15,743 matches
-
bine. Până În 1944. Aveam relații foarte bune cu toți vecinii, cu toată lumea. În 1944, În luna februarie, din cadrul armatei horthysto-germane, doi foști răniți au venit și au ocupat, cu drepturi, prăvăliile. Erau piloți doborâți nu știu de cine, de ruși, americani... Au venit și au ocupat cele trei prăvălii care erau ale noastre. Plus o casă. După asta noi am fost eliminați și restrânși să locuim În două camere, din trei case. Ei au venit mai mulți, apoi s-a instalat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost foarte decepționat: a fost acuzat că e spion, l-au chemat pe la Gestapo, departamentul horthyst, apoi iar a venit, iar l-au chemat, până când l-am văzut că nu mai putea sta În picioare. Cică să spună unde sunt americanii cu care are el legături. Pe tata l-au luat că are legături cu rușii. Fratele mamei deja era Într-un detașament de muncă În Ungaria. În mai, 20 sau 22 mai, ne-au urcat În vagoane. Dar În ghetoul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dacă ești la țară mănânci de toate și te fortifici. Mai ales mergeam cu vitele, mergeam În stânga, În dreapta, aveam căruță cu cai, vite... Eram destul de dezvoltat - nimeni n-a crezut că aveam 14 ani și jumătate când am fost eliberat. Americanii au rămas perplecși. Și În documentele alea care mi-au venit de la Crucea Roșie Internațională, ăsta, vedeți? (are În față documentele - n. n.) Gross, eu practic sunt Gross, dar mi-am românizat numele, Grosu, fiindcă am intrat la școala de ofițeri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care 22 am mai rămas În viață. Ceilalți au murit În chinuri. Iar noi am avut tifos exantematic. S-a Înființat carantina, am fost tratați și am văzut primii prizonieri nemți. Ei, dintre ăștia, dacă cumva nu-i supravegheau bine americanii, deținuții Își cam luat răsplata. Cum puteau. După aia comandantul american ne-a avertizat că-s prizonierii lor și nu avem dreptul să ne răzbunăm - ni s-a tradus În vreo 13 limbi. Trei zile i-au ținut acolo, i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ni s-a tradus În vreo 13 limbi. Trei zile i-au ținut acolo, i-au adunat, erau vreo trei sute și ceva - dar cel puțin o sută și ceva au fost spintecați de deținuți. Nu au putut să-i supravegheze americanii - doar dacă făceau uz de armă. Așa de tare Îi uram. Dar toate astea au trecut. A treia zi s-a făcut liniște, prea multă mâncare n-am găsit la bucătăriile SS-iștilor... Apoi americanii au făcut un lagăr de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au putut să-i supravegheze americanii - doar dacă făceau uz de armă. Așa de tare Îi uram. Dar toate astea au trecut. A treia zi s-a făcut liniște, prea multă mâncare n-am găsit la bucătăriile SS-iștilor... Apoi americanii au făcut un lagăr de foști prizonieri: ruși, sârbi, francezi, iugoslavi, polonezi, În jur de două mii și ceva de foști prizonieri. I-au cazat În lagărele noastre, reamenajate - care s-a putut, că multe au fost devastate... Crematoriul a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Weimar, unul din centrele culturale ale nemților, Goethe, Schiller... Au fost aduși pe Ettersberg - care era, așa cum e Clujul și Feleacul, la distanța asta - și nu le venea să creadă: ziceau că așa ceva nu există. Dar au fost aduși de către americani să vadă mormanele de cadavre de la Buchenwald, care la un moment dat au fost Înmormântate, cu niște buldozere, acolo, În niște gropi comune care există și acum. Există și niște monumente ale celor 18 națiuni care au avut oameni Închiși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la cinci kilometri de fabrică și dimineața, În razele soarelui, am văzut o uzină cum nu văzusem În viața mea, strălucind, tot numai oțel și aluminiu, cum e o uzină mare chimică, iar la ora 11 alarma aeriană, au venit americanii și au făcut-o praf. Noi nu știam ce se Întâmplă, cei care ne Însoțeau, SS-iștii, Încă nu erau obișnuiți, nu știau nici ei ce se Întâmplă... Acolo erau foarte mulți, atât deținuți, cât și muncitori aduși din țările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care Înainte erau SS-iști cu mitraliere, erau oameni În haine vărgate. Și pe urmă am aflat că În seara respectivă... Am auzit noi niște focuri de armă, dar nu știam ce-i, credeam că vine de jos, de la lupta americanilor cu trupele naziste, dar se pare că a venit un telefon: „Lichidați imediat tot lagărul!”, iar ei au atacat garda. A fost o treabă foarte curioasă: cu câteva zile Înainte de eliberare ne-au strâns pe toți, să ne evacueze din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tranzit, În lagărul de corturi, primeam foarte puține vești. Dar unii care mai aveau posibilitatea să se strecoare În lagărul mare mai aduceau ceva informații despre felul În care decurge situația pe front. De fapt am aflat și despre debarcarea americanilor, și speram că o să se termine și o să scăpăm. Din păcate a mai durat până s-a ajuns la noi. - Și În afara faptului că munceați, să zicem seara, când vă adunați În lagăr, despre ce vorbeați, care erau temele centrale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
centrale? - (Râde) Asta da, interesantă Întrebare... Cea mai centrală temă era cartea de bucate - „găteam”. Fiecare făcea meniul și spunea ce ar vrea să mănânce. Acesta era visul nostru: să ne săturăm. Apropo de treaba asta cu săturatul... La eliberare americanii ne-au dat mâncare cât am vrut. Rezultaul: În primele zile ale eliberării Buchenwaldului au murit sute de oameni din cauza aceasta, pentru că organismul lor slăbit n-a rezistat. Eu mă și mir c-am rămas În viață, pentru că am mâncat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și imediat Îi selectau; iar selecția era moarte sigură, fiindcă Îi trimiteau În niște grupuri din astea așa-zise de refacere, unde erau omorâți, cum am aflat mai târziu. Vremuri crunte, amintiri triste... Iar după eliberare, cum v-am spus, americanii ne-au tratat foarte bine, prea bine, iar când era vorba să venim acasă ni s-a spus: „Unde vă duceți, că În țările socialiste n-aveți ce căuta - mergeți În Suedia, În Elveția, În SUA, În Franța, unde vreți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aveți ce căuta - mergeți În Suedia, În Elveția, În SUA, În Franța, unde vreți, dar nu acasă”. Și atunci noi, un grup care doream neapărat să venim acasă, am făcut o demonstrație, am strigat În nu știu câte limbi: „Vrem acasă!”, până când americanii ne-au dispersat; și grupurilor sovietice, pentru că la Buchenwald erau mulți prizonieri sovietici de război, le-a plăcut foarte mult demonstrația noastră - eram un grup de peste 300 de tineri din Ardeal și din Ungaria - și au zis: „Selectați 100 dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de ruși. „Cum să ne ducă Înapoi? Ăștia vor să ne ducă În Apus - noi vrem acasă!” Ofițerul a zis: „Retur, toată lumea În mașini”. Câțiva vorbeam engleza. Acolo m-am perfecționat puțin, că am stat două luni și ceva cu americanii și vorbeam, le-am zis: „Lăsați-ne În pace”; rușii: „N-avem ce face cu voi, căutați-vă de drum” - ne-au dat o hârtie că suntem foști deportați și ne-am plimbat două săptămâni pe jos, până când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era sanatoriu, hrană bună, condiții de locuit bune, m-am odihnit, cât de cât m-am refăcut. La un moment dat s-a anunțat că toată zona va intra sub ocupație sovietică. Atunci am fost Întrebați dacă ne retragem cu americanii În altă parte sau vrem să rămânem acolo. Acum nu știu dacă era bine sau nu, Însă acești prieteni mai În vârstă, cu care m-am Împrietenit În Buchenwald, erau comuniști și considerau că trebuie să ne Întoarcem acasă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
brațul stâng numărul - l-au rupt. Eu am avut 20898. Au rupt numerele, au strâns SS-iștii și ne-au spus că suntem libere. SS-iștii - cu mâinile sus, că s-a predat. Un domn din Budapesta le-a spus americanilor să nu-l ia pe omul acela din Timișoara, că el de fapt ne-a salvat - dar l-au luat. Când am ajuns, liberi fiind, În casele nemților, ne-au scos de acolo și ne-au dus Într-o tabără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
căpitanul Smith, că acesta trebuie reținut imediat, deoarece a omorât nu știu câți evrei În Paris, deci trebuie să-și ia pedeapsa. Ce s-a Întâmplat cu el nu știu, dar eu nu cred că a făcut multe rele și probabil că americanii s-au Împăcat repede cu el. Am stat din 30 aprilie până În septembrie În acest... au spus lagăr, dar cu oameni liberi, cu o bucătărie care și astăzi ar fi strălucită, cu inox, cu tot... Ne dădeau și acolo numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
moment dat, după vreo patru zile de mers, În luna aprilie, am rămas doar noi singure... ADLER: (râde) Exact ca și la noi. Au Întins-o. DAVIDOVICI: Da. Au Întins-o. Am rămas numai noi singure și atunci au coborât americanii și am fost eliberată În Mehranee... Dar nu a fost așa de simplu, pentru că pe noi ne-au băgat și În lagărul rusesc. Am fost eliberată la Mehranee, Într-un orășel, și apoi ne-au dus Într-un sătuc, parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au băgat Într-un lagăr, la Zwickau. Și iarăși mazăre, iarăși kibli... - Dar această zonă nu era zona americană? ADLER: Parte din ea era... Armatele au ocupat niște teritorii În funcție de mersul războiului. Dar linia de demarcație Între ruși și americani era stabilită la masa rotundă dinainte. Pe urmă s-au ajustat liniile... - Dar nu Înțeleg de ce v-au băgat rușii Într-un asemenea lagăr... DAVIDOVICI: Pentru că am trecut pe teritoriul rusesc. Noi am vrut să venim acasă, știți? Și vrând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rotundă dinainte. Pe urmă s-au ajustat liniile... - Dar nu Înțeleg de ce v-au băgat rușii Într-un asemenea lagăr... DAVIDOVICI: Pentru că am trecut pe teritoriul rusesc. Noi am vrut să venim acasă, știți? Și vrând să ne Întoarcem acasă, americanii erau acum de partea cealaltă. Dacă am fi vrut să mergem În America, așa cum ni s-a propus, nu veneam. Ni s-a propus, dar tot mai aveam o mică speranță: dacă părinții au venit? Și atunci ne-au preluat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
limba maghiară, am ieșit pe drum să plecăm. Am văzut că lumea pleacă, așa că voiam să plecăm și noi - nu știam unde, Însă orașul era aproape. Ieșim din lagăr. Eram patru copii, de vreo 15 ani. Ieșim pe drum și americanii veneau cu mașinile: șoseaua era plină de americani. Ne-au dat țigări și ciocolată. Mergând, ajungem la un spital. Ne-au dat ăia să mâncăm. Mergem mai departe. Nu am avut nici o problemă: am intrat În oraș pe jos. Orașul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am văzut că lumea pleacă, așa că voiam să plecăm și noi - nu știam unde, Însă orașul era aproape. Ieșim din lagăr. Eram patru copii, de vreo 15 ani. Ieșim pe drum și americanii veneau cu mașinile: șoseaua era plină de americani. Ne-au dat țigări și ciocolată. Mergând, ajungem la un spital. Ne-au dat ăia să mâncăm. Mergem mai departe. Nu am avut nici o problemă: am intrat În oraș pe jos. Orașul era mare. Nimerim Într-un depozit mare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mereu În hohote. Din câte am Înțeles, ar fi avut copiii omorâți și, săraca, Își aducea aminte. Și plângea În hohote. N-am s-o uit niciodată... Am stat câteva zile. Mi se pare că În oraș a Început debandada. Americanii au Început să facă ordine. Ne-au strâns și ne-au dus Într-o clădire mare, apoi ne-au dus Într-o stațiune În Austria - unii au fost duși În Elveția, alții În Suedia, alții au ajuns În Norvegia... Ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
clădire mare, apoi ne-au dus Într-o stațiune În Austria - unii au fost duși În Elveția, alții În Suedia, alții au ajuns În Norvegia... Ne-au ținut aici vreo lună și ceva. Personalul era foarte atent cu noi, iar americanii veneau În fiecare zi să ne vadă. Iar după o lună și ceva ne-au dus pe toți, considerabil refăcuți, În alt lagăr. Aici am stat până prin august-septembrie. Pentru mine a fost o mare șansă că am căzut În zona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Belgrad, pe râul Sava, care era Înghețat. Noi eram În august-septembrie, ei În primăvară... Și au tras cu tunul și i-au Înecat pe toți... Aproape zece mii de oameni. Și, pe chestia asta, ca să vă spun cum am scăpat, și americanii, și englezii au atras atenția guvernului maghiar: „O veți păți pentru porcăria asta”. Așa am scăpat noi - adică a venit procesul... De la Cluj ne-au dus legați doi câte doi la Tribunalul Militar de Război, excepțional, adică azi te judecau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]