facă pe Marie amantă, să obțină de la ea cât mai multe manifestări intime cu putință. Între cei doi tineri se joacă așadar o partidă strânsă, fiecare încercând să scoată de la celălalt ceea ce acesta refuză să ofere
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Pentru că făcuse mai mult decât să flirteze cu o tânără de cincisprezece ani, jurnalistul era așadar pasibil de trei ani de închisoare, cu excepția cazului în care accepta să se înroleze ca voluntar pentru luptele din Indochina. Aceasta este cel puțin alternativa pe care i-o oferă justiția, bastion al conservatorismului moral. Stef, căruia îl place aventura și iubește libertatea mai mult decât orice, alege a doua variantă. Nadia îl revede așadar pentru ultima oară într-un local subteran din Saint-Germain-des-Prés, iar
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
discutarea problemei/problemelor beneficiarului: se discută situația problematică în detaliu, descriind evenimentele care au generat problema respectivă, încercările de a face față schimbărilor produse, resursele de care beneficiarul dispune, discutarea soluțiilor alternative; alegerea soluției optime: după definirea problemei și discutarea alternativelor posibile, se poate trece la selecția soluției optime. Beneficiarul poate fi încurajat să se gândească și la modalitățile prin care a rezolvat în trecut probleme similare. Poate descoperi astfel că a trecut prin situații asemănătoare și, ca urmare, poate folosi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
services domain. Rezumat În cadrul reformei în domeniul asistenței sociale, procesul de dezinstituționalizare reprezintă una dintre direcțiile prioritare de acțiune, în special în domeniul protecției copilului. Înlocuirea instituțiilor mari de tip rezidențial cu case de tip familial, dar și oferirea de alternative la acest tip de îngrijire prin înlocuirea cu cea de plasament familial, dezvoltarea rețelei de asistență maternală, precum și efortul de reintegrare în familia naturală a copilului au valoare de repere strategice în activitatea actuală. Accentuarea laturii de prevenție, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
deprivare afectivă în planul dezvoltării fizice, emoționale, sociale și cognitive a copilului. Astfel, necesitatea dezinstituționalizării a devenit una stringentă. Inițiativa „spargerii” instituțiilor așa-numite „mamut” aparține țărilor cu nivel economic ridicat, care și-au permis costurile legate de dezvoltarea unor alternative la instituționalizare, cum au fost dezvoltarea îngrijirii de tip „foster” sau crearea unor case de tip familial. Aducând în discuție acest aspect, este important de menționat că un alt argument forte în favoarea dezinstituționalizării este cel financiar. Studiile realizate au demonstrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
case de tip familial (care asigură în mod clar o creștere a calității îngrijirii copiilor), ci implică, totodată, și dezvoltarea unui mod de prevenire a intrării în sistem a cazurilor și evitarea plasamentelor care nu sunt necesare, precum și dezvoltarea unor alternative de tip comunitar pentru îngrijirea, educarea, reabilitarea copiilor pentru care nu se impune soluția îngrijirii de tip rezidențial. Se poate vorbi, corelat cu aceste aspecte, și de necesitatea contractării unor servicii de către diferite structuri nonguvernamentale, dar la fel de important, de specializarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
populației cu privire la problematica specifică abuzului, abandonului, parentalității, planificării familiale etc.; prevenția secundară, adresată grupurilor aflate în situații de risc dintr-un anumit punct de vedere și, abia la final, prevenția terțiară, care se transformă de fapt în intervenția propriu-zisă. 2. Alternative la instituționalizare: sistemul de asistență maternală Dacă actuala direcție prioritară de acțiune o constituie dezinstituționalizarea, se impune clar necesitatea dezvoltării unor alternative la serviciile care se oferă în instituții. În acest context, accentul pus pe extinderea rețelei de asistenți maternali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
punct de vedere și, abia la final, prevenția terțiară, care se transformă de fapt în intervenția propriu-zisă. 2. Alternative la instituționalizare: sistemul de asistență maternală Dacă actuala direcție prioritară de acțiune o constituie dezinstituționalizarea, se impune clar necesitatea dezvoltării unor alternative la serviciile care se oferă în instituții. În acest context, accentul pus pe extinderea rețelei de asistenți maternali se înscrie în tendința actuală de dezvoltare a serviciilor sociale din România. Sistemul de asistență maternală Analizând situația particulară de la nivelul județului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
de stimulare, playterapie, educare - dar, pe de altă parte, aceste grupuri au și funcție de suport, prin construirea efectului de „în aceeași barcă”. 3. Adopția națională Deși nu reprezintă un segment nou apărut în „peisajul” sistemului de servicii sociale din România, alternativa adopției a generat, fără îndoială, de-a lungul timpului, cele mai mari controverse. Mă refer în special la adopțiile internaționale, care, începând cu 2001, au fost suspendate pe termen nedefinit. Rămâne varianta adopției naționale, care, în cazul în care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Parteneriatul public-privat în contractarea de servicii în domeniul social”, în Lambru, M. și Mărginean, I. (coord.), Parteneriatul public privat în furnizarea de servicii sociale, Editura Ziua, București. Zamfir, E., Zamfir, C. (coord.), 1995, Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București. Zamfir, E., 2006, „Dezvoltarea sistemului de asistență socială: un proces dificil”, în Zamfir, C., Stoica, L., O nouă provocare: dezvoltarea socială, Editura Polirom, Iași, p. 197-216. Zani, B., Palmonari, A., 2003, Manual de psihologia comunității, Editura Polirom, Iași, www
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
tendințe în furnizarea serviciilor publice, un număr de organizații nonguvernamentale a ajuns să fie implicat activ în oferta de servicii publice, dat fiind că mobilizarea resurselor colective, cel mai adesea, este asigurată de societatea civilă. Datorită faptului că există deja alternative pe piață, în care organizațiile private, în special nonprofit, oferă diverse tipuri de servicii în domeniul social, serviciile de asistență socială se pretează foarte bine la contractare. Or, această situație trebuie considerată drept punct de pornire în evaluarea anumitor perspective
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
ciclu de politici publice vom înțelege un șir de acțiuni sociale interdependente: 1) stabilirea agendei - procesul prin care problemele ajung în atenția publicului și a instituțiilor guvernamentale; 2) formularea politicilor - procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici alternative de soluționare a unei probleme aflate pe agendă; 3) luarea deciziilor - procesul prin care instituțiile guvernamentale adoptă o anumită alternativă pentru soluționarea unei probleme; 4) implementarea - procesul prin care instituțiile guvernamentale aplică politica, fac trecerea de la o decizie teoretică la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
în atenția publicului și a instituțiilor guvernamentale; 2) formularea politicilor - procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici alternative de soluționare a unei probleme aflate pe agendă; 3) luarea deciziilor - procesul prin care instituțiile guvernamentale adoptă o anumită alternativă pentru soluționarea unei probleme; 4) implementarea - procesul prin care instituțiile guvernamentale aplică politica, fac trecerea de la o decizie teoretică la una practică; 5) evaluarea - procesul prin care rezultatele politicilor sunt monitorizate și evaluate, putând conduce la reconceptualizarea problemei și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și instrumentelor manageriale moderne în administrarea organizației; gradul de reforme administrative și procedurale; inovații privind managementul financiar; atenția acordată cercetării și dezvoltării; accesul universal la educația de bază; calitatea serviciilor de asistență medicală primară; privatizarea serviciilor locale. Furnizarea serviciilor publice alternative Pentru a putea defini într-o formulă cât mai clară parteneriatul public-privat, care, de cele mai multe ori, are drept scop crearea în comunitate a serviciilor alternative celor existente, trebuie să identificăm caracteristicile de bază ale noțiunii de „servicii publice alternative”. Noțiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
de a aloca resurse pentru un anumit bun sau serviciu și de a monitoriza folosirea acestuia) și producerea (oferirea directă) serviciilor publice. Administrația publică locală trebuie să ia decizii având în vedere aceste două aspecte separate, care pot crea patru alternative prin care se pot furniza bunurile sau serviciile publice. Aceste alternative pot fi: 1. Atât asigurarea, cât și producerea sunt efectuate de către sectorul public; 2. Asigurarea este făcută de către sectorul public, iar producerea de către cel privat; 3. Asigurarea se face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
de a monitoriza folosirea acestuia) și producerea (oferirea directă) serviciilor publice. Administrația publică locală trebuie să ia decizii având în vedere aceste două aspecte separate, care pot crea patru alternative prin care se pot furniza bunurile sau serviciile publice. Aceste alternative pot fi: 1. Atât asigurarea, cât și producerea sunt efectuate de către sectorul public; 2. Asigurarea este făcută de către sectorul public, iar producerea de către cel privat; 3. Asigurarea se face de către sectorul privat, iar producerea de sectorul public. 4. Atât asigurarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
cooperare în care riscurile, costurile și profiturile sunt distribuite proporțional între parteneri. Motivul stabilirii unor astfel de parteneriate variază dar, în linii generale, implică finanțarea, planificarea, crearea, operaționalizarea și menținerea infrastructurii și serviciilor publice, în scopul oferirii unor servicii publice alternative cost eficiente. Astfel, fiecare partener contribuie la planificarea și la mobilizarea resurselor necesare pentru realizarea unui obiectiv comun, fiecare participă în baza unei decizii voluntare și aduce resurse proprii (financiare, materiale, simbolice, de autoritate etc.). Putem afirma că aici accentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și publicului, precum și să ofere îndrumări personalului administrației locale la inițierea și evaluarea propunerilor de parteneriat public-privat. Fără depunerea efortului de instruire a factorilor de decizie cu privire la riscuri și beneficii, este puțin probabil ca parteneriatul public-privat să fie considerat o alternativă de succes a serviciilor publice. În cadrul instituției publice, responsabilă de parteneriatul public-privat, trebuie dezvoltate aptitudinile necesare în domenii precum managementul proiectelor, inițierea, negocierea și implementarea parteneriatului public-privat, auditul și controlul calitativ. Conținutul politicii formale cu privire la parteneriatul public-privat variază de la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
a problemelor sociale, astfel încât caracteristicile acestora să fie ușor percepute: indicatorii care trebuie analizați atunci când se constată o disfuncționalitate; definirea problemei pentru a se stabili un „diagnostic” al disfuncțiilor înregistrate; perceperea problemei de către grupul/persoana implicată direct în vederea conturării posibilelor alternative de soluționare; analiza și evaluarea cauzelor generatoare, dar și a efectelor acestora; delimitarea clară a variabilelor problemei și a modalităților în care acestea pot fi transformate prin prisma intervenției propriu-zise. Totodată, utilizarea unor tehnici specifice pentru evaluarea nevoilor și colectarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
pentru alții", spune un cunoscut specialist în domeniul apărării. Cu alte cuvinte, ori să posede toți (cine vrea), ori nimeni. La nivelul moralei pure și al dreptului abstract poate că ar fi corect așa, dar în realitatea istorică și socială alternativa de mai sus nu este realizabilă în niciuna din laturile sale. Să le luăm pe rând. Este o naivitate să crezi că marile state posesoare vor renunța la armele lor, și cred că nici n-ar fi bine s-o
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
asimilarea unui anumit comportament. Într-o asemenea perspectivă, teoria sa neagă valoarea metodelor euristice, ceea ce înseamnă că elevii trebuie doar să acumuleze cunoștințe pentru a putea mai târziu să rezolve și inerentele probleme. Actualmente, teoria despre instruirea programată rămâne o alternativă de instruire rapidă și eficientă, utilizată în condiții de predare a unui material faptic bogat, de schematizare a unor conținuturi descriptive, demonstrații iconice cu ,,bombardament informațional” etc., dar nu trebuie însă absolutizată deoarece ea nu contribuie la dezvoltarea creativității și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
specifice fiecărui sistem educațional. De pildă, educația ecologică sau educația relativă la mediu poate fi integrată educației morale (în învățământul gimnazial), educației intelectuale (în învățământul liceal), educației tehnologice (în învățământul profesional, de arte și meserii). Pe de altă parte, aceste alternative educaționale, impuse de frământările majore ale lumii actuale, ridică o serie de probleme specifice fiecărei țări sau zone ale lumii, până la nivelul diferitelor sisteme sociale și educaționale. Metodologia valorificării acestor valențe noi educaționale vizează toate dimensiunile educației (intelectuală, morală, tehnologică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
noilor educații” au în vedere următoarele direcții: a. penetrarea ,,noilor educații” în curriculele școlare și universitare sub forma unor recomandări sau modele de studiu independente, difuzate și prin intermediul mass media; b. implicarea acestor noi orizonturi educaționale în programele educaționale, ca alternative proiectate în diferite formule pedagogice: module de instruire complementară, ghiduri, îndrumătoare metodologice, lucrări fundamentale focalizate pe aspecte majore ale omenirii contemporane (de exemplu, dezvoltarea economică, tehnologia societății informatizate, educația permanentă, reforma educației, democratizarea școlii etc.); c. reevaluarea sistemelor de selectare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
puțin două leziuni cerebrale, sau a unei leziuni cerebrale și a uneia medulare, sugestive pentru SM, 119 alături de analiza LCR anormală (pentru a evita diagnosticarea greșită a unei leziuni nespecifice vasculare drept inflamatorie), pot documenta diseminarea în timp. Ca o alternativă, dacă nu se efectuează RMN, apariția unui al doilea atac, implicând un loc diferit din sistemul nervos, va îndeplini criteriul de diseminare în spațiu. 3. Un atac și dovadă clinică a două sau mai multor leziuni (1-2). Pentru a stabili
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]