11,066 matches
-
operele scriitoricești se suprapun cu însăși viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de culoare, gând și spirit. Lumea noastră de azi trebuie să se ridice exigent la sentimentul grandorii trecutului istoric și cultural, răbdătoare să se aplece cu admirație asupra memoriei iluștrilor înaintași. Am asistat cândva la un cordial sfat de taină, se vorbea de "duhul" locului ca-ntr-o istorie a culturii, chiar dacă lipseau Anatole France sau Robert Frost, ca-ntr-un metadiscurs despre personalitatea urbei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
limbajului. Să adăugăm la acestea istoria și natura, politicul și economia, misterele creației, egiptologia și dreptul roman, filologia comparată și anatomia, sanscrita și științele oculte și vom obține imaginea magnifică a preocupărilor lui. Istoria literară, toți cei care s-au aplecat asupra operei, pătrunzând în detaliile creației eminesciene, au ajuns la una și aceeași concluzie: cultura lui Eminescu a fost cu adevărat excepțională, el a fost unul dintre cei mai cultivați poeți ai secolului său. Întorcându-ne la monografia Rosei del
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se auzea la intervale exacte, spărgând cu sunetele lui, prelungite într-un început de urlet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
CULTURA MEDIA Traducere de Teodora Ghiviriză și Liliana Scărlătescu Prefață de Adrian Dinu Rachieru INSTITUTUL EUROPEAN PREFAȚĂ LA EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ Douglas Kellner și "materialismul cultural" Numele lui Douglas Kellner este frecvent citat printre teoreticienii critici care s-au aplecat, stăruitor și convingător, asupra fenomenului mediatic. Iar această "culegere de studii" (cum ne previne, cu excesivă modestie, autorul), pusă acum la îndemîna cititorului român, se vrea o analiză serioasă, cercetînd condițiile și provocările contemporaneității. Cultura crede D. Kellner (și o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
eșec în ceea ce privește interpretarea culturii media reale în Brantlinger, 1990; Grossberg, 1992; Aronovitz, 1993; și Fishe, 1993. Se poate spune că o interpretare a muzicii populare lipsește aproape în totalitate la Grossberg, 1993, în ciuda faptului că studiul se declară a se apleca tocmai asupra muzicii rock; la fel și în cazul studiului lui Aronowitz (1993) Roll Over Beethoven, care nu reușește să angajeze texte media pentru a aduce argumente în favoarea discuției asupra teoriei și a anumitor dezbateri teoretice și politice din sfera
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ultimă energie. Propaganda junimiștilor la guvern începe să producă, căci foarte mulți conservatori, obosiți de cei 12 ani de opoziție cer, în sfârșit, să guste din binefacerile puterii. În special, după cum am spus mai sus, grupul militanților de la Epoca sunt aplecați către înțelegere și o cooperare în alegeri cu guvernul pentru ca nu numai liberalii disidenți să fie înfrânți, dar înșiși vernescanii să fie inferiorizați. Dar, totuși, situația nu era ușoară. Dacă tinerii de la Epoca și ziarul lor aveau o oarecare popularitate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mai fragedă vârstă și până la adânca maturitate. Este vorba de faptul că ei pot contribui la sănătatea mentală, fizică și spirituală a oamenilor. Cred că cei care nu au calitatea de a ști să comunice cu oamenii, care nu se apleacă asupra sufletului celui din fața sa și, în general, care nu iubesc oamenii, este bine să renunțe, să nu dorească să devină profesor, medic sau preot. Am muncit mult în anul școlar 1957-1958. Pe lângă orele de la școală și pregătirea lor, am
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cum, în general, se dorește păstrarea unui anumit standard, cei care nu au o pregătire minimă, un bagaj minim de cunoștințe, nu pot promova. Această explicație nu trebuie să ne mulțumească. Trebuie să analizăm cu mare atenție și să ne aplecăm cu responsabilitate asupra situației. După părerea mea, studenții noștri pot fi împărțiți în patru grupe: -prima grupă cuprinde studenții care pot și vor să învețe. Sunt cei care au venit la Facultatea de Fizică pentru că le place fizica și s-
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mai sus amintit (observații, comentarii, propuneri justificate, programe analitice detaliate) au răspuns până acum 6 colegi: prof. Mitoșeriu, prof. Luchian, conf. Tufescu, lect. O. Rusu, lect. Gasner, lect. Avadanei și prof. Gottlieb. Le mulțumim și îi asigurăm că ne vom apleca cu atenție asupra părerilor dumnealor. Am dori mai multe astfel de răspunsuri pentru a avea reproșuri nejustificate. Ca președinte al Consiliului Facultății, doresc să asigur pe toată lumea ca proiectul va deveni operațional după ce, în forma să finală, va fi adus
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
fiind cea care oferă omului date concrete pentru a-și îmbogăți cunoașterea și drept consecință a-și îmbunătăți traiul material. În ceea ce privește „religia“ nu s-a reușit în nici un fel de circumstanțe punerea de acord a tuturor celor care s-au aplecat cu seriozitate asupra problemelor religiei. Mai degrabă s-a căutat un răspuns la întrebarea: ce anume caracterizează aspirațiile unui om care se consideră religios? După Cartea Cărților - Biblia -, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, iarba și pomii, soarele, luna și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
poeziei pe care paradoxal o poate scrie, deci n-a scris-o), este confirmată public, mai mult ca niciodată. I-au dat Marele premiu "N. Labiș". Și el, nici nu fusese chemat, găsit luni în camera lui din P. Neamț, aplecat deasupra manuscriselor, are ceva pervers această surprindere a unui poet aplecat deasupra manuscriselor încăpățînate. Bine, totul s-a lăsat cu beție. Mă bucur mult pentru el, avea nevoie de încredere. Știu că va scrie texte grozave, că nu va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-o), este confirmată public, mai mult ca niciodată. I-au dat Marele premiu "N. Labiș". Și el, nici nu fusese chemat, găsit luni în camera lui din P. Neamț, aplecat deasupra manuscriselor, are ceva pervers această surprindere a unui poet aplecat deasupra manuscriselor încăpățînate. Bine, totul s-a lăsat cu beție. Mă bucur mult pentru el, avea nevoie de încredere. Știu că va scrie texte grozave, că nu va mai fi grăbit, că va învinge tot ce e mărunt în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Costea Mareței era cu cumpănă și avea o apă limpede ca cristalul și rece ca gheața. Nu știu ce-a făcut, ce n-a făcut Ion dar a scăpat plosca în fântână. Paznicul câmpului făcându-și rondul, l-a văzut aplecat în fântână peste știubei și a venit spre el. S-a folosit de furcoiul ce-l avea cu el și-a reușit să scoată plosca. A spălat-o bine și-a umplut-o cu apă. Nouă ni s-au lungit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dovadă fiind și piatra de mormânt din 5 iunie „7208” (1700). Aici a existat un cimitir foarte vechi. Cunoscutul istoric Gheorghe Ghibănescu, absolvent al cursurilor seminariale de la Seminarul Teologic din Huși, după cercetarea trecutului familiilor Cuza, Racoviță și Catargiul, se apleacă și asupra familiei Râșcanu, care . În volumul de față Încercăm să creionăm destinul membrilor familiei Râșcanu, vorbitori de limbă greacă, care s-a Împletit cu cel al locuitorilor din satul Frenciugi. Pe lângă grija de cele necesare sufletului, Râșcăneștii au oferit
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cealaltă. Simeon scoase repede piatra cea ascuțită și tăie cu destulă ușurință legăturile de la mâini. Mișcările pe care le făcuse tot timpul Îl ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite să mânuiască dalta și cio canul. Se aplecă și reteză frânghia care-i ținea legate picioarele sub burta calului, precum și cureaua care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză ascuțit și porni Într-un galop vijelios. Asasinii Întoarseră capul. — Fugi după el, blestematul de străin. Fugi după el, Îi strigă Hugo tovarășului său, care-și Întoarse calul și se năpusti pe urmele fugarului. Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deștepții nu trăiesc mult. Voiai să-mi iei locul, nu-i așa? Apoi Își șterse cuțitul În iarba udă și-l vârî la cingătoare. În jur se făcuse liniște. Bodo și Simeon zăceau plini de sânge la pământ. Hugo se aplecă asupra cioplitorului. Câteva clipe Simeon Își ținu răsuflarea, așteptând lovitura mortală. Dar se luminase de-a binelea și clopotele mânăstirii Începuseră să bată pentru slujba de dimineață. Hugo se grăbea. În orice clipă puteau trece alți drumeți. Îl lăsă pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe un șir de trepte pe care cădea tot mai jos. I se părea că aude cum i se lovea capul de treptele de vid. Un vid materializat În afara căruia nu mai era nimic. Când se trezi, deasupra lui se apleca un moșneag cu ochi curioși, Încercând să-i ducă la gură un burduf din care picura apă. Câteva picături Îi atinseră buzele astfel că putu să spună: — Acolo... un om moare... ajutor de la mânăstire... Bătrânul se ridică uitându-se curios
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la gură un burduf din care picura apă. Câteva picături Îi atinseră buzele astfel că putu să spună: — Acolo... un om moare... ajutor de la mânăstire... Bătrânul se ridică uitându-se curios de jur Împrejur. Dar nu văzu nimic și se aplecă din nou asupra necunos cutului, care aiura. Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se trezi, era pe un pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi călugări se aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se trezește, unul din ei ieși și se Întoarse Întovărășit de un altul, mai În vârstă, pe al cărui piept strălucea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Zürich? și pentru că s-a băgat pe sub pielea lui Conrad și calcă amândoi În picioare tradițiile străvechi ale cavalerilor! Au ajuns acum cei mai buni prieteni! În loc să se sprijine pe noi, floarea nobilimii, stă toată ziua cu blestematul de zürichez, aplecat peste pergamente, trage linii și visează orașe noi! La ce ne trebuie alte târguri și negustori grași care să se lăfăie ca niște porci În banii lor? Prostimea n-are decât să asude pentru noi! Pe noi ne-a lăsat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu repeziciune pe poarta mânăstirii, cu destinația Zürich. Schimbând caii la fiecare han, așa cum i se poruncise, curierul ajunse fără Întârziere și În aceeași seară bătu la poarta uriașă a casei impu nătoare de pe malul lacului. Jupân Urs era acasă, aplecat asupra hârțoagelor lui, ca de obicei. Când slujitorul lui Îl Încunoștință de sosirea unui trimis de la mânăstirea Sfântul Petru, porunci ca acesta să fie adus pe loc. Cel mai bogat negustor din Zürich, a cărui putere era mai mare decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se pregătea să pășească, niște scâncete slabe. Urs se opri și, luându-se după ele, coborî la malul apei. Adăpostit sub una din grinzi și Înțepenit Între pietre, văzu un coșuleț cu capac din care răzbăteau plânsete răgușite. Omul se aplecă asupra coșulețului. Dintre faldurile unei Învelitori groase, din blană de lup, răsărea căpșorul rotund cu fețișoara Înghețată și ochii roșii ai unui sugar. „Dumnezeule mare, ce mână criminală l-a lăsat aici? Nu mai are mult și Îngheață!“ Își spuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă se bănuia prin Întuneric, o prăpastie neagră și adâncă, parcă fără fund. În zare se vedeau, vagi, contururile mun ților. Deci fereastra nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spune că-ți voi fi mai devotat de aici Înainte, pentru că mai devo tat nu se poate. Îți spun doar că, dacă ai nevoie de un rob smerit care să moară pentru Înălțimea Ta, atunci eu sunt acela! Johannes se aplecă și-i sărută poala tânărului cavaler. Apoi ridică cu o mână una dintre crengile alunului și-i făcu loc lui Conrad să treacă. Sub ochii acestuia, statura lui Înaltă se topi și nu mai rămase decât un biet cocoșat care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]